3rh-27/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
3rh-27/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire depuse de Viorel
Babii,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Viorel Babii împotriva Autorității Naționale de
Integritate cu privire la anularea actului de constatare nr. 148/12 din 28 iulie
2020,
împotriva deciziei din 20 noiembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție,
(Dosarul nr. 3rh-27/24
NR. PIGD 2-20111726-01-3rh-17122024)
Temeiurile declarării revizuirii.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. O. Melniciuc,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, Gh. Mîra,
Curtea Supremă de Justiție, I. Malanciuc, O. Parfeni, St. Procopciuc,
27 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces cererea de revizuire
depusă de Viorel Babii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 09 septembrie 2020, Viorel Babii a depus cerere de chemare în
judecată în contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de
Integritate, solicitând anularea actului de constatare nr. 148/12 din 28 iulie
2020, emis de inspectorul de integritate Sergiu Popa din cadrul
Inspectoratului de Integritate al Autorității Naționale de Integritate, ca fiind
ilegal.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 26 august 2020, prin
intermediul oficiului poștal, a primit actul de constatare nr. 148/12, întocmit
la 28 iulie 2020 de către Sergiu Popa, inspector de integritate al Autorității
Naționale de Integritate. Prin actul menționat, care este ilegal și neîntemeiat,
s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese.
Totodată, actul menționat denotă că a fost semnat de inspectorul de
integritate Sergiu Popa din numele Inspectoratului de Integritate care este
parte integrantă a aparatului Autorității Naționale de Integritate în
conformitate cu art. 8, art.16 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr. 132 din 17 iunie 2016 (Legea nr.132/2016) și Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova privind aprobarea structurii și a
efectivului-limită ale Autorității Naționale de Integritate nr. 9 din 08
februarie 2018. Actul de constatare a fost emis de o structură internă, fără
personalitate juridică, Inspectoratul de Integritate, în numele ultimului și
semnată de angajatul acestuia, în pofida faptului că funcțiile de exercitare a
controlului averii și intereselor personale, controlului privind respectarea
regimului juridic al conflictelor de interese îi revin Autorității Naționale de
Integritate în temeiul art. 5-6 din Legea nr.132/2016. În sensul art. 7 alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 13272016, Autoritatea Națională de Integritate constată
încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al
incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor. În consecință, în temeiul
cadrului legal enunțat, actul de constatare se întocmește de inspectorul de
integritate, potrivit art. 19 lit. g) din Legea nr.132/2016, însă se emite din
numele Autorității Naționale de Integritate și se semnează de conducerea
acesteia (președinte, vicepreședinte).
Reclamantul a declarat că nu trebuie confundată sintagma „întocmire”
cu sintagma „emitere”, „semnare”, care dispun de o încărcătură semantică
1
distinctă. Conform art. 121 din Codul administrativ, semnarea actului
administrativ individual se face de conducătorul autorității publice sau de
către persoana împuternicită de acesta, dacă legea nu prevede altfel. Actul de
constatare nr. 148/12 este emis cu încălcarea normelor legale și este
susceptibil anulării integrale.
În contextul prevederilor art. 6 alin. (1) din Codul administrativ, actul
nominalizat, care este un act administrativ individual, emis în cadrul unei
proceduri administrative de control privind respectarea regimului juridic al
conflictelor de interese, iar, în consecință, procedura respectivă urma a fi
efectuată inclusiv conform prevederilor Cărții a doua din Codul
Administrativ, în măsura în care nu contravin prevederilor Legii cu privire
la Autoritatea Națională de Integritate și Legii privind declararea averii și a
intereselor personale. Legislația specială în materie de conflicte de interese
nu stabilește termene în care urmează a fi finalizată procedura de control
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, astfel
urmând a fi aplicate prevederile Codului Administrativ. Cu referire la
circumstanțele speței, pornind de la conținutul actului de constatare,
sesizarea în privința sa a fost înregistrată la Autoritatea Națională de
Integritate la 09 iulie 2019, iar procedura administrativă a fost finalizată la
28 iulie 2020, odată cu emiterea actului de constatare 148/12. În speță
procedura administrativă de control privind respectarea regimului juridic al
conflictelor de interese a durat mult mai mult de 30 de zile (sau 90 de zile),
ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a art. 60 din Codul administrativ, ce
implică în mod cert anularea actului administrativ contestat. Atât legislația
pertinentă, cât și jurisprudența Republicii Moldova statuează că
nerespectarea termenului de procedură administrativă constituie o încălcare
procedurală ce duce la anularea actului administrativ contestat.
