Decizie nr. 152 din 26.12.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 225 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dna Laura Țurcan, reprezentantul reclamantului, în dosarul nr. 2c-31/18, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Florești.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Marcela Nicorici de la Judecătoria Soroca, sediul Florești, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 26 februarie 2016, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău, s-a intentat procedura accelerată de restructurare în privința F.C.P. „Drancor" S.R.L.

S.A. FEE-Nord s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată către F.C.P. „Drancor" S.R.L. cu privire la încasarea datoriei.

Pe 7 august 2019, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantului, dna Laura Țurcan, a înaintat o cerere de ridicare a excepției de neconstituționalitate. În cerere a menționat că suma datoriei solicitate a apărut anterior datei intentării procedurii accelerate de restructurare. Prin urmare, la soluționarea litigiului, instanța de judecată urmează să aplice prevederile articolului 225 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Prin încheierea din 27 septembrie 2019, instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției susține că textul „la data confirmării planului procedurii accelerate de restructurare, se sting toate creanțele născute înainte de confirmarea planului și neincluse în el" din articolul 225 alin.(3) din Legea insolvabilității este contrar articolelor 7, 16, 20, 46 și 54 din Constituție, fără a aduce argumente.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dna Laura Țurcan, reprezentantul reclamantului, în dosarul nr. 2c-31/18, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Florești, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 225 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect de control al constituționalității.

Deși a menționat că prevederile contestate sunt de natură de a încălca dreptul la proprietate, protejat de articolul 46 din Constituție, autorul excepției de neconstituționalitate nu a adus argumente pe care se sprijină opinia sa. Nu a fost argumentată nici contradicția textului contestat cu alte articole din Constituție.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, norma de referință despre care se pretinde că este încălcată și motivarea de către autorul excepției a pretinsei neconformități existente între cele două texte (a se vedea DCC nr. 98 din 19 decembrie 2016, § 22).

În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformități a textului criticat cu normele constituționale invocate. Autorul sesizării nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre prevederile contestate și Constituție. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr. 52 din 27 iunie 2017, § 28; DCC nr. 116 din 15 decembrie 2017, § 23; DCC nr. 145 din 29 noiembrie 2018, § 15, DCC nr. 130 din 2 decembrie 2019, § 23, DCC nr. 145 din 16 decembrie 2019, § 16).

Totodată, Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr. 52 din 27 iunie 2017, § 28; DCC nr. 116 din 15 decembrie 2017, § 23, DCC nr.7 din 5 ianuarie 2018, § 24).

Având în vedere enumerarea unor texte constituționale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.