Decizie nr. 150 din 26.12.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „în urma verificării tabelului de creanțe definitiv și a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanței de insolvabilitate va valida creanțele incluse în tabel și necontestate de creditori semnând în rubrica „Validat" în dreptul fiecărei creanțe trecute în tabel de administrator/lichidator" din articolul 143 alin. (7) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată din oficiu de către dna judecător Natalia Iordachi, în dosarul nr. 2i-443/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În baza sentinței Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău, din 10 decembrie 2014 și a prevederilor articolelor 86 - 93 din Codul civil a fost declanșat procesul de lichidare a S.R.L. „Zebra Trans".

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2017 a fost admisă cererea introductivă depusă de către dl Iurie Sorochin, lichidatorul S.R.L. „Zebra Trans", a fost intentat procesul de faliment simplificat al acesteia și desemnat în calitate de lichidator dl Vasile Șeremet.

Pe 25 iulie 2017, dl Iurie Sorochin, ca fost lichidator al S.R.L. „Zebra Trans", a depus o cerere către Curtea de Apel Chișinău prin care a solicitat să fie inclus în lista creditorilor, fără a anexa actele ce demonstrează creanța.

Pe 21 septembrie 2017, lichidatorul S.R.L. „Zebra Trans" a depus în instanța de judecată tabelul definitiv al creanțelor în care a inclus creanța dlui Iurie Sorochin.

În ședința de validare creanța dlui Iurie Sorochin nu a fost validată, semnătura judecătorului nefiind aplicată, iar ulterior acesta fiind exclus din tabelul definitiv al creanțelor. Drept urmare, dl Iurie Sorochin a contestat cu recurs actul judecătoresc al Curții de Apel Chișinău prin care nu i-a fost validată creanța.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție a fost casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 iulie 2018, iar cauza fiind restituită la rejudecare. Instanța de recurs a motivat că prima instanță urma să aplice prevederile articolului 143 din Legea insolvabilității și să valideze creanțele incluse în tabelul definitiv al creanțelor și care nu au fost contestate.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 10 septembrie 2019, dna judecător Natalia Iordachi a ridicat, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a articolului 143 alin. (7) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că din textul contestat rezultă competența judecătorului de a verifica tabelul definitiv al creanțelor, de a audia lichidatorul și de a valida creanțele incluse în tabel și necontestate de creditori, aplcându-și semnătura în rubrica „Validat" în dreptul fiecărei creanțe trecute în tabel de către administratorul insolvabilității sau de către lichidatorul procedurii de faliment,

Astfel, în cauza dedusă judecății, judecătorul a constatat că cererea de validare a creanței înaintată de unul din creditori [dl Iurie Sorochin] nu se întemeiază pe probele anexate la materialele cauzei. Creanța acestui creditor față de debitorul insolvabil S.R.L. „Zebra Trans" a fost introdusă de către lichidator în tabelul definitiv al creanțelor fără documente confirmative, iar judecătorul care constată această stare de lucruri nu are prerogativa de a exclude o astfel de creanță din tabel. Mai mult, din dispoziția contestată rezultă obligația de a valida creanța prin propria semnătură a judecătorului.

În această situație, consideră autorul excepției, judecătorul este ținut să valideze creanțele așa cum au fost constatate și incluse în tabelul definitiv de către lichidator. Judecătorul este privat de prerogativa de a soluționa cauza în mod imparțial, în baza propriilor convingeri și a propriului mod de interpretare a faptelor, precum și de a adopta o hotărâre legală și întemeiată numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate vin în contradicție cu articolele 114, 115 și 1 alin. (3) din Constituție, afectând independența judecătorului și denaturând esența statului de drept.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de către dna judecător Natalia Iordachi, în dosarul nr. 2i-443/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul din articolul 143 alin. (7) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevede că „în urma verificării tabelului de creanțe definitiv și a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanței de insolvabilitate va valida creanțele incluse în tabel și necontestate de creditori semnând în rubrica „Validat" în dreptul fiecărei creanțe trecute în tabel de administrator/lichidator".

Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect de control al constituționalității.

Curtea trebuie să răspundă la întrebarea dacă obligația judecătorului de a valida/confirma prin propria semnătură creanțele incluse de către lichidator în tabelul definitv de creanțe corespunde sau nu exigențelor actului de justiție și preeminenței dreptului, în sensul articolelor 114, 115 și 1 alin.(3) din Constituție.

