Decizie nr. 163 din 29.12.2020

La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 324 alin. (2) literele b) și c) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneț, în interesele inculpatului Iulian Lupacescu, în dosarul nr. 1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Marina Curtiș de la Judecătoria Cahul, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul central se află în proces de examinare cauza penală privind învinuirea dlor Veaceslav Crețu, Ion Lupașcu și Iulian Lupacescu, de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 324 alin. (2) lit. b) și c) [ Coruperea pasivă ] din Codul penal.

Pe 2 octombrie 2020, în cadrul ședinței de judecată, dna avocat Zinaida Gîrneț a ridicat excepția de neconstituționalitate a alineatelor (2) lit. c) și (4) din articolul 324 din Codul penal.

Printr-o încheiere din aceeași dată, Judecătoria Cahul, sediul central, a admis (potrivit dispozitivului) cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate doar în privința articolului 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate. ” Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” [...].”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 324 Corupere pasivă „(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani. (2) Aceleași acțiuni săvârșite: […] b) de două sau mai multe persoane; c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1); […] (4) Acțiunile prevăzute la alin. (1), săvârșite în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate din articolul 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal sunt neconstituționale, pentru că încalcă exigențele clarității și preciziei legii. Prin urmare, prevederile contestate nu definesc în mod clar semnificația noțiunii „de estorcare” și, respectiv, care sunt acțiunile care cad sub incidența acestei noțiuni. Astfel, având în vedere faptul că nu este clară noțiunea „de estorcare”, organul de urmărire penală și instanța de judecată interpretează prevederea contestată de o manieră imprevizibilă.

În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 23 și 22 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de un reprezentant al unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate invocat de autorul sesizării îl constituie dispozițiile alineatelor (2) lit. c) și (4) din articolul 324 din Codul penal. Prevederile contestate ale articolului 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal stabilește răspunderea pentru infracțiunea de corupere pasivă săvârșită prin extorcare de bunuri sau servicii. Dispozițiile articolului 324 alin. (4) din Codul stabilesc că acțiunile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, săvârșite în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

Totodată, Curtea subliniază că, deși autorul excepției a solicitat în cererea sa ridicarea excepției de neconstituționalitate a alineatelor (2) lit. c) și (4) din articolul 324 din Codul penal, instanța de judecată a considerat (potrivit dispozitivului Încheierii din 2 octombrie 2020 de admitere a excepției de neconstituționalitate) că trebuie ridicată doar excepția de neconstituționalitate a articolului 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal (a se vedea supra § 5). În acest context, Curtea reiterează că excepția de neconstituționalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor și a libertăților fundamentale și poate fi ridicată doar în cazul în care are incidență în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 78).

Sub acest aspect, Curtea menționează că instanța de judecată poate să concretizeze obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în fața ei, dar nu se poate pronunța asupra corectitudinii invocării prevederilor constituționale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 154 din 22 decembrie 2020, § 22). Verificarea incidenței normelor constituționale invocate de către autorul excepției ține de competența exclusivă a Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 154 din 22 decembrie 2020, § 23).

Prin urmare, Curtea va examina prezenta sesizare prin raportarea prevederilor articolului 324 alin. (2) literele b) și c) din Codul penal la normele constituționale invocate de către autorul sesizării (a se vedea supra § 9).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală, care prevede învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 324 alin. (2) lit. b) și c) [ Coruperea pasivă ] din Codul penal (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanța de judecată în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că prevederile lit. b) și c) din alin. (2) al articolului 324 din Codul penal nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19). Astfel, Curtea trebuie să verifice prin prisma argumentelor sesizării, așa cum au fost prezentate de autor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 122 din 22 octombrie 2020, § 24).

Așadar, autorul excepției a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] și 22 [ neretroactivitatea legii ] din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituție, care se referă la principiul preeminenței dreptului, Curtea a notat în jurisprudența sa că acesta are un caracter general și poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 25).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea notează că articolul 22 din Constituție nu este incident în această cauză. Termenul „extorcare” nu ridică o problemă din perspectiva respectării principiului neretroactivității legii. Mai mult, Curtea observă că, deși autorul susține că dispozițiile contestate ar fi contrare articolului 22 din Constituție, acesta nu a motivat pretinsa neconformitate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate și nici nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Sub acest aspect, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (HCC nr.15 din 28 mai 2020 § 21 DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr. 30 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20, DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31).

În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 23 din Constituție, Curtea menționează că acesta implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile și previzibile (a se vedea HCC nr. 12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr. 22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr. 129 din 3 noiembrie 2020, § 21). Prin urmare, articolul 23 din Constituție (care stabilește condițiile calității legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental.

Așadar, pentru că nu s-a demonstrat incidența vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a calității prevederilor legale contestate prin prisma articolului 23 din Constituție.

Totodată, Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, inclusiv prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului criticat, i.e. extorcare.

În baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolului 324 alin. (2) literele b) și c) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneț, în interesele inculpatului Iulian Lupacescu, în dosarul nr. 1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 29 decembrie 2020 DCC nr. 163 Dosarul nr. 190g/2020