Reclamantul a afirmat că din conținutul dispozitivului actului de
constatare, rezultă că sancțiunea aplicată pentru pretinsa încălcare a
regimului juridic al conflictelor de interese este constatarea încălcării
regimului juridic al conflictelor de interese, exprimată prin nedeclararea și
nesoluționarea conformă a conflictelor de interese reale și, ca urmare,
admiterea conflictelor de interese consumate prin luare de decizii și
semnarea de acte administrative și juridice în favoarea persoanei apropiate,
aplicarea interdicției de a exercita o funcție publică sau de demnitate publică
pe o perioadă de 3 ani. În mod indubitabil sancțiunile stabilite de Legea
privind declararea averii și intereselor personale nu sunt imprescriptibile
extinctiv, iar termenul concret de prescripție al acestora se raportează la tipul
de răspundere la care poate fi tras subiectul declarării. Astfel, ținând cont de
faptul că Autoritatea Națională de Integritate nu este competentă funcțional
să constate săvârșirea unei infracțiuni și să tragă la răspundere penală, fiind
competentă doar să constate contravenția, în speță poate asista doar la
constatarea comiterii unei contravenții, cu aplicarea prevederilor art. 23 alin.
(4), (6) și (7) din Legea privind declararea averii și a intereselor personale,
2
în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere
contravențională, adică în interiorul termenului de un an de la data comiterii
faptelor pretinse ilegale. Inspectorul de integritate i-a aplicat sancțiunea
decăderii din drepturile de a mai exercita funcție publică pe o perioadă de 3
ani, iar potrivit celor enunțate, este evident că este o sancțiune
contravențională. Indiscutabil că sancțiunea complementară, fiind
contravențională, poate fi aplicată numai în interiorul termenului de
prescripție de un an din data comiterii faptei, pretinse a fi ilegale. Acțiunile
și omisiunile reproșate conform actului de constatare au avut loc cu mai mult
de un an până la data emiterii actului administrativ contestat. Sancțiunile
prevăzute de art. 23 alin. (4), (6) și (7) din Legea privind declararea averii și
a intereselor personale nu pot fi aplicate, din motivul expirării termenului de
prescripție, ceea ce îi conferă actului de constatare nr. 148/12 din 28 iulie
2020 un caracter ilegal.
Reclamantul a evidențiat că pe pagina web a Autorității Naționale de
Integritate în perioada respectivă nu a fost publicat registrul electronic al
subiecților declarării averii și intereselor personale. Prin urmare, obligația
creării unui asemenea registru nu este un simplu capriciu al legislatorului și
este evident că respectivul registru urma să fie creat și ținut cu scopul de a
preveni eventualele derogări comportamentale de la prevederile legale
privind conflictele de interese prin atenționarea subiecților declarării averii
și intereselor personale că ei sunt subiecți ai declarării conflictelor de
interese. Unele persoane nici nu cunosc că sunt subiecți ai declarării averii și
intereselor personale, deoarece în anumite circumstanțe pentru a verifica
dacă faci parte sau nu din lista subiecților declarării averii și intereselor
personale, este necesar de făcut o „cercetare” legislativă. Totodată, pentru a
depăși situația descrisă, legislatorul a prevăzut obligativitatea Autorității
Naționale de Integritate de a ține registrul electronic al subiecților declarării
averii și intereselor personale. Una dintre condițiile ca să insiști că o persoană
este subiect al declarării averii și intereselor personale este ca funcția să fie
inclusă în registrul electronic al subiecților declarării averii și intereselor
personale. În cazul în care o funcție nu este inclusă în respectivul registru,
persoana, care ocupă funcția respectivă, nu poate fi sancționată pentru
abaterile de la prevederile legale privind conflictul de interese. Actul de
constatare, prin care se insistă că este subiect al declarării averii și intereselor
personale, fără ca funcția pe care a ocupat-o să fi fost inclusă în registrul
electronic al subiecților declarării averii și intereselor personale, urmează a
fi anulat.