Curtea pornește analizele sale de la dispozițiile articolelor 114 și 115 din Constituție, potrivit cărora justiția în Republica Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de către judecătorii judecătoriilor, curților de apel și Curții Supreme de Justiție, conform procedurii stabilite prin lege organică. Justiția reprezintă o activitate a judecătorului care aplica normele și procedurile prevăzute în legi organice speciale (Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă, Codul contravențional, Codul administrativ, Legea insolvabilității etc.) asupra unor acte și fapte juridice și asigură prin asta realizarea și respectarea drepturilor și libertăților omului. Orice activitate jurisdicțională trebuie să se întemeieze pe principiile fundamentale de organizare și funcționare a justiției, menite să asigure caracterul unitar și eficient al actului de justiție (HCC nr.33 din 23 noiembrie 1997).

Legea insolvabilității, din care face parte textul contestat de autorul sesizării, constituie un ansamblu de norme juridice care contribuie la respectarea drepturilor participanților la circuitul civil prin declanșarea unor proceduri colective de satisfacere a creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil. Cuprinzând un domeniu vast, complex și dinamic al relațiilor sociale, legislatorul a reglementat detaliat procedura de insolvabilitate, competențele instanței, drepturile și obligațiile participanților, regimul bunurilor incluse în masa debitoare, precum și alte relații sociale specifice. Procedura de insolvabilitate este o procedură civilă necontencioasă, care se deosebește de altele după modul de intentare, examinare și soluționare a cauzelor. De asemenea, se deosebește de altele și după componența participanților (administrator/lichidator, debitor, creditori/ adunarea creditorilor/ comitetul creditorilor) și complexitatea acțiunilor care se desfășoară sub autoritatea instanței.

Prevederile din Legea insolvabilității se interpretează și se aplică în coroborare unele cu altele pentru a asigura atât caracterul unitar al procedurilor speciale reglementate (de faliment, de faliment simplificat, de restructurare, de restructurare accelerată etc.), cât și eficiența actului de justiție.

Curtea reiterează că interpretarea și aplicarea coroborată a normelor legale la situații juridice concrete, inclusiv prin înlăturarea eventualelor dubii și a unor posibile disonanțe între normele din aceeași lege sau din diferite legi, ține de competența instanței de judecată. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (cauza

Pornind de la textul legal criticat de autorul sesizării, Curtea reține că odată cu intentarea procesului de insolvabilitate activitatea organelor de conducere ale debitorului insolvabil se suspendă, debitorul insolvabil pierde dreptul de a administra și de a dispune de propriile bunuri, acestea (drepturile de administrare și dispoziție asupra bunurilor) trec de drept la lichidatorul desemnat de instanță. Acesta din urmă dobândește calitatea de reprezentant al debitorului insolvabil, își desfășoară activitatea sub supravegherea instanței de insolvabilitate (articolul 67) și acțiunile lui sunt orientate spre păstrarea, majorarea și valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanțelor creditorilor (articolul 68 alin.(2)).

Curtea observă că sarcina principală a procesului de insolvabilitate este de a proteja creditorii de eventualele pierderi, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, aceste pierderi trebuie minimalizate. Pentru a realiza această sarcină legislatorul a reglementat detaliat modul de înaintare a creanțelor pe care creditorii le au față de debitorul insolvabil (articolele 76, 140 alin.(1)), modul în care acestea se verifică, se validează și se achită.

Astfel, creanțele depuse în instanță sunt verificate de către lichidator (articolul 142 alin.(1)), iar cele legitime se recunosc (se admit, se acceptă) de către lichidator și se întroduc în tabelul definitiv al creanțelor [articolul 110 alin. (1), 143 alin. (4) și (6)].

