ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2012

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – S.T.C. – B.T.T.J., nr. 53/P/2009 din 10 iunie 2009 înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1806/54/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților N.C. pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și N.F. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și neînceperea urmăririi penale față de M.V.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În fapt, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 9730 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în dosarul civil nr. 12201/318/2008 a fost respinsă ca fiind autoritate de lucru judecat acțiunea formulată de reclamanta Comisia locală Arcani de fond funciar împotriva pârâților M.M., P.A. și Comisia Județeană Gorj de fond funciar, în contradictoriu cu intervenientele M.V. și M.M., fiind respinse și cererile de intervenție formulate de acestea. S-a arătat că pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Tg. Jiu a reținut că obiectul acțiunii civile este același cu cel din dosarul nr. 13259/2004 al Judecătoriei Tg.

Jiu, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate și a actelor premergătoare emise în favoarea autorului M.Y., cu moștenitoare M.M. și P.A., astfel încât exista triplă identitate de obiect, părți și cauză, fiind incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., respectiv autoritate de lucru judecat, și în temeiul art. 29 alin. (2) C. proc. civ., au fost respinse cererile de intervenție accesorii cu motivarea că acestea au fost formulate în sprijinul reclamantei, iar acțiunea principală a fost respinsă. S-a reținut că în această cauză M.V. a fost reprezentată și asistată de către avocatul N.C. din cadrul Baroului Gorj, așa cum a reieșit din împuternicirea avocațială din 26 noiembrie 2008. De asemenea, s-a arătat că în dosarul instanței se regăsește împuternicirea avocațială nedatată, a avocatului N.M.F.

din cadrul Baroului Gorj „pentru studiere și xeroxare dosar nr. 13259/2004, precum și cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2008 la Judecătoria Tg. Jiu formulată de avocatul N.F. în calitate de apărător ales al părții M.V. prin care solicita eliberarea unui certificat din care să rezulte obiectul și părțile aflate în litigiu în dosarul nr. 12201/318/2008. S-a mai reținut în rechizitoriu că martora M.V. l-a cunoscut inițial pe inculpatul N.F. când i-a acordat asistență juridică cu prilejul achiziționării unei suprafețe de teren în comuna Arcani, jud. Gorj, acesta din urmă recomandându-l pe inculpatul N.C. pentru a o reprezenta în litigiul civil aflat pe rolul instanțelor de judecată. De asemenea, s-a constatat că inculpații N.F.

și N.C. au lucrat în cadrul aceluiași barou de avocatură împreună cu avocatul A.P. și că inculpatul N.C. este moșul copilului inculpatului N.F., mamele acestora desfășurându-și activitatea în calitate de grefier în cadrul Tribunalului Gorj. împotriva sentinței civile nr. 9730 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu au declarat recurs reclamanta Comisia Locală Arcani de fond funciar, precum și intervenientele M.V. și M.M. Pentru a o reprezenta la judecarea recursului de către Tribunalul Gorj, martora M.V. a apelat la serviciile inculpatului N.C. care o reprezentase și în fața instanței de fond, așa cum s-a reținut din împuternicirea avocațială din 30 martie 2009, în calitate de apărător al martorei M.V., inculpatul N.C.

redactând motivele de recurs depuse la Judecătoria Tg. Jiu la data de 7 ianuarie 2009. Prin încheierea din 10 martie 2009 a Tribunalului Gorj, s-a dispus, printre altele, amânarea judecării cauzei la data de 31 martie 2009. S-a mai reținut în rechizitoriu că la data de 30 martie 2009 inculpatul N.C. a formulat o cerere adresată Tribunalului Gorj prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pe motiv că la data respectivă va susține o altă cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ședința publică din 31 martie 2009 Tribunalul Gorj respingând cererea de amânare formulată de inculpat și trecând la soluționarea recursului, a amânat pronunțarea pentru data de 07 aprilie 2009. În data de 01 aprilie 2009 martora M.V.

l-a contactat telefonic pe inculpatul N.F. căruia i-a adus la cunoștință ce hotărâse instanța la termenul din 31 martie 2009 și care, după ce i-a spus că au cunoștință despre cele hotărâte de instanță, i-a sugerat să-l contactele pe inculpatul N.C. și în ziua de 2 aprilie 2009 să se întâlnească la Tribunalul Gorj. Din declarația martorei M.V., organul de urmărire penală a reținut că aceasta l-a contactat pe inculpatul N.F., deși îl angajase pe inculpatul N.C. întrucât îl cunoștea mai bine pe acesta, era o persoană mai abordabilă și îi crease convingerea că discutase deja cu inculpatul N.C.; că în data de 02 aprilie 2009 martora M.V. s-a deplasat la sediul Tribunalului Gorj și în timp ce xeroxa niște înscrisuri la xeroxul situat la etajul I al Tribunalului Gorj, s-a întâlnit cu inculpatul N.C., cu acest prilej inculpatul relatându-i martorei M.V.

că pârâții au „pe cineva" și că soluția care urma să fie dată de instanță va fi în favoarea pârâților, spunând că va încerca să ajungă la judecător fără a pronunța însă numele vreunuia dintre aceștia. La scurt timp, inculpatul N.C. s-a deplasat spre punctul de control al jandarmilor situat la etajul I în clădirea Tribunalului Gorj, după ce în prealabil i-a relatat martorei M.V. că va merge „până sus" fără a preciza de ce trebuie să meargă până în acel loc. După aproximativ 5 minute inculpatul N.C. s-a întors și a pretins martorei M.V. suma de 1000 euro pentru a o da judecătorilor, reiterând faptul că pârâții din dosar ajunseseră la judecătoare. Din declarația martorei M.V. s-a mai reținut de către organul de urmărire penală că în momentul în care inculpatul N.C.

i-a cerut suma de 1000 euro i-a spus că urmează să o contacteze pe judecătoare pentru „a vedea dacă mai are intrare la ea și dacă nu cumva pârâții ajunseseră înainte la ea", precum și faptul că din discuțiile pe care Ie-a avut cu inculpatul N.C. a înțeles că această sumă de bani trebuia dată judecătorilor pentru a pronunța o soluție favorabilă în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare și a crezut acest lucru întrucât anterior inculpatul N.F. îi spusese că N.C. ar avea intrare la judecători, întrucât mama lui lucrase în cadrul Tribunalului Gorj și că „în acest fel i se deschid mai multe uși". De altfel, s-a reținut că declarația martorei M.V. a fost confirmată și susținută de înregistrările efectuate în mediul ambiental a discuțiilor purtate între aceasta și inculpații N.C.

