Decizie nr. 4 din 05.01.2021

Pe 5 iunie 2019, dna Eugenia Puiu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actelor administrative și recalcularea pensiei.

Reclamanta, dna Eugenia Puiu,

În procesul examinării cauzei, dna Eugenia Puiu a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 50 alin. (2) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2020, instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor sunt următoarele:

Perioada de studii în instituțiile de învățământ superior de zi de până la 1 ianuarie 1999 se confirmă prin diplomă sau prin certificat de arhivă cu privire la perioada și absolvirea studiilor.

Autorul sesizării susține că articolul 50 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii prin care Guvernului i-a fost delegată competența de a stabili modalitatea de includere în stagiul de cotizare a perioadelor indicate la alin. (1) din același articol ar fi neconstituțional, pentru că îi încalcă dreptul la pensie și la proprietate.

În acest sens, autorul sesizării menționează că legiuitorul a prevăzut expres că în stagiul de cotizație se include întreaga perioadă de studiu în instituțiile de învățământ superior de zi [articolul 50 alin. (1) lit. e) din Legea privind sistemul public de pensii], însă Guvernul a restrâns acest drept, prevăzând că „în stagiul de cotizare se ia în considerare întreaga perioadă de studii la secția de zi, cu excepția anilor în care a fost repetat același curs de studiu” [§ 78 din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017]. Prin urmare, din prevederile Regulamentului menționat

Autorul sesizării susține că Guvernul și-a arogat atribuții improprii și a prevăzut că în stagiul de cotizare nu se includ anii de studii în care a fost repetat același curs de studiu. Astfel, autorul concluzionează că prevederile articolului 50 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii ar fi în contradicție cu dispozițiile alineatului (1) lit. e) din același articol, deoarece acesta din urmă nu specifică excepția referitoare la cursul de studiu repetat.

Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 46, 47 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind sistemul public de pensii, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către o parte a procesului (a se vedea § 1

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 50 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii, care prevede că modalitatea de includere în stagiul de cotizare a perioadelor indicate la alin. (1) se stabilește de către Guvern.

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată în cauza în care a fost ridicată (a se vedea §§ 3-4

Curtea notează că prevederile contestate nu au făcut anterior, sub aspectul invocat de autorul excepției, obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 38 din 7 aprilie 2020, § 18; DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr. 61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr. 107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr. 125 din 22 octombrie 2020, § 22).

Autorul sesizării pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 46

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr. 15 din 28 mai 2020, § 25; DCC nr. 94 din 4 august 2020, § 24; DCC nr. 142 din 15 decembrie 2020, § 27).

Curtea observă că, deși autorul susține că prevederea contestată ar fi contrară articolelor 46 și 47 din Constituție, el nu a motivat pretinsa neconformitate a dispoziției criticate cu prevederile constituționale invocate și nici nu a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Sub acest aspect, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (HCC nr. 15 din 28 mai 2020 § 21; DCC nr. 102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr. 5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31). Prin urmare, Curtea nu poate accepta spre examinare în fond sesizarea în partea care ar putea fi raportată la aceste articole din Constituție. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate astfel, Curtea Constituțională s-ar substitui autorului ei în formularea unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată și să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își întemeiază cerințele (DCC nr. 139 din 12 decembrie 2019, § 24; DCC nr. 122 din 22 octombrie 2020, § 26).

Analizând sesizarea, Curtea observă că autorul ei contestă o prevedere legală prin care legislatorul îi delegă Guvernului competența de a stabili modalitatea de includere în stagiul de cotizare,

Curtea reiterează că Guvernul efectuează o activitate executivă, principala sa atribuție fiind organizarea și asigurarea executării legilor, scop pentru care emite acte normative sub formă de hotărâri. Actele normative, adoptate de către Guvern în baza și pentru executarea legilor nu trebuie să contravină prevederilor acestora sau să exceadă acestora. Respectiv, Guvernul fiind obligat, în exercitarea prerogativelor sale, să respecte cu strictețe prevederile constituționale și legale (a se vedea HCC nr. 23 din 6 septembrie 2013, §§ 48-50; DCC nr. 121 din 21 noiembrie 2019, §§ 20-21).

În pofida faptului că în sesizare se contestă dispozițiile articolului 50 alin. (2) coroborate cu cele din articolul 50 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii, Curtea observă că autorul contestă normele juridice care nu permit includerea în stagiul de cotizare a anilor de studii în instituțiile de învățământ superior pe care studenții i-au repetat din cauza stării de sănătate. Curtea reține că, în realitate, i se solicită efectuarea unui control de legalitate a prevederilor punctului 78 din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017.

Curtea subliniază că controlul legalității hotărârilor Guvernului nu ține de competența Curții Constituționale. Pentru hotărârile Guvernului sunt acte de reglementare secundară (

În baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.