Decizie nr. 102 din 01.07.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 64 alin. (2) pct. 14), 66 alin. (2) pct. 16), 68 alin. (1) pct. 6) și a textului „dacă expertul concret nu este indicat, conducătorul instituției de expertiză judiciară numește expertul și despre aceasta comunică organului care a dispus expertiza judiciară” din articolul 149 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Tudor Osoianu, în interesele lui R.M. și M.V., învinuiți în dosarul nr. 10-2384/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Nicolae Corcea din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 8 octombrie 2020, R.M., I.R., M.V. și C.O. li s-a atribuit calitatea de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 287 alin. (2) lit. b) [ huliganismul săvârșit de două sau mai multe persoane ] din Codul penal al Republicii Moldova.

Pe 12 octombrie 2020, a fost dispusă expertiza medico-legală în sarcina Centrului de Medicină Legală și adusă la cunoștința parții apărării și bănuiților, care au semnat procesul-verbal respectiv fără să formuleze obiecții și solicitări.

Raportul de expertiză judiciară a fost elaborat pe 20 octombrie 2020 și a fost adus la cunoștința apărării și bănuiților pe 6 noiembrie 2020. Părțile nu au prezentat obiecții referitoare la raportul de expertiză judiciară.

Pe 20 noiembrie 2020, dl avocat Tudor Osoianu a depus la Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru, o plângere prin care a solicitat anularea ordonanței de dispunere și efectuare a expertizei medico-legale, declararea inadmisibilității raportului de expertiză și excluderea acestuia din dosar, precum și dispunerea efectuării unei noi expertize.

Printr-o ordonanță a procurorului din 4 decembrie 2020, cererea dlui avocat Tudor Osoianu a fost respinsă ca nemotivată. Procurorul a reținut că, potrivit proceselor-verbale, părțile au fost notificate cu privire la dispunerea expertizei și au luat cunoștință de raportul de expertiză judiciară, fapt confirmat prin semnăturile acestora. Totodată, ca urmare a familiarizării cu conținutul ordonanței și cu raportul de expertiză judiciară, părțile nu au înaintat obiecții cu privire la întrebările formulate față de expert și nici nu s-a solicitat un expert din afara instituției de expertiză judiciară.

Pe 14 decembrie 2020, dl avocat a depus o plângere în adresa procurorului ierarhic superior, în baza articolelor 299 1 [ plângerea împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor procurorului ] și 299 2 [ examinarea plângerii ] din Codul de procedură penală. În motivarea plângerii, autoul a solicitat anularea ordonanței de dispunere și efectuare a expertizei medico-legale din 12 octombrie 2020, declararea inadmisibilității Raportului de expertiză judiciară din 20 octombrie 2020, precum și anularea ordonanței din 4 decembrie 2020 privind respingerea plângerii din 20 noiembrie 2020.

Printr-o ordonanță a procurorului ierarhic superior din 17 decembrie 2020, plângerea dlui avocat Tudor Osoianu a fost respinsă ca nemotivată.

De asemenea, pe 17 decembrie 2020, R.M., I.R., M.V. și C.O. au fost puși sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

În ordonanțele de punere sub învinuire, aplicarea loviturilor și cauzarea vătămărilor corporale ușoare au fost apreciate potrivit raportului de expertiză judiciară din 20 octombrie 2020.

Pe 21 decembrie 2020, dl avocat Tudor Osoianu a depus o plângere în fața judecătorului de instrucție, conform articolului 313 din Codul de procedură penală, și a contestat ordonanțele procurorilor din 4 și 17 decembrie 2020, solicitând soluționarea plângerii prin prisma jurisprudenței Curții Europene, precum și anularea ordonanței de dispunere și de efectuare a expertizei medico-legale din 12 octombrie 2020 și a Raportorului de expertiză judiciară din 20 octombrie 2020.

