Decizie nr. 65 din 15.06.2020

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 22 alin. (1) lit. g), 24 alin. (1) și 84 alin. (4) din Codul de executare, ridicată de către dl avocat Aureliu Scorțescu, în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A., parte în dosarul nr. 25-440/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către Compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. împotriva S.R.L. „Ri-Cargo MD” și a executorului judecătoresc Augustin Bodrug, referitoare la contestarea actelor executorului judecătoresc și încasarea cheltuielilor de judecată.

În cererea sa de chemare în judecată,

Pe 29 mai 2018, titlul executoriu în discuție a fost executat integral.

Pe 6 iunie 2018, Compania de asigurări „Asterra Grup” S.A. a recepționat de la executorul judecătoresc încheierile referitoare la modificarea sumei puse sub sechestru și la încasarea cheltuielilor de executare, pe care le-a contestat în judecată.

Pe 23 mai 2019, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Aureliu Scorțescu, în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A. a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 22 alin. (1) lit. g), 24 alin. (1) și 84 alin. (4) din Codul de executare.

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 decembrie 2019, a fost admisă ridicarea excepției și a fost sesizată Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul invocă faptul că prevederile contestate, care îi acordă executorului judecătoresc dreptul de a calcula suma dobânzilor, a penalităților și alte sume rezultate din întârzierea executării, precum și onorariul executorului judecătoresc, pentru perioade anterioare datei devenirii definitive a hotărârii judecătorești sau posterioare datei executării obligației principale, încalcă dreptul de proprietate al debitorului și protecția acesteia, precum și dreptul la apărare.

De asemenea, în sesizare autorul menționează că prevederile contestate nu respectă exigențele previzibilității, clarității și preeminenței dreptului, garantate de Legea Supremă.

Așadar, având în vedere cele menționate

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de dl avocat Aureliu Scorțescu în interesul Companiei de asigurări „Asterra Grup” S.A., parte în dosarul nr. 25-440/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Curtea reține că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolelor 22 alin. (1) li. g), 24 alin. (1) și 84 alin. (4) din Codul de executare. Prevederile contestate se referă la competența executorului judecătoresc de a calcula dobânzi, penalități și alte sume rezultate din întârzierea executării unei obligații ce decurge dintr-un document executoriu, precum și, cu unele excepții, pe durata suspendării procedurii de executare.

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată, deoarece aceasta examinează o cerere referitoare la contestarea actelor executorului judecătoresc, inclusiv referitor la calcularea dobânzilor și penalităților rezultate din întârzierea executării unei obligații.

Curtea notează că dispozițiile articolelor 22 alin. (1) lit. g) și 84 alin. (4) din Codul de executare nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, cu excepția prevederilor articolului 24 alin. (1) din Codul de executare. În acest sens, Curtea reține că prevederile articolului 24 alin. (1) din Codul de executare au mai făcut obiect al examinării în contenciosul constituțional, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunțată DCC nr. 87 din 6 septembrie 2017.

Curtea reiterează că modul și procedura de calculare a dobânzilor, penalităților și altor sume rezultate din întârzierea executării este reglementată de articolul 24 din Codul de executare. Potrivit alineatului (1) al articolului menționat, sumele rezultate din întârzierea executării se calculează

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a constatat că executorul judecătoresc nu soluționează un litigiu, ci doar stabilește sumele care urmează a fi încasate în calitate de cheltuieli de executare (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 34 din 14 iunie 2016, § 22). Astfel, nu se poate pretinde că executorul judecătoresc stabilește criterii noi de calcul sau că acordă drepturi noi (DCC nr. 109 din 25 septembrie 2018, § 22). Curtea notează că ține de marja de discreție a legislatorului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești (§ 23).

Pentru că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea reține că acest capăt de sesizare nu poate fi acceptat pentru examinare în fond, în baza motivelor deja prezentate.

Curtea observă că autorul excepției contestă prevederile articolelor 22 alin. (1) lit. g) și 84 alin. (4) din Codul de executare prin raportare la articolele 1 alin. (3), 23, 26, 46 și 54 din Constituție. Așadar, Curtea va verifica dacă aceste dispoziții constituționale sunt afectate prin prevederile legale contestate.

Totodată, analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autorul invocă încălcarea prevederilor articolelor 1 alin. (3), 23, 26, 46 și 54 din Constituție, acesta ridică de fapt o problemă de interpretare și de aplicare a legii. Astfel, Curtea notează că însuși autorul excepției în argumentarea sesizării pune întrebarea dacă este în drept executorul judecătoresc să dispună calcularea și încasarea dobânzilor, penalităților și a altor plăți pentru perioade anterioare datei devenirii definitive a hotărârii judecătorești sau posterioare datei executării obligației principale.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituție, care se referă la principiul preeminenței dreptului, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că acest articol nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Acesta poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea sa cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 16).

Cu privire la incidența articolului 23 din Constituție, Curtea notează că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Totuși, pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 27; DCC nr. 16 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18). Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, Curtea în jurisprudența sa a reținut că acest articol îi impune Curții un mod de analiză la modul abstract a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Prin urmare, pentru ca acest articol să poată fi invocat, autorul excepției trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr. 3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18, DCC nr. 48 din 25 mai 2020, § 21).

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor articolului 26 din Constituție, prin aplicarea dispozițiilor contestate, Curtea reține următoarele.

În jurisprudența sa Curtea a menționat că ține de marja de discreție a legislatorului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești. Totuși, în exercitarea acestei competențe, legislatorul este obligat să ofere participanților la procedura de executare silită remedii efective în vederea apărării drepturilor și a intereselor lor (DCC nr. 109 din 25 septembrie 2018, § 23). În acest sens, Curtea reține că executorul judecătoresc are competența de a calcula dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate din întârzierea executării, la cererea creditorului, iar încheierea emisă de către executor este un titlu executoriu, care poate fi contestată în fața unei instanțe de judecată în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit articolului 66 alin. (2) din Codul de executare. Astfel, părțile pot ataca încheierea emisă de către executor, inclusiv de a beneficia de mijloace de apărare. Prin urmare, în situația invocată, Codul de executare conține suficiente garanții procedurale care să asigure dreptul la apărare prevăzut de articolul 26 din Constituție.

Cu privire la incidența articolului 46 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că autorul sesizării nu a motivat pretinsa neconformitate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale respective și nici n-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. Așadar, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Potrivit articolului 24 alin. (2) din

Totodată, Curtea notează că emiterea unor acte în cadrul procedurii de executare silită contrare legii ține de controlul judecătoresc. De asemenea, Curtea reține că Codul de executare, la articolul 14, reglementează cerințele față de cuprinsul documentului executoriu. Așadar, în eventualitatea în care documentul executoriu nu întrunește condițiile de formă și de conținut prevăzute în articolul 14 din Codul de executare, acesta nu poate servi ca motiv de intentare a procedurii de executare.

În aceste condiții, Curtea constată că problema ridicată în sesizare, care se referă la controlul legalității încheierilor executorului judecătoresc prin care s-a dispus încasarea de la debitor a dobânzii de întârziere și a onorariului executorului, vizează, în esență, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea prevederilor legale de către instanța de judecată, și nu de constituționalitatea acestora, care exced domeniului jurisdicției constituționale (a se vedea,

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.