Decizie nr. 70 din 24.06.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Dumitru Tărăburcă, în dosarul nr. 2-10543/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către doamna judecător Olga Boțan de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție.

În anul 2009 a fost încheiat un contract de împrumut între dl Dumitru Tărăburcă [împrumutat] și SRL „TOPIA SOLUTIONS" [împrumutător]. Dl Dumitru Tărăburcă a garantat restituirea sumei împrumutate prin ipotecarea unor bunuri imobile.

Considerând că și-a executat obligațiile ce derivă din contractul de împrumut menționat

În cadrul procesului, considerând că obligațiile din contractul de împrumut nu au fost executate integral,

Ulterior, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele dlui Dumitru Tărăburcă, excepția de neconstituționalitate a articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil.

Printr-o încheiere din 30 octombrie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a articolului 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat este imprevizibil, deoarece nu stabilește în mod clar care este perioada de timp maximă pentru care împrumutătorul are dreptul să calculeze și să solicite încasarea dobânzii contractuale aferente sumei împrumutate. Acest fapt i-ar permite împrumutătorului să solicite încasarea unei dobânzi contractuale excesive, pentru o perioadă de timp foarte mare, care ar conduce la îmbogățirea sa nejustificată, iar împrumutatului i s-ar provoca un prejudiciu material considerabil.

Lipsa de previzibilitate și claritate a legii încalcă accesul liber la justiție și poate aduce atingere dreptului la apărare al părților.

Prin urmare, autorul excepției afirmă că prevederile contestate încalcă articolele 20, 23, 26, 46, 47 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției îl constituie articolul 1244 alineatele (5) și (6) din Codul civil. Curtea reține că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere privind constatarea neexecutării obligațiilor care decurg dintr-un contract de împrumut. Dat fiind faptul că autorul contestă unele prevederi care reglementează dobânda stabilită într-un contract de împrumut, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei.

Autorul excepției susține că norma contestată contravine articolelor 20 (

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unei ingerințe în drepturile fundamentale (DCC nr. 136 din 19 octombrie 2023, § 19; DCC nr. 173 din 7 decembrie 2023, § 26).

Cu privire la incidența articolelor 20 și 26 combinate cu articolul 23 din Constituție, autorul sesizării susține că normele contestate ar fi imprevizibile și nu ar permite determinarea perioadei maxime de timp pentru care împrumutătorul poate calcula și pretinde dobândă pentru suma împrumutată, fapt care i-ar încălca justițiabilului accesul liber la justiție și dreptul la apărare. Curtea observă că legislatorul, având competența de a reglementa relațiile dintre persoanele private, inclusiv cele referitoare la împrumuturi pecuniare, a prevăzut ziua de la care dobânda se calculează, ziua până la care se calculează aceasta, periodicitatea plății dobânzii, dar și prerogativa părților unui contract de împrumut să consimtă altfel. Curtea reține că normele contestate nu restrâng accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare al unui justițiabil. Mai mult, fiecare parte a contractului de împrumut este îndreptățită să se adreseze instanței de judecată pentru protecție, dacă cealaltă parte îi încalcă drepturile ce derivă din normele legale sau din clauzele contractuale (articolul 15 alin. (1) din Codul civil și articolul 5 din Codul de procedură civilă), de asemenea, fiecare parte dispune de dreptul de a fi reprezentată de un avocat (articolul 75 din Codul de procedură civilă).

Cu privire la incidența articolului 46 din Constituție, autorul sesizării a menționat că i se încalcă, printre altele, și dreptul la proprietate privată, deoarece norma contestată permite împrumutătorului să pretindă împrumutatului o dobândă excesivă, calculată pentru o perioadă de timp foarte mare, fapt care i-ar cauza împrumutatului un prejudiciu material considerabil.

Curtea notează că dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Legislatorul posedă prerogativa de a reglementa prin lege organică regimul juridic general al proprietății. Bazându-se pe această prerogativă constituțională, legislatorul a pus la dispoziția persoanelor private o modalitate de transmitere a banilor prin împrumut, inclusiv cu titlu oneros (a se vedea articolele 1242-1250 din Codul civil). De asemenea, în cazul în care contractul de împrumut prevede plata unei dobânzi, legislatorul a reglementat în articolul 1244 din Codul civil mărimea maximă a dobânzii (alineatul (1)), efectul depășirii ratei maxime a dobânzii (alineatul (3)), momentul din care începe calcularea dobânzii (alineatul (5)), momentul până la care se calculează și periodicitatea plății dobânzii (alineatul (6)). Având în vedere că legislația civilă se întemeiază pe recunoașterea egalității participanților la raporturile juridice civile, pe libertatea contractuală, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private, exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor cu bună credință etc., Curtea reține că atât recunoașterea consimțământului semnatarilor contractului de împrumut, cât și acceptarea voită de către aceștia a clauzelor referitoare la mărimea și periodicitatea dobânzii se includ în obligația pozitivă a statului de a reglementa folosința bunurilor de către persoanele private.

Prin urmare, Curtea constată că norma criticată stabilește repere obiective care le permit destinatarilor în mod previzibil să-și adapteze comportamentul fără a le afecta dreptul de proprietate.

Referitor la pretinsa neconformitate a normei contestate cu articolul 47 din Constituție, Curtea observă că autorul nu a prezentat argumente. În acest sens, în situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr. 59 din 19 aprilie 2022, § 17; DCC nr. 50 din 2 mai 2023, § 22).

Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.