și N.F. S-a reținut în rechizitoriu că după ce inculpatul N.C. i-a pretins suma de 1000 euro, martora M.V. s-a întors la autoturismul proprietate personală pe care îl parcase pe o stradă din municipiul Tg. Jiu unde o aștepta cunoștința sa M.M. căruia i-a relatat că avocatul i-a pretins suma respectivă pentru a fi dată judecătorilor. Totodată, martora M.V. a contactat-o pe fiica sa, B.D.M.R., căreia i-a relatat despre solicitarea inculpatului N.C. și care a îndrumat-o să o contacteze pe subinspectorul E.D., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Gorj. Martora M.V. împreună cu martorul M.M. s-au deplasat în orașul Rovinari, a luat legătura cu subinspectorul de poliție și i-a relatat că avocatul N.C.

i-a pretins suma de 1000 euro pentru a fi remisă judecătorilor, susținerile martorei fiind confirmate de martorii E.D. și M.M. Astfel, s-a arătat că martorul M.M. a declarat că în ziua de 02 aprilie 2009 M.V. i-a relatat că avocatul N.C. i-a cerut suma de 1000 euro pentru a o da judecătorilor, aspect pe care i l-a relatat și fiicei sale B.D.M.R. într-o discuție telefonică pe care a avut-o cu aceasta. De asemenea, s-a arătat că martora E.D., ofițer de poliție judiciară a declarat că în perioada 30 martie 2009 - 03 aprilie 2009 a fost contactată telefonic de M.V. care i-a spus că are o problemă și a rugat-o să o primească la sediul poliției. În aceste împrejurări, M.V. i-a spus că pe rolul instanțelor de judecată din județul Gorj are un litigiu civil privind o suprafață de teren, că în această cauză l-a angajat pe avocatul N.C.

care i-a pretins suma de 1000 euro pentru a fi dată judecătorilor pentru a obține o soluție favorabilă. Martora E.D. a relatat în cursul urmăririi penale că după discuția avută cu M.V., a fost contactată telefonic de fiica acesteia, B.D.M.R. care i-a povestit că mamei sale i-a fost pretinsă suma de 1000 euro de către avocatul angajat în dosar și că a întrebat-o dacă o poate sprijini cu această sumă de bani. S-a mai reținut în rechizitoriu că declarațiile martorei M.V. au fost confirmate și de fiul acesteia B.D.Ș.D. care a declarat că în cursul lunii aprilie 2009 mama lui a venit acasă foarte supărată și i-a spus că avocatul a cerut suma de 1000 euro pentru a fi dată judecătorilor, în scopul de a obține o hotărâre favorabilă într-un litigiu civil pe care îl avea pe rolul instanțelor de judecată.

În baza înțelegerii cu inculpatul N.C., martora M.V. trebuia ca a doua zi să se întâlnească cu acesta pentru a-i remite suma de bani pretinsă, dar întrucât nu a putut face rost de bani l-a contactat telefonic pe inculpat și i-a cerut să o păsuiască până luni, lucru cu care acesta a fost de acord. Prin ordonanța din 6 aprilie 2009, S.T.C. a dispus autorizarea cu titlu provizoriu, a interceptării și înregistrării audio și video de convorbiri și imagini, pentru o durată de 48 de ore, începând cu data de 06 aprilie 2009, ora 8,00 până la data de 08 aprilie 2009, ora 8,00, după cum urmează: a convorbirilor ce vor fi purtate de făptuitorul N.C. de la postul telefonic; a convorbirilor ce vor fi purtate de denunțătoarea M.V.

de la postul telefonic; a convorbirilor și comunicațiilor ce vor fi purtate în mediul ambiental de către făptuitorul N.C. și denunțătoarea M.V., între ei sau cu alte persoane, în legătură cu faptele ce fac obiectul cauzei. Curtea de Apel Craiova, prin încheierea nr. 6 din 08 aprilie 2009 adoptată în dosarul nr. 6/2009 a confirmat ordonanța nr. 53/P/2009 a D.N.A. cu privire la interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor audio și video. Astfel, în dimineața zilei de 06 aprilie 2009, în jurul orei 9,00 martora M.V. de la postul său telefonic l-a contactat pe inculpatul N.C., pe telefonul mobil, acesta din urmă confirmându-i că a vorbit cu inculpatul N.F. și cerându-i să se întâlnească cu el să discute, după care urma ca inculpații să discute între ei.

La sugestia inculpatului N.C., martora M.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul N.F. cu care s-a întâlnit în aceeași zi în incinta Tribunalului Gorj. În rechizitoriu s-a mai arătat că în ziua de 06 aprilie 2009, în incinta Tribunalului, Gorj martora M.V. s-a întâlnit cu inculpatul N.C. și din înregistrarea discuțiilor purtate în mediul ambiental, au rezultat următoarele: inculpatul N.C. i-a relatat martorei M.V. că o va anunța, prin intermediul inculpatului N.F., dacă e nevoie să vină pentru a aduce suma de bani; cu privire la suma de 1000 euro, inculpatul N.C. a confirmat existența unei discuții anterioare cu martora M.V., referitor la suma de bani și că, după ce va lua legătura cu judecătorii, vor stabili dacă trebuie dată sau nu suma de bani; inculpatul N.C.

i-a precizat martorei numărul judecătorilor ce alcătuiesc completul de judecată și că va discuta cu doi dintre aceștia; inculpatul N.C. a relatat martorei că până nu discută cu judecătorii și nu vor fi siguri nu vor da nici o sumă de bani, stabilind să o anunțe pe martora M.V. S-a mai reținut de către organul de urmărire penală că în aceeași zi, între martora M.V. și inculpatul N.F., între orele 10:09:29 - 13:30:56 s-au purtat mai multe discuții telefonice în urma cărora au stabilit să se întâlnească la barul T. Astfel, în ziua de 06 aprilie 2009, în jurul orei 13:50:00 cei doi s-au întâlnit în locația respectivă. S-a apreciat de către organul de urmărire penală că, în drept, fapta inculpatului N.C., avocat în cadrul Baroului Gorj, de a pretinde suma de 1000 euro de la martora M.V.