De asemenea, trecând litigiul dedus judecății prin lumina triplului test
(principiul proporționalității), deși nu este specificat expres în textul
Convenției Europene pentru Drepturile Omului, totuși este aplicat de Curte,
se atestă că ingerința în drepturile sale a fost prevăzută de lege, protejează
un scop legitim și este necesară într-o societate democratică, însă măsura
aplicată de autoritatea publică este exagerată. Eliberarea din funcție și
3
interdicția de a ocupa funcții publice, este disproporționată și excesivă în
raport cu scopul legitim urmărit, luând în considerare termenul care s-a scurs
de la pretinsa încălcare.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în
contencios administrativ depusă de Viorel Babii împotriva Autorității
Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare nr.148/12
din 28 iulie 2020, emis de inspectorul superior de integritate Sergiu Popa în
privința lui Viorel Babii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 06 octombrie 2021, Viorel Babii a declarat apel împotriva hotărârii
din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a casat
hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și
s-a emis o decizie nouă prin care s-a admis acțiunea în contencios
administrativ depusă de Viorel Babii și s-a anulat actul de constatare
nr.148/12 din 28 iulie 2020, emis de către Autoritatea Națională de
Integritate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 noiembrie 2022, Autoritatea Națională de Integritate, prin
intermediul reprezentantului Valentina Urecheanu, a depus recursul
nemotivat și la 16 martie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,
f.d.80), a expediat recursul motivat împotriva deciziei din 25 octombrie 2022
a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi decizii de respingere ca
neîntemeiate a acțiunii în contencios administrativ.
La 05 mai 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.II, f.d.97), Viorel
Babii, reprezentat de avocatul Iuri Frecăuțanu, a depus referință la cererea de
recurs, solicitând declararea recursului inadmisibil.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 20 noiembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție s-a
admis recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate. S-a casat
integral decizia din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a
adoptat o nouă decizie prin care s-a menținut hotărârea din 10 septembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE REVIZUIRE
4
La 11 decembrie 2024, prin intermediul poștei terestre (Vol.III,
f.d.57), Viorel Babii a depus în temeiul art. 449 lit.b), c) din Codul de
procedură civilă, cerere de revizuire împotriva deciziei din 20 noiembrie
2024 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia, casarea
deciziei Curții Supreme de Justiție și a dispune rejudecarea pricinii.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a solicitat deschiderea
procedurii de revizuire și casarea deciziei din 20 noiembrie 2024 a Curții
Supreme de Justiție.
Referitor la temeiul emiterii hotărârii cu privire la drepturile
persoanelor care nu a fost implicate în proces, a invocat că fiind depusă
sesizare, fiind informată S.A. „RED NORD” despre inițierea controlului
privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, în mod
obligatoriu urma să fie antrenată în calitate de intervenient accesoriu, pentru
a se putea expune privitor la actul de constatare și respectiv care era
cuantumului capitalului de stat în anul 2017, or, la examinarea cauzei în
instanța de apel, reprezentantul Autorității Naționale de Integritate nu a putut
să confirme care era cuantumul capitalului statului și nici nu a comunicat că
ar statul ar fi deținut 100 %. Totodată, la examinarea cauzei nu a fost antrenat
nici Nicolae Vasiliev cu toate că a fost indicat în actul de constatare, iar
hotărârea pronunțată poate afecta drepturile sale. În opinia revizuentului,
urmau să fie înștiințați, din oficiu, despre judecarea prezentei cauze și
posibilitatea de a interveni în proces, iar în cazul în care nu solicitau
intervenirea în proces prin prisma art. 205 din Codul administrativ și art. 62
alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată urma în mod
obligatoriu, să atragă în proces aceste persoane în calitate de intervenienți
accesorii, ca persoane interesată în acest proces, cărora prin hotărârea
pronunțată ar putea fi influențate drepturile sau obligațiile față de una din
părți. Astfel, s-a ignorat faptul atragerii în proces a tuturor persoanelor
interesate, or, prin emiterea deciziei se aduc atingere drepturilor și intereselor
S.A. „RED NORD” și ale lui Nicolae Vasiliev.
