Decizie nr. 89 din 15.06.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolul 324 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneț, în interesele dlui Iulian Lupăcescu, inculpat în dosarul nr. 1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Marina Rusu din cadrul Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, se află cauza penală privind învinuirea domnilor Veaceslav Crețu, Ion Lupașcu și Iulian Lupăcescu de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 324 alin. (2) lit. b) și c) [ coruperea pasivă săvârșită de două sau mau multe persoane cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1) ] din Codul penal.

Pe 5 februarie 2021, dna avocat Zinaida Gîrneț a ridicat, în interesele dlui Iulian Lupăcescu, excepția de neconstituționalitate a articolului 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal. De asemenea, dna avocat a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 324 alin. (4) din Codul penal, pentru că nu este clar dacă faptele incriminate la articolul 324 alin. (4) din Codul penal includ faptele infracționale de la alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol.

Printr-o încheiere din aceeași dată, Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, a admis (potrivit dispozitivului) cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 324 alin. (4) din Codul penal prin raportare la alineatele (1), (2) și (3) din același articol și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 22 Neretroactivitatea legii „(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 324 Corupere pasivă „(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani. (2) Aceleași acțiuni săvârșite: „[…] b) de două sau mai multe persoane; c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1); […] se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani. (3) Acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârșite: a) de o persoană cu funcție de demnitate publică; b) în proporții deosebit de mari; c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani. (4) Acțiunile prevăzute la alin. (1), săvârșite în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale , se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul „cu extorcare” de la articolul 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal este neclar, pentru că legislația penală nu conține un text normativ care ar defini noțiunea de „extorcare”. Prin urmare, având in vedere faptul că legea penală nu stabilește niciun criteriu de apreciere a noțiunii în discuție, există riscul ca extorcarea să fie apreciată în baza unor criterii arbitrare și discreționare de către cei dotați cu competența aplicării legii penale .

De asemenea, autorul excepției consideră că este neclar dacă faptele incriminate la articolul 324 alineatul (4) din Codul penal includ faptele infracționale incriminate de la alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol, săvârșite în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale. Astfel, autorul excepției invocă incertitudinea prevederilor contestate, care, în opinia, sa conduce la imposibilitatea determinării normei necesare care urmează a fi aplicată, încălcând astfel principiul legalității incriminării și al pedepsei penale.

În opinia sa, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea subliniază că, deși autorul a solicitat în cererea sa ridicarea excepției de neconstituționalitate a alineatelor (2) lit. c) și (4) din articolul 324 din Codul penal, instanța de judecată a considerat (potrivit dispozitivului) că trebuie ridicată doar excepția de neconstituționalitate a articolului 324 alin. (4) din Codul penal (a se vedea § 5).

Totodată, Curtea reține că, pe 27 noiembrie 2020, a fost sesizată de același autor în cadrul aceluiași dosar să verifice constituționalitatea articolului 324 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul penal. Astfel, Curtea observă că, deși în sesizarea precedentă, care are un conținut identic, autorul a solicitat controlul constituționalității articolului 324 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul penal, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate doar în privința articolului 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal (DCC nr. 163 din 29 decembrie 2020).

Curtea reiterează că excepția de neconstituționalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor și a libertăților fundamentale și poate fi ridicată doar în cazul în care contribuie la soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 78). Prin urmare, în această cauză, Curtea va reține spre examinare prevederile articolului 324 alineatele (2) lit. c) și (4) din Codul penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. (DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 27 din 16 februarie 2021, § 16; DCC nr. 30 din 18 martie 2021, § 19).

Curtea constată că autorul pretinde încălcarea articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] și 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle] din Constituție.

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituție, Curtea subliniază că această normă comportă un caracter general și reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova și nu poate constitui un reper separat. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 18; DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 23).

Curtea reiterează că și articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17). Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 22 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că textele penale trebuie să fie formulate în mod clar și inteligibil, fără dificultăți de ordin sintactic și pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie deosebit de precis, clar și coerent, așa cum o impune principiul legalității incriminării și a pedepsei ( nullum crimen, nulla poena sine lege ), garantat de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea DCC nr. 30 din 19 martie 2020, § 20 și jurisprudența citată acolo; DCC nr. 58 din 22 aprilie 2021, § 20).

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a notat că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (DCC nr. 117 din 14 noiembrie 2019, § 17, DCC nr. 18 din 13 februarie 2020, § 22; DCC nr. 58 din 22 aprilie 2021, § 21).

Adițional, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiție a dezvoltat criterii de interpretare a noțiunii contestate „extorcarea” prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 22 decembrie 2014 cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție. Astfel, au fost prevăzute modalitățile faptice prin care se poate realiza „extorcarea” ca modalitate normativă a faptei prejudiciabile în contextul circumstanței agravante de la articolul 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal.

Totodată, Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor contestate doar în baza textului care le specifică, inclusiv prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului criticat, i.e . extorcare (DCC nr. 163 din 29 decembrie 2020, § 25).

Cu privire la concurența dintre articolul 324 alin. (4) din Codul penal și alineatele (2) și (3) din același articol, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la neclaritatea și imprevizibilitatea prevederilor contestate, care în consecință ar afecta articolul 22 din Constituție, autorul excepției ridică de fapt o problemă de aplicare și interpretare a legii penale.

În acest context, Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 26; DCC nr. 37 din 30 martie 2021, § 50; DCC nr. 52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr. 64 din 13 mai 2021, § 19). Această competența le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

Așadar, pentru că nu s-a demonstrat incidența articolului 22 din Constituție, Curtea este scutită să se pronunțe cu privire la prevederile contestate din perspectiva articolelor 1 alin. (3) și 23 din Constituție.

Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g) și 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 324 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Zinaida Gîrneț, în interesele dlui Iulian Lupăcescu, inculpat în dosarul nr. 1-120/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 15 iunie 2021 DCC nr. 89 Dosarul nr. 33g/2021