Decizie nr. 39 din 30.03.2021

La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a textului „ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă” din articolul 57 1 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dorian Pîcălău, în dosarul nr. 10-1520/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Alina Gorceac de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, se află în proces de examinare plângerea depusă de dl avocat Dorian Pîcălău, în interesele dlui Dumitru Țertii, împotriva ordonanței procurorului prin care a fost respinsă cererea privind recuzarea unui ofițer de urmărire penală și tragerea la răspundere disciplinară.

Pe 11 martie 2020, a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire a dlui Vladimir Țertii în baza articolului 208 1 [ Pornografia infantilă ] din Codul penal.

Pe 27 iulie 2020, dl avocat Dorian Pîcălău a depus o cerere la Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la recuzarea unui ofițer de urmărire penală și tragerea la răspundere disciplinară.

Nefiind de acord cu răspunsul prezentat de procuror, pe 6 august 2020, dl avocat Dorian Pîcălău a contestat la procurorul ierarhic superior ordonanța de refuz privind recuzarea ofițerului de urmărire penală emisă pe 29 iulie 2020. Pe 12 august 2020, și procurorul ierarhic superior i-a respins cererea, invocând prevederile articolului 57 1 alin. (3) din Codul de procedură penală, care stabilesc că ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă.

Pe 24 august 2020, dl avocat Dorian Pîcălău a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, o plângere în conformitate cu articolul 313 din Codul de procedură penală.

Pe 11 septembrie 2020, dl avocat Dorian Pîcălău a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă” din articolul 57 1 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 30 septembrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție ,,(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. […]”. Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. […]”.

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 57 1 Abținerea sau recuzarea ofițerului de urmărire penală „(1) Ofițerul de urmărire penală nu poate efectua acțiuni de urmărire penală dacă există cel puțin una din circumstanțele indicate la art.33 alin.(2). Nu constituie temei de recuzare efectuarea de către ofițerul de urmărire penală a acțiunilor de urmărire penală pe cauza dată. (2) Dacă există motive de recuzare, ofițerul de urmărire penală este obligat să întocmească declarația de abținere de la efectuarea urmăririi penale. Pentru aceleași motive, ofițerul de urmărire penală poate fi recuzat și de ceilalți participanți la proces în cauza respectivă învestiți cu asemenea drept prin prezentul cod. (3) Ofițerul de urmărire penală trimite, fără a întrerupe activitatea procesuală, în decurs de 24 de ore, declarația de abținere sau cererea de recuzare procurorului care conduce urmărirea penală. Procurorul care conduce urmărirea penală va decide, în condițiile legii, prin ordonanță, în decurs de 72 de ore, asupra recuzării/abținerii. Ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă. […]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul ei susține că unele prevederi din articolul 57 1 alin. (3) din Codul de procedură penală, care stabilesc că ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă, sunt neconstituționale, pentru că nu permit părților în cadrul urmăririi penale să conteste această ordonanță. Potrivit autorului excepției, acest fapt generează încălcarea articolelor 20 și 26 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces (a se vedea supra § 1). Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă” din articolul 57 1 alin. (3) din Codul de procedura penală.

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată în cauza în care a fost ridicată (a se vedea §§ 3-7 supra ).

Curtea reține că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că, deși autorul sesizării a invocat incidența articolelor 20 [ accesul liber la justiție ] și 26 [ dreptul la apărare ] din Constituție, acesta nu a motivat în ce măsură prevederea contestată îi afectează drepturile fundamentale. De altfel, simpla afirmație că prevederea contestată nu permite părților în cadrul urmăririi penale să conteste ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală nu reprezintă o motivare suficientă pentru a demonstra incidența unor drepturi fundamentale. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 5 din 20 ianuarie 2020, § 20, DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr. 50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr. 54 din 2 iunie 2020, § 31 DCC nr. 27 din 16 februarie 2021, § 18).

Curtea reiterează că excepția de neconstituționalitate reprezintă o structură cu trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității (prevederea legală), textul de referință pretins a fi încălcat (prevederea constituțională) și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat (a se vedea DCC nr.152 din 26 decembrie 2019, § 16).

Examinarea unei astfel de sesizări ar însemna că Curtea Constituțională s-ar substitui autorului ei în prezentarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Prin urmare, acest tip de control este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată , să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își întemeiază cerințele, să expună normele legale și argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției (a se vedea DCC nr. 145 din 16 decembrie 2019, § 16; DCC nr. 15 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr. 68 din 15 iunie 2020, § 23; DCC nr. 68 din 15 iunie 2020, § 23; DCC nr. 27 din 16 februarie 2021, § 19).

Prin urmare, în sesizare nu este argumentată contrarietatea dintre textul contestat și normele constituționale invocate.

În baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea în cauză nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „ordonanța de abținere sau recuzare a ofițerului de urmărire penală este irevocabilă” din articolul 57 1 alin. (3) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 4 martie 2003, ridicată de dl avocat Dorian Pîcălău, în dosarul nr. 10-1520/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 30 martie 2021 DCC nr. 39 Dosarul nr. 196g/2020