sub pretextul că are influență asupra magistraților judecători din cadrul Tribunalului Gorj pentru a-i determina pe aceștia să dispună casarea sentinței civile nr. 9730 din 11 decembrie 2008 a Judecătoriei Tg. Jiu pronunțată în dosarul nr. 12201/318/2008 și trimiterea acestuia pentru rejudecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Fapta inculpatului N.F., avocat în cadrul Baroului Gorj care în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul N.C., a înlesnit și ajutat pe acesta să pretindă suma de 1000 euro de la martora M.V.

inducându-i ideea și întărindu-i convingerea că au influență asupra magistraților judecători din cadrul Tribunalului Gorj pentru a-i determina pe aceștia să dispună casarea sentinței civile nr. 9730 din 11 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 12201/318/2008 al Judecătoriei Tg. Jiu și trimiterea acestuia pentru rejudecare, s-a apreciat în rechizitoriu că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă în forma de participație penală a complicității, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele: în ceea ce privește apărarea inculpatului necompetența organului care a efectuat urmărirea penală, Curtea de Apel Timișoara constată că aceasta a fost formulată și în fața Curții de Apel Craiova înainte de a se dispune strămutarea cauzei, prin încheierea din data de 03 noiembrie 2009 pronunțată în același dosar instanța respingând excepția ca neîntemeiată. Prin încheierea nr. 165 din 3 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9316/1/2009, s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Timișoara și menținerea actelor îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei, astfel că acest aspect nu mai poate fi repus în discuție decât în fața instanței de control judiciar.

În ceea ce privește cererea de înlăturare din probatoriu a interceptărilor și înregistrărilor audio efectuate înainte de începerea urmăririi penale, instanța a constatat că este nefondată. Astfel, în cauză, interceptările au fost efectuate în temeiul ordonanței din 06 aprilie 2009 emisă de procuror în dosarul nr. 53/P/2009, prin care s-a autorizat provizoriu interceptarea și înregistrarea audio și video de convorbiri și imagini pe o durată de 48 ore, ordonanță confirmată de judecător prin încheierea nr. 6 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6/2009, la sesizarea efectuată în termenul legal de procuror. Din analiza dispozițiilor art. 91 1 și următoarele C. proc.

pen. rezultă că interceptările și înregistrările audio sau video sunt subordonate unor condiții strict determinate și anume: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, să privească o infracțiune dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu; să se impună pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; să existe o autorizare a judecătorului competent. De la aceste condiții, legiuitorul a prevăzut o singură derogare, cea reglementată de art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen., când se permite efectuarea interceptării și înregistrării audio sau video pe baza ordonanței motivate emisă de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Este adevărat că fiind o normă derogatorie, aceasta reglementează condiții suplimentare, stricte: măsura fiind cu titlu provizoriu, trebuie să fie confirmată de judecătorul care avea competența autorizării, conform art. 91 1 alin. (3) C. proc. pen., abilitat să verifice legalitatea și temeinicia acesteia; trebuie să fie un caz de urgență, când întârzierea obținerii autorizării judecătorului ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală. Legiuitorul nu a condiționat însă autorizarea interceptării și înregistrării audio și video de începerea urmăririi penale, măsura putând fi dispusă și în faza actelor premergătoare, în vederea eficientizării luptei împotriva corupției, crimei organizate sau a traficului de persoane sau droguri, indiferent dacă a fost săvârșită o infracțiune sau dacă se pregătește săvârșirea acesteia.

în acest sens, s-a constatat că dispozițiile art. 91 1 alin. (1) C. proc. pen. se referă la existența de „date ori indicii temeinice privind pregătirea" unei infracțiuni, ceea ce presupune caracterul preventiv al anchetei, ce nu impune începerea urmăririi penale, și nu cel reactiv, care implică efectuarea investigațiilor după săvârșirea infracțiunii. Argumentele referitoare la termenii folosiți de legiuitor în determinarea organelor judiciare care sunt abilitate să autorizeze această măsură nu pot conduce la concluzia existenței condiției începerii urmăririi penale câtă vreme dispozițiile art. 911 C. proc. pen. care se intitulează „condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare" nu o prevede în mod expres, o interpretare contrară presupunând adăugarea la lege.

Mai mult, în codul de procedură penală este reglementat și un alt mijloc de obținere a probelor în cursul actelor premergătoare, respectiv utilizarea investigatorilor sub acoperire. În acest sens, s-a constatat că infracțiunile în care este permisă folosirea investigatorilor sub acoperire în cursul actelor premergătoare sunt aceleași (cu o singură excepție, cea a infracțiunilor care se săvârșesc prin mijloace de comunicare electronică), respectiv art. 91 1 alin. (2) C. proc. pen. și art. 224 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că gravitatea infracțiunilor sau importanța deosebită acordată combaterii acestora a condus legiuitorul la stabilirea unui regim probator care poate aduce anumite ingerințe în drepturile persoanelor.

Susținerile apărătorilor inculpatului N.C. în sensul că utilizarea în art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen. a formulării „procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală" sau „ordonanță motivată" ar conduce la concluzia că se impune începerea urmăririi penale pentru a se putea emite autorizația de interceptare sau înregistrare este contrazisă de existența unei reglementări identice în procedura de autorizare a folosirii investigatorilor sub acoperire în faza actelor premergătoare, respectiv în art. 224 2 C. proc. pen.

Este adevărat că interceptarea și înregistrarea audio și video permite o ingerință în dreptul la viață privată, însă aceasta nu este arbitrară, fiind supusă controlului instanței prin emiterea autorizației sau confirmarea ordonanței; legiuitorul reglementând principiul proporționalității măsurii cu restrângerea dreptului la viață privată, ca urmare a interceptării, înregistrării, localizării, prin raportare la particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau a probelor ce urmează a fi obținute sau gravitatea infracțiunii. În stabilirea stării de fapt în cauză, instanța a apreciat că se impune a se începe cu evaluarea declarației martorei M.V. întrucât aceasta se presupune că este victima infracțiunii de trafic de influență.

