Decizie nr. 91 din 01.08.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „și produce efecte din momentul recepționării declarației” din articolul 974 alin. (4) din Codul civil, ridicată de dl Radu Costin, în interesele băncii comerciale „Moldova-Agroindbank” SA, în dosarul nr. 2ri-706/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de domnul judecător Eugeniu Clim și doamnele judecătoare Steliana Iorgov și Olga Cojocaru de la Curtea de Apel Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În anii 2019 și 2020, între Moldova-Agroindbank SA și „Arbomax” SRL au fost încheiate două contracte de credit, iar pentru asigurarea rambursării creditelor, achitarea dobânzii și a plăților aferente,

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 28 februarie 2023, în privința

La 29 martie 2023,

La 10 mai 2023, administratorul insolvabilității a depus la instanța de judecată tabelul definitiv al creanțelor creditorilor

La 19 mai 2023,

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău din 23 noiembrie 2023 s-a respins ca neîntemeiată contestația depusă de către

La 24 ianuarie 2024, reprezentantul

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Autorul excepției menționează că recepționarea declarației de compensare produce efecte imediate care ar conduce la pierderea proprietății, chiar dacă această compensare este ilegală, adică nu este certă, lichidă și exigibilă.

Autorul notează că textul contestat nu este previzibil, deoarece instituie o incertitudine în privința dreptului de proprietate asupra creanțelor. Astfel, partea care a recepționat declarația ar fi lipsită de proprietatea sa, doar că creanța sa a fost compensată. Un astfel de mecanism ar presupune mai multe abuzuri în vederea lipsirii de anumite creanțe a persoanelor de bună-credință.

Astfel, în opinia autorului, norma contestată este contrară articolelor 23,

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din

Curtea notează că excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „și produce efecte din momentul recepționării declarației” din articolul 974 alin. (4) din Codul civil. Curtea admite că instanța va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că autorul sesizării a menționat incidența articolelor

În jurisprudența sa, Curtea a notat că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr. 153 din 14 noiembrie 2023, § 19).

Curtea observă că legislatorul a stabilit la articolul 974 alin. (1) din Codul civil că compensarea este stingerea reciprocă a unei obligații și a unei creanțe opuse, certe, lichide, de aceeași natură și exigibile. Astfel, compensarea reprezintă un mod simplificat de executare a obligațiilor reciproce între două persoane, fiecare dintre ele având, concomitent, atât calitatea de creditor într-o obligație, cât și calitatea de debitor al celeilalte. Totuși, legislatorul a condiționat ca creanța să fie certă, lichidă, de aceeași natură și exigibilă. Aceste condiții cumulative reprezintă o garanție pentru apărarea dreptului de proprietate al părților implicate în operațiunea de compensare.

De asemenea, legislatorul a menționat și momentul în care compensarea operează în raport cu părțile implicate. Declarația privind compensarea făcută de una din părți produce efecte juridice și stinge obligațiile reciproce din momentul recepționării declarației de către cealaltă parte, dacă ea nu este afectată de modalități și nu contravine dispozițiilor legale. Astfel, din momentul/data recepționării declarației privind compensarea recepționarul poate întreprinde acțiuni în vederea apărării unui eventual drept afectat.

Cu referire la argumentul autorului că textul contestat i-ar încălca dreptul de proprietate garantat de articolele 46 și 127 din Constituție, Curtea notează că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, poate suporta limitări și este susceptibil de ingerințe ale statului în ceea ce privește exercitarea atributelor sale. Limitarea exercițiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale și interesul general, iar uneori are ca scop protecția drepturilor și a libertăților altor persoane.

Curtea notează că dreptul național trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-și prezenta cazul în fața unei autorități competente care să se pronunțe în privința măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligația de a institui proceduri judiciare care implică garanții suficiente și care le permit instanțelor naționale să soluționeze în mod eficient și corect orice litigii între persoane private, precum și între indivizi și stat (a se vedea DCC nr. 43 din 31 martie 2022, § 32; DCC nr. 110 din 6 septembrie 2022, § 31). În prezenta cauză, persoana interesată, care consideră că prin compensare îi este lezat dreptul de proprietate, poate formula o acțiune în instanța de judecată pentru declararea nulă a acesteia. În analiza sa abstractă, Curtea notează că norma contestată nu presupune lipsirea automată a persoanei de proprietatea sa, iar posibilitatea de a contesta eventuala compensare în instanță reprezintă o garanție procesuală împotriva arbitrariului.

În prezenta cauză, Curtea observă că autorul sesizării a formulat o contestație pe baza articolului 144 din Legea insolvabilității, iar încheierea instanței de insolvabilitate pe această cauză a contestat-o cu recurs. Astfel, până la judecarea irevocabilă a contestației, instanța de recurs va putea verifica legalitatea încheierii instanței de insolvabilitate, va putea,

Cu referire la incidența articolului 26 din Constituție, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituționale. Curtea reține că simpla enumerare a normelor constituționale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 104 din 29 august 2023, § 23).

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.