În ceea ce vizează argumentul privind existența unor circumstanțe noi
diferite, care nu au fost cunoscute și nu îi puteau fi cunoscute, revizuentul a
menționat că după examinarea cauzei de către Curtea Supremă de Justiție a
descoperit că în luna octombrie 2017, șeful serviciului juridic al S.A. „RED
NORD”, în persoana dlui Veaceslav Pînzari, or, pe pagina web a Autorității
Naționale de Integritate în perioada respectivă nu a fost publicat Registrul
electronic al subiecților declarării averii și intereselor personale, a luat
legătura cu un reprezentant al Autorității Naționale de Integritate și a fost
informat în mod verbal că nu este necesar ca să declare conflictul de interese,
deoarece nu este subiect al declarării. Totodată, dnul Veaceslav Pînzari în
calitate de șef al serviciului juridic al S.A. „RED NORD”, a informat
președintele Consiliul S.A. „RED NORD”, ca organ superior de conducere
al S.A. „RED NORD” privitor la angajarea lui Nicolae Vasiliev și
necesitatea ca actele de angajare să fie semnate. Astfel, Consiliul S.A. „RED
5
NORD” ca organ superior de conducere al S.A. „RED NORD” nu a avut
obiecții și astfel a fost soluționat și conflictul de interese. Prin urmare, la
moment au devenit cunoscute unele circumstanțe și fapte esențiale ale cauzei
care nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute, deoarece s-a eliberat din funcția
de director interimar al S.A. „RED NORD” la 02 noiembrie 2017 și astfel,
este necesară audierea în calitate de martor a Dlui Veaceslav Pînzari.
Revizuentul a declarat că redeschiderea procesului în pricina dată
rezultă din circumstanțe și fapte noi, recent descoperite, care sunt de natură
să afecteze decizia contestată, precum și din necesitatea înlăturării unor
consecințe negative serioase și care nu pot fi rectificate decât prin
reexaminarea cauzei.
Potrivit opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului, expuse în
hotărîrea pronunțată pe cauza Nikitin versus Rusia, redeschiderea procedurii
în baza unor fapte noi nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale
prevăzute de art. 4 Protocolul 7 al Convenției.
În asemenea cazuri, când hotărârea irevocabilă respectivă a dus la
unele consecințe negative serioase, care nu pot fi rectificate decât prin
reexaminarea sau redeschiderea cauzei, iar violarea constatată este cauzată
de erori sau deficiențe de o asemenea gravitate încât apare un dubiu serios în
privința rezultatului procedurilor contestate, excluderea posibilității de
revizuire a hotărârii, pentru motive formale, poate să ducă la încălcarea
principiului echității și legalității hotărîrii judecătorești, fiind lezată și
încrederea publicului în autoritatea judecătorească.
Astfel, admiterea cererii de revizuire în cauză, reieșind din sensul art.
3, 6 și paragraful 2 al art. 4 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului, nu constituie încălcarea în privința intimatului a
principiului securității raporturilor juridice, ci reprezintă o măsură necesară
și admisibilă într-o societate democratică pentru apărarea unui interes public
și a echității justiției.
Conform hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din 25 iunie 2013
„Pentru controlul constituționalității art. XI pct.16 din Legea nr. 29 din 6
martie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative
(Sesizarea nr. 4a/2013)”, în pct. 65, Curtea a considerat că reglementarea
unui mijloc procedural care să permită retractarea unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile, pronunțate de o instanță judecătorească cu
încălcarea principiilor constituționale, nu este de natură să încalce dreptul la
un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice.
Totodată, având la bază soluția din 20 noiembrie 2024 a Curții
Supreme de Justiție în raport cu prevederile legale denotă că instanța a
încălcat grav principiul securității juridice ce asigură unul din drepturile
fundamentale reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
dreptul la un proces echitabil, care poate fi asigurat doar cu condiția
6
respectării elementului ce ține de preeminența dreptului. Or, anume acest
element fundamental al dreptului recunoscut și aplicat pe larg în
jurisprudența națională impune că o soluție dată definitiv de către judecată
asupra unui litigiu, plasează litigiile de aceeași categorie, de a fi soluționate
în viitor prin aceleași argumente. Deci, potrivit CtEDO, instanțele fiind
sesizate ulterior și pronunțând soluția, nu trebuie să mai repună în discuții
constatările jurisdicțiilor anterioare, în caz contrar, constituie o încălcare a
art. 6 par. 1 CEDO, concluzie ce rezultă din mai multe spețe examinate de
CEDO. Astfel, constat încălcarea principiului garantării dreptului obținut
anterior modificării legii.