Din declarațiile date de martora M.V. în cursul urmăririi penale au rezultat împrejurările în care i-a cunoscut pe învinuiții N.C. și N.F., precum și întâlnirile și discuțiile purtate cu învinuiții referitor la pretinderea sumei de 1000 de euro și la destinatarii acestei sume de bani. Astfel, martora a arătat că: „în data de 02 aprilie 2009 m-am deplasat la sediul Tribunalului Gorj unde I-am găsit pe avocatul N.F. căruia i-am spus că am adus actele dar că trebuie să mai fac niște copii de pe acestea. În timp ce făceam copii de pe actele respective, la xeroxul din incinta Tribunalului situat la etajul I din clădirea Tribunalului Gorj a venit și avocatul N.C. După ce am discutat cu avocatul N.C.

despre dosar și i-am prezentat documentele, acesta mi-a spus că după părerea sa pârâții au pe cineva și că soluția care urma să fie dată de instanță va fi în favoarea acestora. După ce mi-am exprimat nedumerirea și nemulțumirea la faptul că pârâții ar avea relații, avocatul N.C. mi-a spus că va încerca să ajungă la judecător fără a pronunța numele vreunui judecător sau faptul că va trebui să dăm vreo sumă de bani. În continuare eu am rămas la xerox și avocatul N.C. mi-a spus că o să meargă „până sus" fără a preciza de ce trebuie să meargă până în acel loc. Eu l-am văzut când a trecut de cordonul de control al jandarmilor de la etajul I al Tribunalului Gorj, dar nu am observat dacă jandarmii l-au oprit și I-au legitimat.

După aproximativ 5 minute avocatul N.C. s-a întors și împreună cu acesta am mers spre o sală a instanței de la același etaj și după unele discuții pe marginea dosarului acesta a reiterat din nou faptul că pârâții ar avea pe cineva și mi-a spus că va încerca să ajungă la judecător dar pentru acest lucru trebuie să dau ceva. Eu am întrebat cât și ce, iar avocatul mi-a spus că trebuie să dau suma de 1000 de euro pentru a o da judecătorilor. Menționez faptul că atunci când N.C. mi-a cerut suma de 1000 de euro mi-a spus că urmează să o contacteze pe judecătoare pentru a vedea dacă mai are intrare la ea și dacă nu cumva pârâții ajunseseră înainte la ea. Din discuțiile pe care le-am avut cu avocatul N.C.

am înțeles că această sumă de bani trebuia dată judecătorilor pentru a pronunța o soluție favorabilă mie în sensul retrimiterii cauzei spre rejudecare. L-am întrebat pe avocatul N.C. ce garanție am că la rejudecare să pot obține o soluție favorabilă, iar acesta mi-a spus că de această dată cauza o să se judece pe fond. După părerea mea, suma de 1000 de euro pe care mi-a pretins-o N.C. trebuia să ajungă la judecători și am crezut acest lucru și datorită faptului că anterior N.F. îmi spusese că N.C. ar avea intrare la judecători, întrucât mama lui lucrare anterior în cadrul Tribunalului Gorj și că în acest fel i se deschid mai multe uși. Conform înțelegerii avute cu avocatul N.C. trebuia ca a doua zi să mă întâlnesc cu acesta pentru a-i da suma de bani, ziua în care trebuia să mă întâlnesc cu avocatul era o zi de vineri, și-mi amintesc acest lucru pentru faptul că nu dispuneam la acea dată de suma de bani pretinsă.

L-am contactat telefonic pe avocat și l-am întrebat dacă este târziu până luni să intru în posesia sumei de bani. Acesta mi-a spus că nu este târziu nici luni. În dimineața zilei de 6 aprilie 2009 l-am contactat telefonic pe N.C. pe telefonul mobil al acestuia și am cerut să ne întâlnim pentru a mai discuta pe marginea dosarului. A fost de acord cu solicitarea mea și în dimineața aceleiași zile m-am întâlnit cu acesta în incinta Tribunalului Gorj. M-am întâlnit cu avocatul N.C. în incinta Tribunalului Gorj și l-am întrebat dacă nu există riscul să pierd suma de 1000 de euro, acesta mi-a spus că o să ia legătura cu judecătoarea în seara respectivă și că numai a doua zi vom hotărî dacă vom da banii, de asemenea acesta mi-a spus că va vorbi cu 2 judecători din cei 3 care formau completul, fără a preciza numele vreunuia.

Am stabilit cu acesta să mă contacteze telefonic pentru a-mi comunica ce a rezolvat și dacă trebuie să aduc banii. Declar faptul că la discuția din cadrul Tribunalului Gorj nu a participat și avocatul N.F. În cursul aceleiași zile am avut mai multe discuții telefonice cu avocatul N.F. și am stabilit împreună cu acesta să ne întâlnim în barul T. pentru a mai discuta despre dosar și pentru a stabili ce mai este de făcut. Din discuțiile pe care le-am avut cu acesta am înțeles că avea cunoștință de faptul că avocatul N.C. urma să ia legătura cu judecătorii și mi-a lăsat impresia că nu știe despre cuantumul sumei de bani. Declar faptul că pe parcursul discuțiilor pe care le-am avut cu N.F. în incinta barului T. din Tg Jiu am înțeles că N.C.

urma să discute cu membrii completului de judecată, spunându-mi că este suficient să discute cu 2 dintre aceștia urmând ca celălalt să fie de acord cu hotărârea ce se va pronunța și chiar a făcut referire la vestimentația președintei completului de judecată, la situația familială a acesteia, fapt care mi-a întărit convingerea că va interveni la aceștia. După această discuție a rămas stabilit ca N.F. să mă contacteze când o să afle de la N.C. ce a rezolvat. În seara zilei de 6 aprilie 2009 l-am apelat telefonic pe N.F. și mi-a spus că a discutat cu N.C., dar că acesta nu reușise să ia legătura cu judecătorii. În dimineața zilei de 7 aprilie 2009 l-am contactat telefonic pe N.C., l-am întrebat ce a rezolvat și acesta mi-a spus că eu să-l contactez pe N.F.

care știe despre ce este vorba. L-am sunat pe N.F. și am stabilit să mă întâlnesc cu el la Tribunal. M-am deplasat la sediul Tribunalului Gorj și m-am întâlnit cu N.F. pe scările Tribunalului, acesta mi-a spus că N.C. a luat legătura cu judecătoarea T. care i-a promis că va face tot ce poate. Totodată acesta mi-a spus ca eu să nu scot banii de la bancă, motivând că s-a schimbat completul de judecată și să așteptăm pronunțarea. În după-amiaza zile de 7 aprilie 2009 am fost contactată telefonic de N.F. care mi-a spus că a fost respins recursul. În ziua următoare, respectiv în data de 08 aprilie 2009 m-am întâlnit cu N.C. la Tribunalul Gorj, acesta spunându-mi că nu știe ce s-a întâmplat și că nu a putut lua legătura cu judecătorii fiind foarte speriat.

