Decizie nr. 102 din 03.10.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 23 alin. (4) și (6) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale, ridicată de către dl avocat Danu Dogotari, în dosarul nr. 3-320/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 29 august 2019 de către dna judecător Viorica Dodon de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se află acțiunea în contencios administrativ depusă de către dl avocat Danu Dogotari împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare.

Pe 18 iunie 2019, dl avocat Danu Dogotari a depus o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 23 alin. (4) și (6) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale [răspunderea pentru încălcarea prevederilor Legii privind declararea averii și intereselor personale].

Prin încheierea din 2 august 2019, instanța de judecată a admis ridicarea excepției și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii privind declararea averii și intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2019 sunt următoarele:

Potrivit autorului sesizării, legislatorul a lăsat la discreția angajatorului decizia privind inițierea procedurii disciplinare sau încetarea raporturilor de muncă cu salariatul. Doar angajatorul dispune de astfel de prerogative și el este persoana care decide dacă abaterea disciplinara comisă de către salariat trebuie sancționată disciplinar prin aplicarea unui avertisment, mustrări sau mustrări aspre sau prin concedierea salariatului.

De asemenea, autorul consideră că prevederile articolului contestat vin în contradicție cu prevederile articolului 86 din Codul muncii și cu articolul 50 din Codul educației, care nu prevăd încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese ca un motiv de concediere sau de destituire din funcție a salariatului.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1, 4, 6, 15, 16, 20, 29, 43 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii privind declararea averii și intereselor personale, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl avocat Danu Dogotari în dosarul nr. 3-320/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 23 alin. (4) și (6) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale.

Deși autorul excepției de neconstituționalitate a menționat că prevederile contestate ar permite o încălcare a dreptului la muncă, acesta nu a prezentat argumentele pe care se sprijină opinia sa.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, norma de referință despre care se pretinde că este încălcată și motivarea de către autorul excepției a pretinsei neconformități existente între cele două texte (a se vedea DCC nr. 98 din 19 decembrie 2016, § 22).

În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformități a textului criticat cu normele constituționale invocate. Autorul sesizării nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre prevederile contestate și Constituție. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr. 52 din 27 iunie 2017, § 28; DCC nr. 116 din 15 decembrie 2017, § 23; DCC nr. 145 din 29 noiembrie 2018, § 15).

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.