ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179

din 28 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul V.S. a fost condamnat

la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a dispus în temeiul art. 65

C. pen., interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe timp de 2 ani și s-au aplicat în cauză prevederile art. 71 și art. 64 C.

pen.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., a fost confiscat cuțitul – corp delict folosit la săvârșirea faptei, iar

în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv.

Instanța a reținut că la

data de 17 martie 2004, inculpatul, împreună cu martorul P.N., s-au întâlnit la

un bar din satul Preajba comuna Teslui, jud. Olt, cu partea vătămată S.M.,

precum și cu martorii C.F. și P.I.

După ce au consumat băuturi

alcoolice, cei cinci s-au urcat în autoturismul condus de P.N., oprindu-se la

un alt bar, unde de asemenea au continuat să consume băuturi alcoolice.

Mergând la un al treilea

local situat în satul Bundrea, între P.N. și partea vătămată S.M. au avut loc

discuții contradictorii, împrejurări în care partea vătămată l-a lovit cu palma

pe P.N., acesta căzând.

În continuarea derulării

faptelor, instanța a reținut că P.N. s-a ridicat, a luat din autoturismul său

un cuțit, și a invitat-o pe partea vătămată în stradă, pentru a-și măsura

forțele.

Întrucât partea vătămată a

refuzat invitația, P.N. a aruncat cuțitul lângă gardul din apropierea porții de

acces, în curtea localului.

Între inculpat și partea

vătămată a avut loc un incident, aceștia îmbrâncindu-se reciproc, împrejurări

în care inculpatul a luat cuțitul de lângă gard, unde fusese aruncat de P.N. și

a lovit pe partea vătămată S.M. în zona spatelui, acesta căzând lângă masă,

plin de sânge.

Partea vătămată a fost

transportată la Spitalul din municipiul Caracal, unde a rămas internată până la

15 aprilie 2004.

Potrivit certificatului

medico-legal, victimei i s-au produs leziuni pentru vindecarea cărora au fost

necesare 35-40 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului s-a stabilit pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate,

declarațiile martorilor aflați la fața locului, procesul verbal de cercetare a

locului faptei, precum și actele medicale.

La individualizarea

pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta,

gradul de pericol social al acesteia, precum și circumstanțele personale ale

inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr,

necăsătorit, a recunoscut și regretat sincer faptele.

Instanța a constatat că se

pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a)

și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei închisorii sub limita specială.

Împotriva sentinței penale nr.

179/2004 a Tribunalului Olt, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă

această instanță, cât și inculpatul.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt a criticat sentința pentru netemeinicie, susținându-se că în

raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, lipsa

oricărei culpe a victimei în producerea accidentului, gravitatea și

intensitatea oricărei leziuni cauzate victimei, se impunea un tratament

sancționator mai ferm, fără a se acorda circumstanțe atenuante.

În apelul său, inculpatul a

criticat sentința tot pentru motive de netemeinicie, dar a susținut că se putea

acorda o eficiență sporită circumstanțelor atenuante personale, în sensul

reducerii mai accentuate a pedepsei.

Curtea de Apel Craiova prin

decizia penală nr. 533 din 29 noiembrie 2004 a respins ca nefondate apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și V.S.

A motivat instanța de apel

că față de pericolul social al faptei, de comportarea bună a inculpatului

anterior săvârșirii faptei și de conduita sinceră a acestuia pe parcursul

procesului penal, pedeapsa aplicată a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii penale

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul V.S.

Parchetul a criticat

hotărârile pronunțate pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului și a

solicitat majorarea acesteia.

Inculpatul prin recursul

declarat a solicitat a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante

reținute cu consecința reducerii pedepsei.

Recursurile declarate în

cauză nu sunt fondate.

În raport de probatoriul

administrat situația de fapt reținută de instanță este corectă, încadrarea juridică

dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă neîndoielnic din

actele dosarului.

Cu privire la cuantumul

pedepsei, se constată că nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat,

instanțele au făcut o justă individualizare prin respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de circumstanțele aparținând faptei

cât și cele ale făptuitorului.

Se constată astfel că,

pedeapsa de 4 ani închisoare corespunde unei individualizări proporționale,

fiind de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât și

cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile

declarate de parchet și inculpat.

Se va deduce din pedeapsă

arestarea preventivă de la 17 martie 2004 la zi.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul V.S.,

împotriva deciziei penale nr. 533 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2004 la

25 ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2005.