Nu este adevărat faptul ca eu să le fi promis avocaților N.C. și N.F. suma de 4 - 500 de euro pentru fiecare cu titlu de onorariu de succes în ipoteza în care aș fi câștigat procesul." În fața instanței, în declarația dată la termenul din 13 octombrie 2010, aceeași martoră a arătat că: „Am discutat despre proces și despre temerile mele că pârâții au relații și ar putea influența soluția. Bănuiala mea care a fost confirmată și de inculpați a fost în sensul că avocata J.I. este rudă cu soțul pârâtei. Arăt că la următorul termen de judecată cauza a fost soluționată, așa că nu am beneficiat de reprezentarea avocatului. (..)Menționez că l-am plătit pe avocat cu suma de 500 lei și în recurs. Nu a fost niciodată vorba ca eu să le plătesc celor doi inculpați vreo sumă de bani în cazul în care ar fi câștigat procesul și oricum, procesul nu a fost câștigat.

Menționez că nu era nici o miză atât de mare a litigiului încât să-mi permit să dau suma de 1000 euro pentru câștigarea acestuia, nu valorează atât terenul. M-am întâlnit cu inculpatul N.C. în incinta Tribunalului Gorj în fața xeroxului. Nu pot preciza data. L-am întrebat despre situația procesului și despre ce se mai poate face, moment în care acesta mi-a spus că se poate trimite dosarul spre rejudecare pentru a se intra pe fondul cauzei. Inculpatul N.C. mi-a spus să îl aștept după care s-a îndreptat înspre etajul I al clădirii, xeroxul fiind cu un etaj mai jos, și s-a întors după aproximativ 5 minute. Inculpatul N.C. mi-a spus atunci că mă costă 1000 euro și că eu trebuie să apreciez dacă merită.

Inculpatul mi-a spus că banii urmau să fie dați la doi dintre cei trei judecători ai completului de judecată. Acest lucru nu mi l-a spus în momentul comunicării sumei, cred că ulterior, pentru că m-a lăsat să mă gândesc dacă se merită sau nu. Inițial i-am spus că sunt dispusă să dau acești bani după cât am cheltuit și după câte traume am suferit. Inițial nu l-am întrebat, direct, despre destinația sumei de bani; așa am înțeles eu din atitudinea inculpatului; aceasta este modalitatea de lucru a unor angajați. Am plecat de la tribunal și în mașină i-am povestit iubitului meu, numitul M.M., ceea ce s-a întâmplat. Am ținut legătura cu ambii inculpați și le-am spus că nu am decât o parte din bani.

Cred că dacă aș fi avut banii ar fi trebuit să-i dau inculpatului N.F., întrucât acesta mă cunoștea mai bine, inculpatul N.C. cerându-i referințe despre mine și aflând că sunt femeie serioasă. Nu-mi amintesc dacă inculpații mi-au precizat numele celor doi judecători. S-a vorbit mult despre președinta completului de judecată, în sensul că se poate discuta cu aceasta, că este extravagantă, lăsându-mi impresia că sunt apropiați de aceasta. Nu pot preciza dacă afirmațiile au fost făcute de ambii inculpați sau numai de unul din ei. Mi s-a promis de către inculpați că vor lua legătura cu președinta completului, pentru ca ulterior să mi se spună că nu au reușit sub nici o formă, nici telefonic, nici în alt mod.

Eu vorbeam mai mult cu inculpatul N.F., dar cred că inculpatul N.C. urma să ia legătura cu președinta completului de judecată. Nu pot preciza cu exactitate data la care inculpatul N.C. mi-a spus că suma de bani era pentru judecători, acest lucru a avut loc la o întâlnire pe scările tribunalului, când s-au făcut și înregistrări, ulterior datei la care m-am întâlnit cu inculpatul la xerox și am mers la etajul I. Nu-mi amintesc dacă în perioada de o săptămână în care s-a amânat pronunțarea am fost sunată de inculpatul N.C. Am discutat cu el la telefon, dar nu pot preciza dacă l-am sunat numai eu.. Nu era stabilit un moment anume pentru plata banilor, când aveam banii trebuia să-i dau. Inculpatul nu mi-a spus niciodată că dacă este vreo sumă de plătit aceasta se va face după ce se va vedea soluția în condică.

Banii trebuiau dați înainte de soluție. Nu am dat banii pentru că nu-i aveam.. Este adevărat că am avut o discuție cu inculpatul N.F. în care acesta m-a lăsat să înțeleg că acesta nu știa despre ce sumă este vorba, respectiv despre cuantumul acesteia și nu despre pretinderea ei. Mi-a spus că nu se bagă peste cazurile inculpatului N.C., că nu știu în detaliu despre ce face celălalt. Cred că inculpatul N.F. a lăsat să se înțeleagă acest lucru pentru că se jena față de mine și a lăsat să se creadă că este mai sincer. În data când inculpatul N.C. mi-a pretins suma de bani de 1000 euro mi-a creat convingerea că are influență asupra judecătorilor, chiar m-a asigurat de aceasta.

Nu am discutat numai cu inculpatul N.F., ci și cu N.C., care, chiar dumnealui mi-a spus că urmează să ia legătura cu doi dintre judecători și mi-a dat de înțeles că trebuie să dau banii." în chiar cuprinsul acestei declarații, s-a reținut că martora se contrazice cu privire la momentul în care a avut cunoștință de destinația sumei de 1000 euro, inițial susținând că la întâlnirea din incinta Tribunalului Gorj, inculpatul N.C. i-a spus că atât ar trebui să plătească, fără a indica destinația sumei, ea însăși deducând acest lucru din practicile pe care le presupunea a fi utilizate; că i-a spus că suma era pentru judecători la întâlnirea de pe scările tribunalului, când s-au făcut înregistrările, iar ulterior a arătat că la momentul la care i-a fost pretinsă suma respectivă inculpatul N.C.

a asigurat-o că are influență asupra judecătorilor. Analiza comparată a celor două declarații ale martorei M.V. a relevat câteva aspecte contradictorii, aspecte care însă privesc elemente esențiale în cauză, respectiv: când a aflat de destinația banilor, când trebuiau plătiți banii și dacă posibilitatea de a se încerca influențarea membrilor completului de judecată a fost o idee inițiată de inculpați sau o idee preconcepută a acesteia. Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, martora a susținut că în data de 02 aprilie 2009, inculpatul N.C.