Obligația de întocmire a tabelului definitiv al creanțelor este competența exclusivă a lichidatorului, deoarece anume el verifică mărimea și legitimitatea fiecărei creanțe și, respectiv, are plenititudinea de a o recunoaște sau a o respinge (articolele 66 alin.(1) lit.c); 110 alin.(1)). Lichidatorul desemnat de către instanța de judecată este persoană autorizată în condițiile Legii nr.161/2014 privind administratorii autorizați și trebuie să-și exercite atribuțiile cu diligența unui bun profesionist, acționând pe proprie răspundere. Altfel spus, lichidatorul răspunde pentru acțiunile prejudiciabile pe care le săvârșește în exercitarea funcției de administrare și dispoziție asupra bunurilor insolvabilului [articolul 73], fiind responsabil și pentru întocmirea eronată a tabelului definitiv al creanțelor.

La expirarea termenului de verificare, lichidatorul depune imediat în instanța de insolvabilitate tabelul definitiv al creanțelor (articolul 143 alin.(5)), la care au acces creditorii și debitorul, iar cei care se consideră nedreptățiți de către lichidator au dreptul de a-i contesta acțiunile. Creditorii pot face contestații față de creanțele admise de către lichidator și incluse în tabel, precum și față de cele respinse. O creanță acceptată și inclusă de lichidator în tabelul definitiv al creanțelor

Creanțele, și implicit tabelul definitiv al creanțelor, se aprobă la ședința de validare a creditorilor [articolele 110 alin. (1) și 143 alin.(4)]. În același sens, articolul 55 alin. (8) prevede că, pentru validarea creanțelor, creditorii se convoacă la data fixată de către instanța de insolvabilitate prin hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate. Ședința de judecată în care se validează creanțele înaintate de creditori față de patrimoniul debitorului se numește ședință de validare și are loc sub conducerea instanței de insolvabilitate.

În urma verificării tabelului definitiv de creanțe și a materialelor din dosar, cu audierea lichidatorului,

Curtea menționează că, potrivit dispozițiilor legale analizate la § 28 - §32, judecătorul, în exercitarea atribuției de verificare a tabelului definitiv de creanțe, nu verifică legitimitatea creanței propriu-zise, în sensul articolului 142 alin. (1), deoarece aceasta este prerogativa lichidatorului. Altfel spus, lichidatorul verifică creanțele, iar judecătorul verifică tabelul definitiv al creanțelor.

Verificarea efectuată de către judecător se referă la analiza tabelului definitiv de creanțe prin prizma următoarelor situații: dacă în tabel au fost incluși toți creditorii care au depus cereri în instanță; dacă tabelul definitiv al creanțelor a fost depus la instanță în termen; dacă au fost depuse contestații asupra unor creanțe; dacă a fost sau nu tabelul aprobat (validat) de către adunarea de validare a creditorilor. Găsind aceste condiții respectate, judecătorul va purcede la semnarea fiecărei creanțe ca fiind „validată" sau, după caz, „contestată", așa cum este prevăzut în articolul 143 alin. (7) din Legea insolvabilității. Prin semnătura aplicată în tabel judecătorul confirmă că creditorul a depus cererea de înaintare a creanței, lichidatorul a verificat legitimitatea și valabilitatea creanței, a inclus creanța în tabel, asupra creanței au fost sau nu au fost formulate contestări, iar după caz contestările au fost soluționate, iar tabelul definitiv al creanțelor, implicit fiecare creanță în parte, au fost votate la adunarea de validare a creditorilor.

Contestațiile făcute asupra creanțelor incluse în tabelul definitiv, așa cum este prevăzut la articolul 110 alin. (2), vor fi soluționate de către instanța de insolvabilitate. În funcție de soluțiile pe care le pronunță instanța, lichidatorul va întocmi

Consemnarea judecătorului în

Curtea observă că legislatorul face o deosebire certă între: a) semnarea în

Curtea menționează că, în cazul în care în tabelul definitiv consolidat al creanțelor au fost, totuși, incluse creanțe compromise, articolul 144 alin. (8) din Legea insolvabilității prevede că „după expirarea termenului de depunere a contestațiilor [...] și până la încetarea procesului, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul creanțelor în cazul descoperirii unui fals sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare necunoscute până atunci". Instanța de insolvabilitate soluționează contestația prin încheiere, care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestația este admisă sau respinsă cu validarea creanței este executorie pentru lichidator și pentru toți creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanțelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca ședința specială de validare.

Astfel, Curtea nu poate reține criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției. Reglementările sunt explicite și contribuie la înțelegerea normelor contestate fără a afecta principiile constituționale al independenței justiției și al statului de drept.

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.