Decizie nr. 129 din 03.11.2020

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 5 alin. (9) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de S.C. „Unicorn Estate” S.R.L., parte în dosarul nr. 2i-55/19, pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională

Prin Hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 17 august 2018, a fost intentat procesul de insolvabilitate față de debitorul S.C. „Unicorn Estate” S.R.L.

Creditorul S.R.L. „Unitech Engineering Solutions” a formulat contestații cu privire la drepturile sale de creanță neadmise spre validare și cu privire la drepturile de creanță ale tuturor creditorilor trecute integral de administratorul insolvabilității în tabelul definitiv.

Pe 30 mai 2019, printr-o încheiere a Judecătoriei Strășeni, sediul central, dna judecător Silvia Slobodzean a admis contestațiile formulate de creditorul S.C. „Unitech Engineering Solutions” S.R.L. împotriva tabelului de creanțe cu privire la patrimoniul debitorului S.C. „Unicorn Estate” S.R.L.

Administratorul insolvabilității, reprezentantul debitorului și creditorii S.C. „Unicorn Estate” S.R.L. au declarat recurs împotriva Încheierii Judecătoriei Strășeni din 30 mai 2019, calificând-o ca ilegală.

Pe 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o decizie prin care au fost admise recursurile declarate, casată Încheierea Judecătoriei Strășeni din 30 mai 2019, cauza fiind trimisă la rejudecare aceluiași complet de judecată.

În cadrul ședinței publice, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele debitorului S.C. „Unicorn Estate” S.R.L., excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 5 alin. (9) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 26 iunie 2020, Judecătoria Strășeni, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției susține că norma contestată este incompletă, deoarece aceasta trebuie să reglementeze și cazurile de incompatibilitate a instanței de insolvabilitate la rejudecarea cauzei. Instanța de insolvabilitate poate fi declarată compatibilă la examinarea repetată a cauzei doar dacă prin încheierea casată în recurs nu și-a expus opinia asupra fondului cauzei, ci a examinat chestiuni de procedură. De asemenea, potrivit acestuia, norma le oferă instanțelor de judecată o marjă discreționară. În practica judiciară, atunci când se aplică norma contestată, instanțele de recurs trimit cauzele la rejudecare acelorași complete de judecată care au pronunțat și încheierea inițială, în cazurile în care părțile cer recuzarea instanței desemnate să participe în mod repetat la rejudecarea cauzei, cererile sunt respinse făcându-se trimitere la articolul 5 alin. (9) din Legea insolvabilității.

Autorul consideră că persoanei care a fost nedreptățită o dată prin actul de justiție realizat de judecătorul instanței de fond ar trebui să-i fie asigurată posibilitatea ca această cauză să nu fie trimisă în mod repetat la același complet de judecată. Astfel, limitarea cazurilor de incompatibilitate a instanței de insolvabilitate doar la cazurile casării în recurs a hotărârii nu este justificată, iar restricția impusă părților de a li se judeca cauza de către o instanță imparțială nu este conformă cu principiile constituționale.

Autorul consideră că norma contestată vine în contradicție cu articolele 20, 23 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de S.C. „Unicorn Estate” S.R.L., parte în dosarul nr. 2i-55/19, pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 5 alin. (9) din Legea insolvabilității, potrivit căruia dispozițiile privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile în cazul instanței de insolvabilitate care pronunță succesiv hotărâri în același dosar de insolvabilitate, cu excepția rejudecării după casarea hotărârii în recurs. Curtea admite că norma contestată urmează a fi aplicată la soluționarea cauzei. Așa cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței, prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost casată încheierea prin care au fost admise contestațiile, iar cauza a fost restituită spre rejudecare aceluiași complet de judecată.

Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituționalității.

Curtea reține că autorul sesizării a invocat incidența articolelor 20 [

Curtea reiterează că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 16 din 10 februarie 2020, § 17). Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

Curtea nu poate reține argumentele invocate de autorul sesizării în privința existenței unei ingerințe în articolul 20 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție. Curtea consideră că, odată ce, potrivit articolelor 5 din Legea insolvabilității și 38 și 355 din Codul de procedură civilă, procesul de insolvabilitate se declanșează de către instanță și decurge sub supravegherea ei, iar actele instanței de insolvabilitate pot fi contestate cu recurs în instanța ierarhic superioară, accesul liber la justiție nu este afectat. Existența acestor prevederi presupune filtrul judiciar suplimentar al instanței de recurs.

Potrivit articolului 115 alin. (4) din Constituție, „organizarea instanțelor judecătorești, competența acestora și procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică”. În baza acestor prevederi constituționale, Curtea reține că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului judiciar constituie o prerogativă exclusivă a legislatorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, implicit de intentare și desfășurare a cauzelor de insolvabilitate.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii insolvabilității, precum și cu cele ale Codului de procedură civilă, iar procedura de insolvabilitate este

Curtea mai notează că posibilitatea contestării actelor emise de instanța de fond în instanța ierarhic superioară reprezintă, din perspectiva articolului 20 din Constituție, o garanție suficientă pentru caracterul echitabil al procedurilor în materie de insolvabilitate.

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.