Pe de altă parte, revizuentul a menționat că jurisprudența națională
stabilită în anii 2018 - 2023 combate concluziile din decizia instanței de fond,
deoarece, de fapt, confirmă existența unei baze suficiente în dreptul intern în
contextul litigiilor similare, configurate în rezultatul examinării unui număr
mare de cauze, cu același obiect de litigiu și circumstanțe de drept, în care
toate soluțiile au fost în favoarea reclamanților. Conform jurisprudenței
Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 3ra-64/23, 2-22016542-01-3ra-
23012023, decizia din 23 august 2023, în cauza de contencios administrativ,
Munteanu Gr. vs Autoritatea Națională de Integritate cu privire la
contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și moral)
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a reținut că, în activitatea
sa Autoritatea Națională de Integritate, cu prioritate, se bazează pe 3 legi
organice și anume: Legea nr. 132 din 17 iunie 2016, Legea nr.133 din 17
iunie 2016 și Codul administrativ nr. 116 din 19 iulie 2018, în vigoare din
01 aprilie 2019.
Conform art. 21 din Codul administrativ autoritățile publice și
instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu
legea și alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi
contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile
publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea
exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în
condițiile expres stabilite de lege.
Prin urmare, principiul de legalitate impune respectarea procedurii
administrative de către toate autoritățile publice, iar instanțele de judecată
trebuie în mod constant să verifice aplicarea acestui principiu, fiind un aspect
imperativ al statului de drept garantat prin art. 1 și art. 53 din Constituție.
La caz, nici Legea nr. 132 cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate și nici Legea nr. 133 privind declararea averii și a intereselor
personale (în vigoare la momentul emiterii actului de constatare) nu instituie
norme cu privire la termenii de finalizare a procedurii de control și de emitere
a actului de constatare. În același timp, în Codul administrativ este prevăzut
un capitol aparte (capitolul III, art.60-65), care expres reglementează
termenele în procedura administrativă. Astfel, conform art. 60 alin. (1), (4)
7
și (5) din Codul administrativ, termenul general în care o procedură
administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede
altfel. Din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii
administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
Această prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris participanților
la procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele
prelungirii. În mod excepțional, când în procedura administrativă se
înregistrează cazuri de complexitate deosebită care necesită timp pentru
prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai
mare pentru finalizarea procedurii administrative, care nu va depăși 90 de
zile. Din sintagma „trebuie” înserată în norma de drept suscitată, se deduce
obligația autorității publice de a respecta termenul de finalizare a procedurii
în termenul general stabilit la art. 60 alin. (1) din Codul administrativ. În
sensul normelor legale citate, Autoritatea Națională de Integritate a avut la
dispoziție un termen de 30 zile pentru a finaliza procedura administrativă,
care putea fi prelungit, în condițiile legii, pentru un termen de maxim 90 de
zile. Comunicarea în scris către participanții la procedura administrativă
fiind esențială. Nerespectarea de către Autoritatea Națională de Integritate a
termenului general instituit de legislator în cadrul finalizării procedurii
administrative are drept consecință juridică dreptul persoanei să inițieze
acțiune în contencios administrativ, în temeiul art. 189 din Codul
administrativ și să solicite anularea actului administrativ individual
defavorabil. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a evidențiat
faptul că încălcarea de către Autoritatea Națională de Integritate a termenului
legal al procedurii administrative este temei singular de anulare a actului
administrativ individual defavorabil, în condițiile în care actul administrativ
individual este de sancționare, cu impact în drepturile fundamentale ale
omului asigurate de art. 39 din Constituție și anume accesul la o funcție
publică.
Astfel, conform jurisprudenței Curții de Apel Chișinău în situații
similare cu cea din prezenta cauză, la fel, actele au fost anulate pe motivul
că acestea au fost emise cu încălcarea termenului (nr. 3-28/22 2-22012417-
02-3-28012022), hotărârea din 13 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a admis acțiunea depusă de Ion Severin și s-a anulat actul de constatare
nr. 410/25 din 24 decembrie 2021, emis de către Autoritatea Națională de
Integritate, din motiv că a fost emis cu încălcarea termenului procedurii
administrative, decizie menținută de către Curtea Supremă de justiție.
Revizuentul a indicat că, în speță instanța de recurs a argumentat că
„depășirea termenului procedural nu reprezintă un motiv valid pentru
anularea actului emis”, argument care încalcă securitatea raporturilor
juridice.