i-ar fi spus că pârâții au influență asupra judecătorilor, fapt care a nedumerit-o, și că soluția va fi în favoarea acestora, că va încerca să ajungă la judecători și că pentru aceasta trebuie să plătească suma de 1000 euro; în timp ce în declarația dată în fața instanței a susținut că ea este cea care și-ar fi exprimat îngrijorarea că pârâții au relații, încă de la angajarea inculpatului în susținerea recursului, că i s-a vorbit de suma de 1000 euro, dar, la acea dată, nu i s-a spus expres destinația ei; în cursul urmăririi penale, martora a susținut că suma de bani trebuia dată după pronunțarea soluției, în timp ce, în fața instanței a arătat că trebuia plătită anterior acestui moment. Pentru a putea stabili care dintre cele două variante prezentate de martora M.V.

este corespunzătoare adevărului, instanța a avut în vedere aspectele relevate de procesele verbale de redarea a interceptărilor și înregistrărilor efectuate în cauză. Astfel, în data de 06 aprilie 2009, în jurul orei 09:30:00 între martora M.V. și inculpatul N.C. se poartă următoarea discuție: „N.C.: Da. Păi' nu că trebuie să mergem.. Așteptați că miercuri aflăm negru pe alb soluția. Ce și cum. Ce se-ntâmplă. Până miercuri într-un fel.. Sărut mâna! Sărut mâna! Uite pe acia cu dosarele. M.V.: Ce vream eu să vă.. Deci, m-am gândit să nu existe riscul să dau suma asta de 1000 de euro și nici să nu se trimită spre rejudecare.. N.C.: ..Oricum, oricum. Doamnă, deci asta numai dacă e de dat, e mâine.

Eu în seara asta iau și mi se spune dacă "da" sau "nu". M.V.:..N.C.: Depinde ce se trece în condică, pentru că sunt trei persoane. M.V.: A! Și trebuie să vă descurcați cu toate trei persoanele. N.C.: Eu discut cu două nu cu trei. N.C.: Da. Nu, nu, nu. Până nu știm sigur oricum nu dăm. M.V.: Da. N.C.: Eu doar vă zic ce și cum. M.V.: Păi, nu știu cum să facem. M-ați putea suna că eu oricum mai am și alte.. N.C.: Nu, eu vă sun astăzi sau mâine dimineață că tot aia este. M.V.: Oricum eu mai stau prin oraș ca să iau, să-mi trimită fata.. N.C.: Am înțeles. Până nu, până nu. Până nu vorbesc, eu nu pot să vă zic nimica.. mai încolo și după amiază. M.V.: N-am decât 400 de euro și-am vorbit cu fata și zice: mami știi că-am fost internată.

A stat internată. Astăzi îmi face ieșirea și îmi trimite banii. Și eu vă sun, că eu oricum stau să-mi trimită ea banii. Zice: mami să nu mă stresezi că știi bine că.. .N.C.: Vorbim. Ne auzim, da? M.V.: Păi, nu știu ce să zic? Să mă sunați dumneavoastră în momentul în care..". De aici a rezultat pe lângă faptul că banii urmau să fie plătiți de martoră după trecerea soluției în condică și insistența acesteia ca inculpații să primească banii. În aceeași zi de 06 aprilie 2009, în jurul orei 13:50:00, M.V. poartă cu N.F., în mediu ambiental o discuție, în cadrul căreia se arată: „M.V.: Rămasă, rămasă ca să ia legătura. Zisă că trebuie să vorbească cu doi, cu trei sau cu.. dar nu știu de ce zisă că cu doi.

N.F.: Eu sincer nu știu.. mmm.. nu mi-a zis nimica.. adică mi-a zis bă dacă e uite că așa.. încercăm și noi.. dar nu apucai să vorbesc.. ne-am întâlnit aseară am făcut aia, dar mai avea ooo.. mai era cineva la noi în cabinet. M.V.: îmi zisă să vorbesc cu dumneavoastră să negociem.. N.F.: Nu, mai era cineva în cabinet și n-am vorbit nimica, ne-am ferit M.V.: îhî. N.F.: Nuuu.. Că na, vă dați seama nu puteam să discutăm asta. Și știu că.. M.V.: Și acum rămaseră.. N.F.: Se duc ei azi M.V.: Bine eu nu mi-am permis să-l întreb.. . Dacă nu sunt mulțumiți cu suma respectivă? Dar din moment ce a zis.. N.F.: Deci eu nu știu.. dacă ați vorbit cu N.C...el știe.. eu unde mă duc eu știu ce și cum. M.V.: Bănuiesc că știe din moment ce a spus..

N.F.: Da, dacă a zis așa, probabil că știe M.V.: Și am bănuit că s-a întâmplat ceva și la fond din moment ce..". în ziua de 07 aprilie 2009, la ora 08:44:24, M.V. ia legătura cu N.C. aflat și l-a întrebarea acesteia „Vream să vă-ntreb în legătură cu problema aia.", inculpatul îi răspunde „A, săru mâinile că nu, nu reușisem", iar, mai târziu, în aceeași zi, la ora 14:16:39, aceasta îl sună din nou și îi spune „Ă.. domnu N.C., păi, aș vrea să ne-ntâlnim să discutăm pe marginea problemei respective. Eu făcusem și rost de bani. Da-ați putea să-mi spuneți ce Dumnezeu se-ntâmplă sau ce s-a întâmplat, răspunsul inculpatului fiind „Nu pot să.. nu pot să vă spun nimic dacă n-am nimic în plus să vă spun sau în minus.

