Decizie nr. 91 din 23.07.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a cuvântului „împărțirea" din articolele 353 alin. (1) și 370 din Codul civil în redacția de până la data de 1 martie 2019, ridicată de dl avocat Petru Bălănel, în interesele dnei Liuba Olaru, în dosarul nr. 2-28/2020 (2-45/2019, 2-609/2018), pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul Călărași.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Elena Bolocan de la Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, se află cererea de chemare în judecată depusă de către „Victoriabank" S.A. referitoare la determinarea cotelor-părți ale coproprietarilor Dumitru Mihai Stratan, Dumitru Dumitru Stratan, Valentina Stratan și Liuba Olaru din bunul imobil aflat în proprietatea comună în devălmășie situat în orașul Călărași.

Pe 18 mai 2020, în procesul examinării cauzei, dl avocat Petru Bălănel a ridicat, în interesele dnei Liuba Olaru, excepția de neconstituționalitate a cuvântului „împărțirea" din articolele 353 alin. (1) și 370 din Codul civil, în redacția de până la data de 1 martie 2019.

Prin încheierea din aceeași dată, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate din articolele 353 alin. (1) și 370 din Codul civil sunt contrare articolelor 20, 23 și 46 din Constituție.

Autorul susține faptul că, în acest caz, se urmărește stabilirea cotelor-părți dintr-un bun imobil aflat în proprietate comună în devălmășie. Totodată, autorul susține că, potrivit prevederilor articolului 345 alin. (1) din Codul civil, proprietatea comună se caracterizează prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietatea pe cote-părți) sau prin lipsa delimitării cotelor-părți (proprietatea în devălmășie), iar alin. (3) prevede că coproprietarii devălmași pot atribui bunurilor comune regimul proprietății comune pe cote-părți. Autorul excepției susține că articolele 353 alin. (1) și 370 din Codul civil operează cu noțiunea de împărțire a bunului. Prin urmare, apare o incertitudine în legătură cu prevederile contestate, pentru că nu este clară procedura aplicabilă pentru determinarea cotelor-părți din bunul aflat în regim de devălmășie.

Astfel, autorul consideră că nu este clar cum ar avea loc împărțirea bunului pe cote-părți aflat în proprietate comună în devălmășie: prin partajul în natură al proprietății comune pe cote-părți sau prin delimitarea cotei-părți din bunul imobil ca urmare a stabilirii proprietății comune în devălmășie a regimului pe cote-părți. În viziunea autorului excepției, acest fapt ar conduce la încălcarea accesului liber la justiție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului civil, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Petru Bălănel, în interesele dnei Liuba Olaru, în dosarul nr. 2-28/2020 (2-45/2019, 2-609/2018), pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul Călărași. Astfel, excepția este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie cuvântul „împărțirea" din articolele 353 alin. (1) și 370 din Codul civil. Prevederile articolului 353 din Codul civil reglementează situația urmăririi cotei-părți din bunurile proprietate comună pe cote-părți. Dispozițiile articolului 370 din Codul civil se referă la situația împărțirii bunului proprietate comună în devălmășie.

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată, deoarece aceasta examinează o cerere depusă de către „Victoriabank" S.A. referitoare la stabilirea cotelor-părți pentru coproprietarii unui bun imobil aflat în proprietate comună în devălmășie.

Curtea observă că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul excepției nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27).

Autorul excepției a pretins că prevederile contestate ar încălca articolele 20, 23 și 46 din Constituție.

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituție, Curtea menționează că acest articol nu este incident, deoarece prevederile contestate din articolele 353 alin. (1) și 370 din Codul civil nu restricționează formularea unei plângeri în fața unei instanțe. De asemenea, Curtea notează că prevederile contestate nu aduc atingere accesului liber la justiție, pentru că nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și de garanțiile procesuale instituite prin lege.

Cu privire la incidența articolelor 1 și 23 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 27; DCC nr. 16 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18).

Deși autorul sesizării a invocat faptul că dispozițiile contestate ar încălca articolul 46 din Constituție, excepția de neconstituționalitate nu conține argumente privind relevanța și pertinența acestei norme constituționale în prezenta cauză. Nu a fost motivată pretinsa neconformitate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate și nici nu s-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea,

Totodată, Curtea observă că autorul excepției ridică o problemă de interpretare și de aplicare a legii civile. În acest sens, autorul excepției se întreabă care dintre modalitățile de partajare a proprietății comune se va aplica de instanța de judecată la soluționarea litigiului: prin partajarea în natură a proprietății comune în regim pe cote-părți sau prin delimitarea bunului și stabilirea proprietății comune în devălmășie a regimului pe cote-părți. În acest context, Curtea reține că problema de interpretare și de aplicare a legii nu ține de competența Curții Constituționale. Această competență le revine instanțelor de judecată. De asemenea, Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (

Prin urmare, deoarece autorul excepției de neconstituționalitate ridică o problemă de interpretare și de aplicare a prevederilor legale contestate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond (a se vedea DCC nr. 130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr. 131 din 5 decembrie 2019, § 32; DCC nr. 55 din 2 iunie 2020, § 21).

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.