Mai mult, având la bază același cadru legal, actul de constatare se
emite din numele Autorității Naționale de Integritate și se semnează de
conducerea ei (președinte, vicepreședinte) (a se vedea soluțiile și motivarea
8
Curții de Apel Chișinău și a Curții Supreme de Justiție în cauza Cheptea E.
vs. Autoritatea Națională de Integritate privind anularea actului administrativ
individual, dosarul nr. 3ra-1176/21; în cauza I. Țurcan vs. Autoritatea
Națională de Integritate, dosarul nr.3ra-1208/21; dosarul nr. 3ra-925/21
Ciudin Al. vs. Autoritatea Națională de Integritate.
Totodată, în hotărârea emisă în prezenta cauză, nu s-a inclus vreun
argument care ar fi denotat producerea unui reviriment jurisprudențial. Prin
urmare, abordările sunt contrare celor stabilite de practica judiciară uniformă
în multiplele spețe de acest gen, confirmată anume de Curtea Supremă de
Justiție. Asigurarea aplicării corecte și uniforme a legislației de către instanța
de judecată a fost ignorată, or, în urma examinării jurisprudenței Curții
Supreme de Justiție și a Curții de Apel Chișinău în situații similare cu cea
din prezenta cauză cu privire la caracterul divergent al practicii judiciare
naționale, se prezumă în mod rezonabil că nu a putut să prevadă o soluție în
defavoarea sa. Mai mult, în cererea de chemare în judecată s-au invocat
aceleași motive, însă acestea au fost respinse fără argumente plauzibile și
contrar practicii judiciare stabilite. Deci, concluziile instanței de judecată
contravin principiilor fundamentale de aplicare unitară a dreptului,
confirmate de practica judiciară națională în spețe de aceeași categorie, și
demonstrează că: nu a cercetat, cu ...maximă diligență materialele
prezentate...; nu a apreciat și analizat obiectiv temeiurile invocate. În aceste
circumstanțe se constată nu s-a dat apreciere obiectivă și sub toate aspectele
tuturor circumstanțelor cauzei, făcând trimitere la prevederi legale, care
contravin principiului de aplicare unitară a legii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa
importanța respectării principiului securității juridice, considerat ca fiind în
mod inerent atât dreptului Convenției cât și dreptului comunitar. În
jurisprudența CtEDO, acest principiu este consacrat în mod explicit în
legătură cu unul din drepturile fundamentale reglementate de Convenția
pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, și anume
-dreptul la un proces echitabil, fapt asigurat de aplicarea unitară a practicii
judiciare naționale.
Astfel, sunt aplicabile unul dintre elementele fundamentale ale
preeminenței dreptului, principiul securității juridice, care impune printre
altele, că o soluție dată definitiv de către judecată asupra unui litigiu,
plasează litigiile de aceeași categorie, de a fi soluționate prin aceleași
argumente în viitor. Cu referire la indicațiile CtEDO, care prevăd că,
instanțele fiind sesizate ulterior și pronunțând soluția, nu trebuie să mai
repună în discuții constatările jurisdicțiilor anterioare, deoarece punerea în
discuții de către instanțe a unor doctrine discutate anterior și apreciate public
prin pronunțarea unei hotărâri nerevizuite și o nouă interpretare în
defavoarea persoanei constituie o încălcare a art. 6 par.1 CEDO. Or, în speță
dată, s-a admis această încălcare nepermisă. Astfel, realizarea rolului și
funcției legale majore a instanței de judecată constă în asigurarea interpretării
9
uniforme a legii la examinarea cauzelor. În opinia revizuentului, aceste
circumstanțe influențează esențial soluția pronunțată de Curtea Supremă de
Justiție prin decizia din 20 noiembrie 2024, or, este inadmisibil într-un stat
de drept instanțele de judecată să trateze diferit aplicarea legii, în unele cauze
să aplice corect aceste prevederi a ale legii, iar în altele să facă derogări de
la aplicarea corectă și menținerea unei jurisprudențe coerente.
Revizuentul a afirmat că motivarea invocată va contribui la asigurarea
interpretării uniforme a legii. La fel, a menționat că de aceste circumstanțe
au devenit cunoscute recent, adică când a citit decizia Curții Supreme de
Justiție în cauza nr. 3ra-64/23, Muntean Gr., plasată în baza de date a
hotărârilor.
La 22 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.III,
f.d.68), Autoritatea Națională de Integritate a depus referință, solicitând
declararea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 446 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„(1) Pot fi supuse revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile
ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.”