Mâine aflăm soluția la condică, vedem despre ce-i vorba". Această discuție a avut loc în contextul în care cu câteva minute înainte martora aflase deja soluția de la inculpatul N.F., sens în care a fost înregistrată discuția din 07 aprilie 2009, la ora 13:49:00, când inculpatul, ia legătura cu M.V., și îi spune „Doamna M.V. nu făcurăm nimic. Ne respinsă recursul. Nu știm pentru ce și cum. Acum.. Vă spun mai multe desear „. Prin urmare, s-a apreciat că înregistrările efectuate în cauză coroborate cu declarațiile martorei M.V. conduc la concluzia că martora este cea care a avansat ideea că procesul ar fi fost câștigat de pârâții în fața primei instanțe prin exercitarea unor influențe asupra judecătorului și că are suspiciuni și în ceea ce privește calea de atac a recursului, că inculpatul N.C.

nu a pretins că are o influență asupra magistraților, ci că va încerca să o ajute, exprimându-se în sensul că „va încerca să ajungă la judecător" „pentru a vedea dacă mai are intrare la acesta", cum a rezultat din declarația martorei, precum și că suma de 1.000 euro ar fi fost dată de aceasta numai după ce soluția ar fi fost trecută în condică. De altfel, din procesele verbale de transcriere a înregistrărilor a reieșit că acesta nu a încercat să ia legătura cu vreunul dintre judecători fiindu-i teamă, aspect care a fost confirmat și de declarațiile martorei C.A.C., grefier în cadrul Tribunalului Gorj, din declarația căreia a rezultat că, în calitate de grefier de ședință, nu a fost contactată de învinuiții N.C.

și N.F. pentru a se interesa de dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 950 din 07 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 12201/318/2008; ale martorilor T.F.D., N.V. și C.A. magistrați judecători în cadrul Tribunalului Gorj și membri ai completului de judecată, care au declarat că îi cunosc pe învinuitul N.C. și N.F. prin prisma atribuțiilor de serviciu, dar că aceștia nu i-au contactat pentru a interveni în favoarea martorei M.V.. în cursul urmării penale s-a procedat la confruntarea dintre inculpatul N.C. și martora M.V., cu prilejul confruntării inculpatul a declarat că nu a pretins niciodată martorei suma de 1000 de euro pentru a interveni pe lângă judecători, a susținut că suma trebuia plătită cu titlu de onorariu de succes.

Martora M.V. a declarat că învinuitul N.C. a pretins această sumă de bani pentru a o remite judecătorilor. La întrebarea adresată învinuitului N.C. dacă i-a sugerat martorei M.V. să-l contacteze pe învinuitul N.F., acesta a recunoscut acest lucru, dar că această precizare a făcut-o în contextul în care învinuitul N.F. cunoștea dosarul la fel de bine ca și el și pentru a-i comunica hotărârea instanței. De asemenea, martora M.V. a declarat că în ziua de 07 aprilie 2009 a avut o discuție telefonică cu învinuitul N.C. care i-a cerut să ia legătura cu inculpatul N.F. asigurând-o că acesta „știe despre ce este vorba" martora înțelegând că N.F. trebuia să-i comunice ce vorbise inculpatul N.C. cu judecătorii.

La întrebarea inculpatului N.C. adresată martorei M.V. „dacă v-am lăsat impresia că am influență la judecători și dacă am menționat vreun nume de judecător", martora M.V. a răspuns că învinuitul N.C. i-a lăsat impresia că are influență asupra judecătorilor din moment ce i-a precizat că trebuie să i-a legătura cu doi judecători. La întrebarea „Cum explicați că deși avocatul N.C. a pretins suma de 1000 de euro a refuzat să-i primească?" martora M.V. a dat următorul răspuns „Eu cred că aceștia nu au insistat să le dau suma de 1000 de euro întrucât mi-au relatat și justificat că nu au putut să ia legătura cu judecătorii cu toate că avocatul N.F. mi-a precizat numele judecătoarei T., lăsându-mi impresia că se poate ajunge foarte ușor la aceștia". În declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței inculpatul N.C.

a arătat că a cunoscut-o pe martora M.V. în toamna anului 2008 prin intermediul învinuitului N.F. și a reprezentat-o pe aceasta atât la instanța de fond cât și la cea de recurs. Cu prilejul redactării motivelor de recurs, de față fiind doar învinuitul N.F., învinuitul a susținut că martora M.V. Ie-a promis cu titlu de onorariu de succes suma de 400-500 euro. Totodată, învinuitul N.C. a recunoscut că martora i-a plătit onorariul solicitat, respectiv suma de 500 RON, dar nu-și amintește dacă i-a eliberat chitanță fiscală, precum și faptul că s-a întâlnit cu aceasta cu o zi înainte de pronunțare la xerox în incinta Tribunalului Gorj. învinuitul N.C. a declarat că nu i-a pretins martorei suma de 1000 de euro pentru a interveni la membrii completului de judecată și nu a discutat despre acest lucru nici cu învinuitul N.F.

De asemenea, învinuitul a declarat că este adevărat că judecătorul B.V. din cadrul Tribunalului Gorj este moșul copilului lui. Inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care este cercetat, susținând că nu a avut nici o discuție cu M.V. cu privire la suma de 1000 de euro care ar trebui remisă judecătorului și că i-a spus acesteia că va lua legătura cu doi dintre judecătorii care judecă recursul, a susținut că singura discuție pe care a avut-o cu învinuitul N.F. la sediul cabinetului, a fost cea privitoare la onorariul de succes, respectiv suma de 400-500 euro. Despre relația sa cu judecătorii T.F.D., N.V. și C.A. membrii ai completului de judecată, inculpatul N.C. a declarat că îi cunoaște pe aceștia, relațiile au fost strict profesionale, iar judecătoarei T.F.D.

i-a făcut unele servicii, în sensul că atunci când se ducea la București le ducea fetelor acesteia pachete sau sume de bani. În declarațiile date de inculpatul N.F. în cursul urmăririi penale și în fața instanței acesta a precizat împrejurările în care a cunoscut-o pe martora M.V. și că I-a recomandat să o reprezinte pe învinuitul N.C. cu care este coleg de birou și care este moșul copilului său. De asemenea, inculpatul N.F. a susținut ca și învinuitul N.C., că martora M.V. Ie-a promis suma de 1000 de euro (câte 400-500 euro de fiecare) cu titlu de onorariu de succes. Inculpatul a recunoscut că martora Ie-a plătit onorariul solicitat atât la instanța de fond cât și în recurs, dar că nici el și nici învinuitul N.C., în prezența sa, nu au pretins suma de 1000 de euro și nu a spus că învinuitul N.C.

va lua legătura cu judecătorii. Apărările inculpaților în sensul că suma de 1000 euro fusese oferită de martora M.V. cu titlu de onorariu de succes au fost contrazise de înregistrările efectuate în cauză, din care a rezultat că se fac referiri la modul în care se pronunță hotărârile în completele colegiale, de posibilitatea de a luat legătura cu vreunul dintre judecători, precum și la faptul că martorei îi era teamă ca să nu piardă banii, ca pârâții să fi oferit o sumă mai mare. în ceea ce privește ceilalți martori audiați în cauză, respectiv E.D. ofițer de poliție judiciară, martorului B.D.Ș.D., martorului M.M., martorului M.F., martorului A.P.; martorei B.M.; martorului H.F. s-a constatat că sunt martori indirecți sau circumstanțiali.

