CASE OF NIKITIN v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE NIKITIN/RUSSIA (Documentul nr. 14176/20) HOTĂRÂREA Strasburg 6 februarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nikitin/Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința în calitate de comitet compus din: Diana Kovatcheva , Președintele Úna Ní Raiheartaigh, Mateja δurović , judecători și Viktoriya Maradodina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 16 ianuarie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 5 martie 2020. Guvernul rus (“Convenția rusă”) Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea instanțelor interne de a asigura participarea sa la audieri în procedura civilă la care a fost partid. Curtea observă că faptele care dau naștere la presupusele încălcări ale Convenției au avut loc înainte de 16 septembrie 2022, data la care Federația Rusă a încetat să fie parte la Convenție. Prin urmare, Curtea decide că este competentă să examineze prezenta cerere (a se vedea Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele 2, §§§ 73, 17 ianuarie 2023). ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza faptului că instanța internă nu l-a notificat în mod corespunzător și în timp util de audieri în cadrul procedurii civile la care era parte. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 59-60, CEDH 2005-II). Reclamantul a afirmat că nu a fost informat în timp util cu privire la data și locul audierii în cazul său. Curtea reiterează că instanța internă trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a convoca părțile la o audiere (a se vedea Kolegovy c. Rusia , nr. 15226/05, § 42, 1 martie 2012, și Babunidze c. Rusia (dec.), nr. 3040/03, 15 Mai 2007). Litiganții trebuie, de asemenea, să ia măsuri adecvate pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței, instanța internă le poate trimite (a se vedea Perihan și Mezopotamya Basın Yayın A.Ș. Turcia , nr. 21377/03, § 38, 21 ianuarie 2014; Boyko v. Ucraina (dec.), nr. 17382/04, 23 octombrie 2007; și Darnay v. Ungaria , nr. 36524/97, Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998). În plus, Curtea a remarcat că lipsa sau deficiența motivelor din hotărârile interne în ceea ce privește dovezile de primire a convocărilor de către reclamant, precum și faptul că instanța internă nu a evaluat necesitatea de a suspenda audierea în timp ce reclamantul va fi notificat în mod corespunzător sau de a analiza natura cererilor sale juridice care ar fi putut fi respinsă prezența reclamantului nu poate fi inutilă. ex post facto în procesul Curții, pentru că nu poate avea loc instanțelor naționale care au avut dovezi în fața lor (a se vedea Gankin și alții c. Rusia, nr. 2430/06 și altele 3 §§ 41-42, 31 mai 2016 În cazul principal al Gankin și alții , citat mai sus , Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și lipsește orice dovadă de notificare adecvată a reclamantului, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestei plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că prin procedura de examinare a fondurilor cazului reclamantului fără a încerca să se asigure dacă el a fost sau ar fi trebuit să fie cel puțin conștient de data și ora audițiilor și, dacă nu ar fi trebuit, dacă audierea ar fi fost suspendată, instanța internă a privat reclamantul posibilitatea de a-și prezenta cazul în mod eficient și nu a respectat obligația de a respecta principiul procesului echitabil consacrat în art. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Igranov și alții c. Rusia, 42933/13 și 8 altele, § 40, 20 martie 2018), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, susține că are competența de a trata această cerere în ceea ce privește faptele care au avut loc înainte de 16 septembrie 2022; Declară cererea admisibilă; Declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția privind nedreptățile procedurii civile; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 6 februarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Diana Kovatcheva Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (in absența aplicantului la procedura civilă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Natură a litigiului Decizia finală Data audierii în primă instanță Data audierii Curții de apel Data hotărârii finale Curtea Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 14176/20 05/03/2020 Maksim Aleksandrovich NIKITIN 1981 Susținere de compensare a prejudiciului moral împotriva unui spital 11/03/2019 Curtea de district Oktyabrskiy de Lipetsk 05/06/2019 Curtea Regională Lipetsk 02/12/2019 Curtea Supremă a Rusiei 1.500 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

NIKITIN v. RUSSIA

(Application no. 14176/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 February 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Nikitin v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Diana Kovatcheva

, President

,

Úna Ní Raifeartaigh,

Mateja Đurović

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 16 January 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5 March 2020.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the domestic courts’ failure to ensure his participation in hearings in the civil proceedings to which he was party.

THE LAW

Jurisdiction

5.

The Court observes that the facts giving rise to the alleged violations of the Convention occurred prior to 16 September 2022, the date on which the Russian Federation ceased to be a party to the Convention. The Court therefore decides that it has jurisdiction to examine the present application (see

Fedotova and Others v. Russia

[GC], nos. 40792/10 and 2 others, §§

68

‑

73, 17 January 2023).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained that his right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ failure to properly and timeously notify him of hearings in the civil proceedings to which he was a party. He relied on Article

6 § 1 of the Convention.

7.

The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article

6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v.

the United Kingdom

, no.

68416/01, §§

59-60, ECHR 2005-II).

8.

The applicant alleged that he had not been informed in due time of the date and place of the hearing in his case. The Court reiterates that domestic courts must make reasonable efforts to summon the parties to a hearing (see

Kolegovy v.

Russia

, no.

15226/05, §

42, 1

March 2012, and

Babunidze v.

Russia

(dec.), no.

3040/03, 15

May 2007). Litigants must also take appropriate measures to ensure effective receipt of correspondence the domestic courts may send them (see

Perihan and Mezopotamya Basın Yayın A.Ș.

v.

Turkey

, no.

21377/03, §

38, 21

January 2014;

Boyko v.

Ukraine

(dec.), no.

17382/04, 23

October 2007; and

Darnay v.

Hungary

, no.

36524/97, Commission decision of 16

April 1998). Moreover, the Court has noted that a lack or deficiency of reasons in domestic decisions as regards the proof of receipt of summonses by the applicant, as well as the domestic courts’ failure to assess the necessity to adjourn hearings pending the applicant’s proper notification or to delve on the nature of his legal claims which could have rendered the applicant’s presence unnecessary cannot be made up

ex post facto

in the Court proceedings, for it cannot take the place of the national courts which had the evidence before them (see

Gankin and Others v. Russia,

nos.

2430/06 and 3

others, §§

41-42, 31

May 2016

).

9.

In the leading case of

Gankin and Others

, cited above, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it and lacking any evidence of proper notification of the applicant, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by proceeding to consider the merits of the applicant’s case without attempting to ascertain whether he had been or should have been at least aware of the date and time of the hearings, and, if he had not, whether the hearing should have been adjourned, the domestic courts deprived the applicant of the opportunity to present his case effectively and fell short of their obligation to respect the principle of fair trial enshrined in Article

6 of the Convention.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Igranov and Others v. Russia,

nos. 42933/13 and 8 others, § 40, 20 March 2018), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Holds

that it has jurisdiction to deal with this application as it relates to facts that took place before 16

September 2022;

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the unfairness of the civil proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 6 February 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Diana Kovatcheva

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(applicant’s absence from civil proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Nature of the dispute

Final decision

First-instance hearing date

Court

Appeal hearing date

Court

Final decision date

Court

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

14176/20

05/03/2020

Maksim Aleksandrovich NIKITIN

1981

Claim for compensation of non-pecuniary damage against a hospital

11/03/2019

Oktyabrskiy District Court of Lipetsk

05/06/2019

Lipetsk Regional Court

02/12/2019

Supreme Court of Russia

1,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.