Decizie nr. 103 din 24.09.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 42 2 alin. (6) și alin. (8) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele C.A. „Klassika Asigurări” S.A., parte în cauza civilă nr. 2-19147434-02-3r-11012020, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Chișinău format din dna judecător Maria Guzun și dnii judecători Grigorie Dașchevici și Vladislav Clima, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 29 iulie 2019, Comisia Națională a Pieței Financiare (în continuare – CNPF) a emis hotărârea nr. 32/11, prin care a deschis provizoriu procedura de remediere financiară prin administrare specială a C.A. „Klassika Asigurări” S.A. și a desemnat un administrator special cu atribuții privind conducerea, gestionarea și controlul companiei, inclusiv cu exercitarea drepturilor și obligațiilor organelor de conducere ale asiguratorului pe perioada administrării speciale.

Pe 12 septembrie 2019, consiliul de administrație al C.A. „Klassika Asigurări” S.A., format din dna Liubovi Yudina și dnii Nicolae Diaconu, Stanislav Moraru și Viorel Melnic, a contestat în instanța de judecată hotărârea nr. 32/11 din 29 iulie 2019 a CNPF.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis cererea Comisiei Naționale a Pieței Financiare, declarând inadmisibilă acțiunea înaintată de C.A. „Klassika Asigurări” S.A. împotriva CNPF privind contestarea hotărârii nr. 32/11 din 29 iulie 2019.

Pe 17 decembrie 2019, dna Liubovi Yudina și dnii Nicolae Diaconu, Stanislav Moraru, Viorel Melnic, în interesele C.A. „Klassika Asigurări” S.A., au declarat recurs împotriva Încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 2 decembrie 2019.

În cadrul examinării cauzei, pe 6 martie 2020, dl avocat Maxim Sidorenco a ridicat în interesele dnei Liubovi Yudina, prim-vicedirector al C.A. „Klassika Asigurări” S.A., excepția de neconstituționalitate a articolului 42 2 alin. (6) și alin. (8) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.

Prin Încheierea din 9 martie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică „(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. (2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări sunt următoarele: Articolul 42 2 Administrarea specială „(1) În vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice avînd drept scop stabilirea condițiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficiențelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) și a patrimoniului lui, la achitarea indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare, autoritatea de supraveghere poate institui administrarea specială prin: [...] (6) Pe perioada administrării speciale, drepturile și obligațiile acționarilor și ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă, fiind exercitate de către administratorul special. Cu acordul scris al autorității de supraveghere, administratorul special poate delega o parte din atribuțiile sale altor persoane . [...] (8) Actele juridice și/sau acțiunile efectuate în numele și în contul asigurătorului (reasigurătorului) sunt nule de drept dacă sunt săvârșite cu încălcarea prevederilor prezentului articol și nu sunt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta. [...]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că, prin faptul că pe perioada administrării speciale se suspendă drepturile și obligațiile acționarilor și ale organelor de conducere ale asigurătorului, prevederile criticate încalcă accesul liber la justiție, garantat de articolul 20 din Constituție. Autorul menționează în acest sens că organele de conducere ale asigurătorului sunt lipsite inclusiv de dreptul de a contesta actele Comisiei Naționale a Pieței Financiare atunci când aceasta le interzice anumite acțiuni, cum ar fi semnarea contractelor noi de asigurare.

De asemenea, autorul menționează că instituirea unui administrator special creează o barieră nejustificată în calea accesului la justiție și, în același timp, încalcă dreptul justițiabilului de a obține anularea unui act emis de o autoritate publică și de a cere repararea pagubei, garantat de articolul 53 din Constituție.

În opinia autorului, interdicțiile impuse de prevederile criticate nu respectă prevederile articolului 54 din Constituție, care stabilește condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele C.A. „Klassika Asigurări” S.A., parte în cauza civilă nr. 2-19147434-02-3r-11012020, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 42 2 alin. (6) și alin. (8) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări. Prevederile contestate stabilesc că pe perioada administrării speciale drepturile și obligațiile acționarilor și ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă și sunt exercitate de către administratorul special [articolul 42 2 alin. (6)]. De asemenea, actele juridice și/sau acțiunile efectuate în numele și în contul asigurătorului (reasigurătorului) sunt nule de drept dacă sunt săvârșite cu încălcarea prevederilor articolului 42 2 și nu sunt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta [articolul 42 2 alin. (8)].

Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui act administrativ emis de Comisia Națională a Pieței Financiare, care este autoritatea publică învestită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicție, de intervenție, de control și de sancționare disciplinară și administrativă, în limitele stabilite de legislație, a participanților la piața financiară nebancară.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Totodată, Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de drept comun (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18).

Curtea observă că, deși autorul susține că dispozițiile contestate contravin articolelor 1 [ statul Republica Moldova ], 20 [ accesul liber la justiție ], 53 [ dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ] și 54 [r estrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție, în esență acesta critică imposibilitatea contestării de către asigurător (reasigurător) a actelor CNPF emise în scopul deschiderii procesului de remediere financiară prin administrarea specială.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, în conformitate cu care Curtea trebuie să analizeze caracterul proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale, Curtea a reținut în jurisprudența sa că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil acest articol, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr. 3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18, DCC nr. 48 din 25 mai 2020, § 21; DCC nr. 65 din 15 iunie 2020, § 26).

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale articolelor 20 și 53 alin. (1), care obligă statul să ofere persoanei remedii efective din partea instanțelor de judecată în vederea apărării drepturilor și a intereselor sale în cazul în care aceasta pretinde că a fost vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, invocate în prezenta cauză, Curtea reține următoarele.

Curtea observă că, în vederea respectării obligației statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică și financiară (articolul 126 alin. (2) lit. c) din Constituție) și în scopul elaborării unui cadru regulatoriu prudent pentru piețele financiare și a unui cadru de supraveghere echivalent cu cel în vigoare în Uniunea Europeană, Parlamentul a adoptat Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care, inter alia, la articolul 42 2 stabilește competența autorității de supraveghere de a institui administrarea specială în condițiile legii.

Curtea constată că prevederile articolului 42 2 din Legea cu privire la asigurări se vor aplica în vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice, având drept scop stabilirea condițiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficiențelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) și a patrimoniului lui, la achitarea indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare.

În acest context, Curtea observă că atribuțiile CNPF în procesul de instituire a procedurii de remediere financiară sunt reglementate de lege (articolele 42, 42 1 , 42 2 , 42 3 din Legea cu privire la asigurări), iar statul asigură controlul asupra modului în care ele se exercită. Totodată, Curtea notează că eventuala emitere de către autoritatea publică de supraveghere în cadrul procesului de remediere financiară prin administrare specială a unor acte contrare legii ține de controlul judecătoresc.

Astfel, în conformitate cu articolul 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform Codului administrativ.

De asemenea, potrivit articolului 23 alin. (1) din Legea nr. 192 din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare, actele Comisiei Naționale sunt supuse controlului de legalitate în instanțele de contencios administrativ. Mai mult, alin. (12) din același articol stabilește că cererile de contestare a hotărârilor Comisiei Naționale cu privire la procedura de remediere financiară , la emiterea de prescripții și interdicții, la înregistrarea emisiunilor de valori mobiliare ale emitenților, la suspendarea sau retragerea licenței participanților profesioniști, precum și cererile de contestare a ordonanțelor Comisiei Naționale se judecă în termen de 3 luni de la data depunerii .

De altfel, Curtea observă că măsurile de remediere financiară a asigurătorilor, inclusiv cele reglementate prin prevederile criticate, fac parte din obligațiile Republicii Moldova de a transpune cadrul legal al Uniunii Europene în domeniul activității de asigurare și de reasigurare, asumate prin Acordul de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană. Astfel, articolul 36 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare stabilește că: „Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere analizează și evaluează strategiile, procesele și procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. [...] Autoritățile de supraveghere au competențele necesare pentru a impune întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să remedieze punctele slabe sau deficiențele identificate în cursul procesului de supraveghere.”

Având în vedere cele menționate, Curtea nu poate reține în prezenta cauză incidența articolelor 20 și 53 din Constituție.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 42 2 alin. (6) și alin. (8) din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele C.A. „Klassika Asigurări” S.A., parte în cauza civilă nr. 2-19147434-02-3r-11012020, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 24 septembrie 2020 DCC nr. 103 Dosarul nr. 86g/2020