Decizie nr. 88 din 05.07.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „alte împrejurări” din articolul 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, ridicată de dl Iurie Gundiuc, în interesele S.R.L. „Neocasa”, parte în dosarul nr. 2c-2602/21, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza civilă inițiată de S.A. „Moldovagaz” împotriva S.R.L. „Neocasa” cu privire la încasarea penalității.

La 10 februarie 2022, dl administrator Iurie Gundiuc a depus, în interesele S.R.L. „Neocasa”, o cerere de recuzare împotriva dnei judecător Victoria Sanduța. Cererea de recuzare a fost distribuită spre soluționare dnei judecător Eleonora Badan-Melnic.

La 11 februarie 2022, dl administrator Iurie Gundiuc a ridicat, în interesele S.R.L. „Neocasa”, excepția de neconstituționalitate a textului „alte împrejurări” din articolul 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, care prevede că judecătorul care soluționează cauza urmează a fi recuzat dacă există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.

La 16 februarie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a emis o încheiere prin care a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Autorul sesizării susține că textul „alte împrejurări” din articolul 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă este imprevizibil, pentru că nu este clar care sunt împrejurările care ar putea pune la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea judecătorului. Din acest motiv, autorul afirmă că textul contestat încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare al justițiabililor.

Autorul sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 20 alin. (2), 23 alin. (2) și 26 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de reprezentantul părții într-un proces din fața instanței de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie textul „alte împrejurări” din articolul 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că prevederile contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care a fost solicitată recuzarea judecătorului. Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Autorul sesizării pretinde că textul contestat nu corespunde calității legii și contravine articolelor 20 alin. (2) [

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolul 23 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (DCC nr. 30 din 18 martie 2021, § 21).

Sub acest aspect, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității (prevederea legală), textul de referință pretins a fi încălcat (prevederea constituțională) și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat (DCC nr. 39 din 30 martie 2021, § 20).

Curtea observă însă că autorul sesizării nu a prezentat critici de neconstituționalitate cu privire la articolele 20 și 26 din Constituție. Autorul s-a limitat doar la enumerarea drepturilor fundamentale din Constituție. În situații similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 54 din 2 iunie 2020, § 31; DCC nr. 187 din 7 decembrie 2021, § 28).

Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 4 din 5 ianuarie 2021, § 23).

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.