Art. 447 din Codul de procedură civilă:
„Sînt în drept să depună cerere de revizuire: a) părțile și alți participanți la proces.”
Art. 449 din Codul de procedură civilă:
„Revizuirea se declară în cazul în care:
b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au
fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins
toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării
anterioare a cauzei;
c) instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost
implicate în proces.”
Art. 450 din Codul de procedură civilă:
„Cererea de revizuire se depune:
b) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de
circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie
cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii,
încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art.449 lit.b);
c) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de
circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art.449 lit.c).”
Art. 452 din Codul de procedură civilă:
10
„(11) Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de
Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților
la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară
prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.”
Art. 453 din Codul de procedură civilă:
„(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte
de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că
revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt probate
circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt
esențiale pentru relațiile în litigiu și de natură să influențeze soluția adoptată.
Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul
de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv.
Instanța de revizuire reține că, pentru a redeschide procesul trebuie să
fie invocate temeiurile prevăzute de art. 449 din Codul de procedură civilă și
prezentate circumstanțele sau faptele existente obiectiv pentru declararea
revizuirii confirmate în fața instanței prin prezentarea unor probe
concludente.
Din conținutul cererii de revizuire depusă de Viorel Babii rezultă că
revizuentul a invocat drept temei de revizuire prevederile art. 449 lit. b), c)
din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în cazul
în care se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul de procedură
civilă, este important ca circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de
revizuire să fi existat obiectiv până la pronunțarea hotărârii, să fie confirmate
prin prezentarea unor probe concludente.
Important este ca revizuentul să probeze că nu a știut anterior
pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau
fapte și nici nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, dar au existat până la
momentul pronunțării hotărârii și au fost descoperite după ce hotărârea
judecătorească a devenit irevocabilă. De asemenea, revizuentul trebuie să
probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele
esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.
Este absolut necesar ca circumstanțele și faptele respective să fie
fundamentale și obligatorii pentru a justifica retractarea unei hotărâri
judecătorești rămase irevocabile, să influențeze esențial soluția dată inițial
de instanță, în sensul că, nu orice circumstanțe sau fapte pot servi temei de
revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a
cauzei.
11
La caz, revizuentul cu titlu de circumstanțe noi a invocat că după
examinarea cauzei de către Curtea Supremă de Justiție, a aflat că în luna
octombrie 2017, șeful serviciului juridic al S.A. „RED NORD”, în persoana
dlui Veaceslav Pînzari, deoarece pe pagina web a Autorității Naționale de
Integritate în perioada respectivă nu a fost publicat Registrul electronic al
subiecților declarării averii și intereselor personale, a contactat un
reprezentant al Autorității Naționale de Integritate și a fost informat în mod
verbal că nu este necesar să declare conflictul de interese, deoarece nu este
subiect al declarării. La fel, de către șeful serviciului juridic al S.A. „RED
NORD”, a fost informat președintele Consiliul S.A. „RED NORD”, ca organ
superior de conducere al S.A. „RED NORD” privitor la angajarea lui Nicolae
Vasiliev și necesitatea semnării actelor de angajare de către Viorel Babii.
Astfel, Consiliul S.A. „RED NORD” ca organ superior de conducere al S.A.
„RED NORD” nu a avut obiecții și astfel a fost soluționat și conflictul de
interese. Acestea nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute, deoarece s-a eliberat
din funcția de director interimar al S.A. „RED NORD” la 02 noiembrie 2017,
fiind necesară audierea în calitate de martor a dlui Veaceslav Pînzari.
Cu referire la aceste circumstanțe invocate de revizuent cu titlu de
circumstanțe noi, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că acestea nu pot justifica redeschiderea procedurii în temeiul art.