În ședința de judecată, dl avocat a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 64 alin. (2) pct. 14), 66 alin. (2) pct. 16), 68 alin. (1) pct. 6) și a textului „dacă expertul concret nu este indicat, conducătorul instituției de expertiză judiciară numește expertul și despre aceasta comunică organului care a dispus expertiza judiciară” din articolul 149 alin. (1) din Codul de procedură penală, în fața Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Printr-o încheiere din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 64 Drepturile și obligațiile bănuitului „[…] (2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul: [...] 14) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucție, interpretului, traducătorului; […]” Articolul 66 Drepturile și obligațiile învinuitului, inculpatului „[…] (2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul: [...] 16) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului; […]” Articolul 68 Drepturile și obligațiile apărătorului „(1) Apărătorul, în funcție de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul: [...] 6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului; […]” Articolul 149 Efectuarea expertizei judiciare în instituția de expertiză judiciară „(1) Organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată expediază conducătorului instituției de expertiză judiciară actul de dispunere a efectuării expertizei judiciare, obiectele și materialele respective, iar în cazurile necesare, și materialele cauzei penale. Expertiza se efectuează de către acel expert al instituției care este indicat în ordonanță sau încheiere. Dacă expertul concret nu este indicat, conducătorul instituției de expertiză judiciară numește expertul și despre aceasta comunică organului care a dispus expertiza judiciară. […]” ÎN DREPT Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că articolul 64 alin. (2) pct. 14) din Codul de procedură penală nu include expertul în calitate de persoană a cărei recuzare poate fi cerută de către bănuit.

De asemenea, autorul contestă prevederile articolelor 66 alin. (2) pct. 14) și 68 alin. (1) pct. 6) din același Cod, deoarece acestea nu reglementează în mod clar și deplin exercitarea reală a dreptului la apărare prin posibilitatea de a cere recuzarea expertului.

În privința textului contestat din articolul 149 din Codul de procedură penală, autorul susține că aceste prevederi nu au o finalitate în sensul asigurării dreptului la recuzare.

Mai mult, nicio normă din Codul de procedură penală nu reglementează obligația ofițerului de urmărire penală și a procurorului de a informa părțile în proces despre identitatea și experiența expertului desemnat de conducătorul instituției de expertiză în vederea realizării dreptului de a cere recuzarea expertului.

Totodată, autorul reține că, potrivit articolului 144 din Codul de procedură penală, în ordonanță se indică denumirea instituției de expertiză judiciară sau, după caz, numele și prenumele expertului căruia i se pune în sarcină efectuarea expertizei judiciare. Însă în practică, majoritatea expertizelor se dispun din oficiu și expertul care efectuează expertiza nu este cunoscut, nefiind posibilă recuzarea lui. De asemenea, în acest caz ofițerul de urmărire penală nu le-a comunicat bănuiților, după dispunerea expertizei, numele și prenumele expertului.

În opinia sa, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1, 23, 26 și 54 din Constituție. A. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 64 alin. (2) pct. 14), 66 alin. (2) pct. 16), 68 alin. (1) pct. 6) și textul „dacă expertul concret nu este indicat, conducătorul instituției de expertiză judiciară numește expertul și despre aceasta comunică organului care a dispus expertiza judiciară” din articolul 149 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea autorului excepției cu privire la acțiunile procurorilor în contextul dispunerii și desfășurării expertizei judiciare în cadrul anchetei preliminare într-un dosar penal (a se vedea supra § 12).

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției nu a demonstrat dacă la etapa anchetei preliminare a fost prejudiciat prin aplicarea normelor contestate. În acest context, Curtea observă că pe tot parcursul procesului penal autorul excepției nu a înaintat o cerere privind deficiențele procedurii de recuzare a expertului prin invocarea articolelor contestate. Prevederile legale contestate nu au fost aplicate de către organele competente, fiind invocate doar în cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate în fața judecătorului de instrucție.

Curtea constată că sub aspectul invocat în sesizare autorul excepției nu a demonstrat că dispozițiile legale contestate sunt determinante pentru soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 51 din 8 aprilie 2021, § 18; DCC nr. 87 din 8 iunie 2021, § 23).

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate nu manifestă doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește, în primul rând, situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În caz contrar, excepția de neconstituționalitate riscă să devină un instrument simulat, o actio popularis, pierzându-și, în aceste condiții, caracterul ei efectiv și concret (a se vedea DCC nr. 10 din 26 ianuarie 2021, § 20; DCC nr. 80 din 3 iunie 2021, § 19).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 64 alin. (2) pct. 14), 66 alin. (2) pct. 16), 68 alin. (1) pct. 6) și a textului „dacă expertul concret nu este indicat, conducătorul instituției de expertiză judiciară numește expertul și despre aceasta comunică organului care a dispus expertiza judiciară” din articolul 149 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Tudor Osoianu, în interesele domnilor R. M. și M. V., învinuiți în dosarul nr. 10-2384/20, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 1 iulie 2021 DCC nr. 102 Dosarul nr. 21g/2021