Decizie nr. 133 din 19.11.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 60 alin. (4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, ridicată de către dl avocat Sergiu Ciorbă, în interesele reclamantului Igor Casapu, în dosarul nr. 2r-1127/2020, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău (format din dnele Nelea Budăi și Ala Malîi și dl Ion Muruianu), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 21 ianuarie 2016, dl Igor Casapu și B.C. ,,Eximbank” S.A. au încheiat contracte de ipotecă investite cu formulă executorie, potrivit cărora un teren pentru construcții, un bloc locativ și câteva apartamente din municipiul Chișinău au fost transmise în ipotecă.

Pe 16 februarie 2018, dl Grigore Stoian, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare a contractelor de ipotecă investite cu formulă executorie din 21 ianuarie 2016.

Pe 30 martie 2018, debitorul Igor Casapu a contestat încheierile privind intentarea procedurii de executare.

Pe 24 martie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a respins cererea de contestare depusă de dl Igor Casapu ca neîntemeiată.

Pe 27 mai 2020, dl avocat Sergiu Ciorbă a formulat, în interesele reclamantului Igor Casapu, un recurs la Curtea de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia și casarea încheierilor privind intentarea procedurii de executare.

Pe 13 iulie 2020, dl avocat Sergiu Ciorbă a ridicat, în interesele reclamantului Igor Casapu, excepția de neconstituționalitate a articolului 60 alin. (4) din Codul de executare.

Prin Încheierea din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție ,,(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. […].” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. […].” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ,,(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. […].” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ,,(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. […].”

Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele: Articolul 60 Intentarea procedurii de executare „(1) Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul cod, la demersul instanței de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre executare. (1 1 ) În cazul executării dreptului de ipotecă în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, procedura de executare se intentează cu prezentarea și examinarea documentelor prevăzute la art.34 alin.(6) lit. c) din Legea nr.142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă. […] (4) Încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, în temeiul prevăzut la art. 61 lit. b), e) și f) din prezentul cod, în instanța de judecată în a cărei circumscripție teritorială biroul executorului judecătoresc își are sediul sau, în cazul municipiului Chișinău, în instanța de judecată în a cărei circumscripție camera teritorială a executorilor judecătorești a stabilit competența teritorială a executorului judecătoresc. Contestația depusă împotriva încheierii de intentare a procedurii de executare nu are efect suspensiv.” Articolul 61 Refuzul de a intenta procedura de executare „(1) Executorul judecătoresc refuză intentarea procedurii de executare dacă: a) documentul nu este de competența sa; b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.14 din prezentul cod; d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislație; e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat; f) documentul a fost executat. (2) Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea neajunsurilor. (3) Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare poate fi contestată de creditor în instanța de judecată în a cărei circumscripție teritorială biroul executorului judecătoresc își are sediul.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului sesizării privind excepția de neconstituționalitate

În argumentarea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile articolului 60 alin. (4) din Codul de executare limitează cazurile de contestare de către debitor a încheierii de intentare a procedurii de executare.

Totodată, autorul sesizării menționează că enumerarea cazurilor în care se permite contestarea încheierii de către debitor [articolul 61 alin. (1) lit. b), e) și f) din Codul de executare] nu permit aplicarea prevederilor speciale referitoare la intentarea procedurii de executare și contestarea acesteia.

Așadar, autorul sesizării subliniază că interdicția de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare în alte cazuri decât cele stabilite expres în articolul 60 alin. (4) din Codul de executare încalcă dreptul de acces liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul de proprietate.

De asemenea, autorul menționează că prevederile contestate nu stabilesc dreptul persoanelor terțe de a contesta încheierea executorului judecătoresc de intentare a procedurii de executare.

Autorul sesizării susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 7, 8, 15, 20, 26, 46 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte din proces (a se vedea § 1 supra ). Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 60 alin. (4) din Codul de executare, care stabilesc posibilitatea contestării de către debitor a încheierii de intentare a procedurii de executare doar în cazul în care: termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat; documentul a fost executat (art. 61 lit. b), e) și f) din Cod).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care, în baza dispozițiilor contestate, s-a respins o cerere de contestare a încheierilor privind intentarea procedurii de executare (a se vedea §§ 5-7 supra ). Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

De asemenea, Curtea menționează că unele prevederi din articolul 60 alin. (4) din Codul de executare au mai constituit obiect al unei sesizări.

Astfel, prin Decizia nr. 49 din 6 septembrie 2016, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr. 85g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 60 alin. (4) din Codul de executare.