449 lit. b) din Codul de procedură civilă, în situația în care în cadrul dosarului
de control în privința lui Viorel Babii s-au solicitat informații inclusiv de la
S.A. „RED NORD”, precum și dlui Viorel Babii i s-a acordat posibilitatea
să prezinte de la recepționarea invitațiilor punctul de vedere în scris pe
marginea controlului inițiat. Drept urmare, revizuentul Viorel Babii a avut
posibilitatea de a solicita/acumula de la fostul angajator informația necesară
în justificarea poziției sale. Mai mult, ulterior adresării în instanța de
judecată, revizuentul, de asemenea, a avut posibilitatea de a prezenta probe
în confirmarea poziției sale sau după caz să solicite concursul instanței de
judecată în acest sens. Or, în cadrul invocării circumstanțelor noi, una dintre
condițiile esențiale este că a întreprins toate măsurile pentru a afla despre
acestea în timpul judecării anterioare a cauzei, însă la caz acest aspect nu a
fost confirmat. De altfel, legiuitorul acordă posibilitatea părților, indiferent
de statutul procesual, de a-și prezenta argumentele pe parcursul judecării
cauzei. Astfel, faptul că angajatul S.A. „RED NORD” ar fi contactat
Autoritatea Națională de Integritate și ar fi informat Consiliul S.A. „RED
NORD” despre situația existentă, nu putea să nu fie cunoscut de revizuent la
momentul examinării cauzei și prin urmare nu poate fi calificată ca fiind o
circumstanță nouă în sensul art. 449 lit.b) din Codul de procedură civilă.
În ceea ce vizează temeiul invocat de revizuent prin prisma art. 449
lit.c) din Codul de procedură civilă, emiterea unei noi hotărâri cu privire la
drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, și anume Nicolae
Vasiliev și S.A. „RED NORD”, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție relevă că revizuentul nu a indicat în ce mod afectează decizia emisă
12
drepturile persoanelor menționate, cu atât mai mult că în contextul
prevederilor legale nu este subiectul care să invoce încălcarea drepturilor
terților. Însă anume Nicolae Vasiliev și S.A. „RED NORD” puteau invoca
aspectul dat prin prisma prevederilor art.447 lit.b), art.449 lit. c) din Codul
de procedură civilă, dacă hotărârea emisă ar fi afectat drepturile lor.
De asemenea, cu referire la jurisprudența națională invocată în
perioada anii 2018-2023, inclusiv cauza nr. 3ra-64/23 Muntean Gr. vs.
Autoritatea Națională de Integritate, de care menționează că a luat cunoștință
la plasarea acesteia în baza de date a hotărârilor, urmează a fi menționat că
deciziile Curții Supreme de Justiție se publica pe pagina oficială web la data
emiterii acestora (art.248 alin.(3) din Codul administrativ, art. 445 alin.(3)
din Codul de procedură civilă), la care au acces persoanele interesate.
Totodată, în decizia contestată în ordine de revizuire, instanța, la fel, a
făcut referire la practica națională recentă la acest capitol, și anume în ceea
ce vizează termenul.
În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție notează că invocarea practicii divergente, nu constituie temei de
revizuire în virtutea prevederilor art. 449 din Codul de procedură civilă.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, circumstanțele invocate de către Viorel Babii nu pot servi drept
temei pentru admiterea cererii de revizuire, or, circumstanțele invocate nu
pot justifica deschiderea procedurii de revizuire în temeiurile prevăzute la
art. 449 lit. b),c) din Codul de procedură civilă. De altfel, argumentele din
cererea de revizuire, în esență, evidențiază dezacordul revizuentului cu
soluția adoptată de instanța de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că
revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare a hotărârii
contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate duce la
încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că
soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.
De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, iar
competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată
pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a
efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel
camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași
chestiune nu este un temei de reexaminare a cauzei. O derogare de la acest
principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor
circumstanțe esențiale și convingătoare.
Prin urmare, Completul de judecată relevă că admiterea cererii de
revizuire depusă de Viorel Babii împotriva deciziei din 20 noiembrie 2024 a
Curții Supreme de Justiție, în condițiile în care a fost formulată, ar încălca
principiul securității raporturilor juridice și ar duce inevitabil la violarea art.6
13
din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților
Fundamentale ale Omului.
Unul dintre aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este
principiul securității raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele
judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai
poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61,
ECHR 1999-VII). Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să
solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a
obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.
În consecință, căile extraordinare de atac nu pot fi admise decât în
cazul existenței unor „defecte fundamentale”; ale hotărârii, iar raportat la
speța de față, revizuirea deciziei din 20 noiembrie 2024 a Curții Supreme de
Justiție, Completul de judecată nu a identificat nici o circumstanță
substanțială și imperativă de natură să justifice redeschiderea procesului.
Din considerentele conturate supra, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire.
În conformitate cu art. 195, art. 230 din Codul administrativ, art. 453
alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Viorel Babii
împotriva deciziei din 20 noiembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
14