Astfel, martorii E.D., B.D.Ș.D. și M.M. au relatat doar ceea ce cunosc din spusele martorei M.V., neasistând la nici una dintre discuțiile acesteia cu inculpații. Sinceritatea martorei M.V. a fost pusă sub semnul întrebării și de faptul că martora E.D. a arătat în fața instanței că a găsit-o pe martoră la sediul poliției, la ora 14,00, când a intrat în serviciu, aceasta afirmând că era acolo de dimineață și a așteptat-o, iar martorul M.M. a arătat că a așteptat-o pe martoră în fața Tribunalului Gorj în stradă, la mașină, cu aproximație între orele 12 - 14,00. Ceilalți martori sunt martori circumstanțiali, care nu cunosc aspecte strict legate de modul de derulare a evenimentelor, ci au făcut aprecieri cu privire la personalitatea inculpaților și discuțiile purtate de inculpatul N.C.

cu privire la aspectele juridice ale cauzei. În declarațiile sale, martorul M.F. sergent major în cadrul I.J.J. Gorj a arătat împrejurările în care avocații din cadrul Baroului Gorj au acces la birourile judecătorilor din incinta Tribunalului Gorj, învederând că nu a sesizat ca între inculpați și judecătorii cauzei ar fi existat vreo legătură, inculpații să-i fi căutat vreodată pe aceștia. Din probele anterior analizate, instanța a reținut că martora M.V. l-a angajat în dosarul nr. 12201/318/2008 al Judecătoriei Târgu Jiu pentru a o asistat pe inculpatul N.F., atât în fața primei instanțe, cât și în calea de atac a recursului. Cum cei doi inculpați lucrau în cadrul aceluiași birou de avocatură, inculpatul N.C.

fiind moșul copilului inculpatului N.F., inițial martora cunoscându-l pe cel din urmă, ambii au fost implicați în discuțiile purtate cu martora. întrucât martora a vehiculat ideea că a pierdut procesul în fața primei instanțe datorită influenței pe care pârâții ar fi avut-o asupra judecătorilor și că îi este teamă că se va întâmpla același lucru și în fața instanței de recurs, inculpatul N.C. a arătat că va încerca să o ajute, că va încerca să vadă dacă are intrare la judecători, apreciind că ar fi necesară suma de 1000 euro, sumă pe care însă nu a pretins-o pentru sine și nici nu a solicitat-o înainte de pronunțarea soluției. Deși, din procesele verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și ambientale purtate de martora M.V.

cu fiecare dintre inculpați a rezultat că aceasta a insistat să dea suma de bani sau măcar parte din aceasta (400 euro), nici unul dintre inculpați nu a acceptat primirea banilor, amânând-o până la trecerea soluției în condică. Mai mult, încă înainte de pronunțarea soluției, inculpatul N.C. i-a comunicat martorei că nu a reușit să ia legătura cu judecătorii cauzei.

Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu". Pentru existenta infracțiunii de trafic de influentă este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să se fi realizat una din acțiunile alternative prevăzute în textul de incriminare, care corespund unor modalități diferite de săvârșire; folosul să fie pentru sine ori pentru altul; intervenția să fie efectuată pe lângă un funcționar pentru ca acesta să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu; acțiunea care constituie obiectul material trebuie să fie săvârșită mai înainte sau concomitent ca funcționarul, pe lângă care s-a pretins influența și a promis a se interveni, să fi îndeplinit actul care intră în atribuțiile sale de serviciu sau cel mai târziu în timpul efectuării lui.

În ceea ce privește condiția ca folosul să fie pentru sine ori pentru altul, trebuie avut în vedere că noțiunea „pentru altul" nu include funcționarul față de care făptuitorul are ori pretinde că are influență. Explicația constă în aceea că autorul își vinde influența sa, ori în cazul în care ar remite suma de bani sau folosul primit de la cumpărătorul de influență, ar avea loc o plată a serviciului solicitat de la funcționar, infracțiunea îmbrăcând forma luării de mită. Primirea, pretinderea sau acceptarea se poate face „pentru sine", adică în profitul propriu al traficantului sau „pentru altul", adică în interesul altei persoane.

În cazul în care acesta este funcționarul pe lângă care intermediarul urmează să se folosească de influenta sa, reală sau presupusă, care le și primește, apreciem că nu se poate reține infracțiunea de trafic de influentă, întrucât nu are loc o „vânzare de influență", prețul plătit reprezentând cumpărarea serviciului prestat de funcționar, cu alte cuvinte, intermediarul este un instigator sau complice la infracțiunea de luare de mită. Simpla folosire a influenței traficantului asupra funcționarului public, nepretinzând pentru sine, ci numai pentru acesta din urmă o sumă de bani, nu întrunește elementul material al infracțiunii traficului de influentă, urmând a răspunde pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 254 C. pen.

în ceea ce privește condiția ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar, rezultă că prin acest comportament, făptuitorul săvârșește o inducere în eroare, o înșelăciune pe care traficul de influență o absoarbe în conținutul său, întrucât prin incriminarea unor astfel de fapte s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului funcționarului și a muncii sale. Tocmai de aceea, s-a apreciat că o asemenea cerință legală trebuie dovedită în fiecare caz în parte, de întreg materialul probator administrat de organele judiciare. Simpla profesie a avocatului nu îndeplinește această condiție esențială, cât timp el nu se prevalează de influența reală sau presupusă pe lângă instanță, pentru a-l convinge sau amăgi pe cumpărătorul de influență să-i presteze un folos necuvenit.

Important este ca acea influență, reală sau presupusă a făptuitorului, să fi constituit pentru cumpărătorul de influență motivul determinant al tranzacției. Prin urmare, pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiuni, din perspectiva activității făptuitorului, elementele determinante sunt indicarea funcționarului în atribuțiile căruia intră efectuarea actului pentru care a promis că își va exercita influența și să precizeze actul referitor la care se trafica influenta. Nu este suficientă afirmația că autorul are cunoștințe la instituția sau societatea respectivă pentru a se reține infracțiunea de trafic de influență. Activitatea comportamentală a subiectului activ al infracțiuni es