În decizia citată supra , Curtea a stabilit că autorul sesizării nr. 85g/2016 a invocat, în principal, că textul ,,în temeiul prevăzut la articolul 61 lit. b) și e) din prezentul cod” din articolul 60 alin. (4) din Codul de executare încalcă principiul accesului liber la justiție și dreptul la apărare, prevăzute de articolele 20 și 26 din Constituție. În context, Curtea a menționat că legislatorul îi oferă debitorului posibilitatea de a contesta încheierea emisă de executor de intentare a procedurii de executare (a se vedea §§ 23 și 24).

Cu titlu de principiu, Curtea a stabilit că v erificarea anterioară a constituționalității prevederilor contestate nu poate să reprezinte un impediment pentru a se solicita controlul de constituționalitate al acelorași prevederi din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 40 din 8 mai 2018 , § 18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea ( DCC nr. 124 din 25 noiembrie 201 9, § 17; DCC nr. 61 din 11 iunie 2020, § 33; DCC nr. 107 din 29 septembrie 2020, § 23; DCC nr. 125 din 22 octombrie 2020, § 22).

De asemenea, Curtea reține că, ulterior Deciziei nr. 49 din 6 septembrie 2016, legislatorul a modificat articolul 60 alin. (4) din Codul de executare, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Legislatorul a introdus încă un temei de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare – documentul a fost executat (articolul 61 lit. f) din Codul de executare).

Curtea constată că autorul sesizării a preluat aceleași critici de neconstituționalitate cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare, formulate de către autorul sesizării nr. 85g/2016 . Totuși, în acest caz, Curtea observă că autorul a avansat argumente noi, i.e. faptul că articolul 60 alin. (4) din Codul de executare limitează dreptul debitorului de a contesta încheierea executorului judecătoresc și în alte cazuri decât cele enumerate expres, precum și faptul că persoanele terțe nu pot contesta încheierea de intentare a procedurii de executare.

Totodată, Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept constituțional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 38 din 7 aprilie 2020, § 18; DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr. 61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr. 107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr. 125 din 22 octombrie 2020, § 22).

Deși autorul susține că prevederile articolului 60 alin. (4) din Codul de executare ar încălca articolele 7 [ Constituția, Lege supremă ], 8 [ respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale ], 15 [ universalitatea ], 46 [ dreptul de proprietate ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție, el nu prezintă argumente privind pretinsa neconformitate a acestor norme cu prevederile constituționale invocate și nici nu demonstrează raportul contradictoriu dintre ele.

Așadar, Curtea reține că simpla enumerare a dispozițiilor legale contestate și a celor constituționale care se pretind a fi încălcate nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale , sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își bazează cerințele, să expună normele legale și argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției , precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 4 din 7 februarie 2017, § 46; DCC nr. 9 din 5 ianuarie 2018, § 21; DCC nr. 145 din 16 decembrie 2019, § 16; DCC nr. 5 din 20 ianuarie 2020, § 19; DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr. 50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr. 54 din 2 iunie 2020, § 31; DCC nr. 61 din 11 iunie 2020, § 39; DCC nr. 65 din 15 iunie 2020, § 29; DCC nr. 73 din 30 iunie 2020, § 55; DCC nr. 107 din 29 septembrie 2020, § 28).

În aceste condiții, având în vedere enumerarea prevederilor constituționale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituționalitate.

Deși autorul sesizării menționează că prevederile articolului 60 alin. (4) din Codul de executare limitează dreptul debitorului de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare și în alte cazuri decât cele enumerate expres, el nu prezintă argumente și nici nu specifică care anume caz/temei legislatorul a omis să-l reglementeze în norma contestată, prezența căruia i-ar permite să conteste această încheiere. În acest caz, Curtea nu se poate substitui autorului sesizării pentru a deduce și apoi a invoca din oficiu, pe post de omisiune legislativă, temeiuri de contestare a încheierii de intentare a procedurii de executare.

În ceea ce privește dreptul persoanelor terțe de a contesta încheierea executorului judecătoresc de intentare a procedurii de executare, Curtea reamintește că de invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis , pierzându-se, în aceste condiții, caracterul concret și efectiv al excepției (a se vedea DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 24–25; DCC nr. 90 din 23 iulie 2020, § 20; DCC nr. 99 din 6 august 2020, § 19).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 60 alin. (4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, ridicată de către dl avocat Sergiu Ciorbă, în interesele reclamantului Igor Casapu, în dosarul nr. 2r-1127/2020, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 19 noiembrie 2020 DCC nr. 133 Dosarul nr. 131g/2020