ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4223/2014

Decizia nr. 4223/2014

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 417 din 19 martie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, doamna procuror A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, invocând motive de ordin personal și profesional, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la mai multe instanțe, respectiv Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin hotărârea nr. 149 din 06 februarie 2014, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru analizarea de către Plen a cererii de numire în funcția de judecător a doamnei procuror A.

S-a reținut că la data de 07 martie 2014, data publicării pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a situației posturilor de judecător, la două din instanțele la care s-a solicitat numirea, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc și Judecătoria Sfântu Gheorghe, nu existau posturi vacante, iar la Judecătoria Gheorgheni, din cele 5 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate un număr de 2 posturi, fiind vacante 3 posturi, din care 1 indisponibilizat pentru funcția de președinte.

S-a mai reținut că la această instanță, la nivelul anului 2013, încărcătura/judecător a fost de 689 de cauze/judecător, față de media națională de 1001 de cauze/judecător, iar încărcătura/schemă a fost de 551 de cauze, spre deosebire de media națională de 882 de cauze pe schemă.

Plenul a reținut că, la aceeași dată, conform situației posturilor de procuror publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, unitate de parchet la care funcționa doamna procuror, toate cele 5 posturi de procuror prevăzute în schemă (1 post de conducere și 4 posturi de execuție) erau ocupate.

Plenul a mai avut în vedere faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a avizat nefavorabil cererea formulată, același aviz fiind exprimat și de conducerea Curților de Apel Târgu Mureș și Brașov și de Judecătoria Sfântu Gheorghe, iar Tribunalul Covasna, Judecătoria Gheorgheni și Judecătoria Miercurea Ciuc au exprimat avize favorabile.

La soluționarea cererii formulate de doamna procuror A., Plenul a avut în vedere, pe lângă motivele invocate, și avizul nefavorabil exprimat de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, împrejurarea că la unitatea de parchet la care funcționează doamna procuror volumul de activitate s-a situat la nivelul anului 2013 peste media la nivel național, în condițiile în care posturile de procuror de la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc se ocupă cu dificultate.

Mai mult, Plenul a reținut că, deși toate posturile sunt ocupate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, ocuparea posturilor de procuror la această unitate de parchet se realizează cu dificultate, iar vacanța unui post de procuror - funcție de execuție - ar conduce la creșterea peste media națională a încărcăturii de dosare/procuror.

Plenul a mai reținut că la Judecătoria Gheorgheni, instanță la care s-a solicitat numirea în funcția de judecător, încărcătura/judecător și încărcătura/schemă înregistrate la nivelul anului 2013 s-au situat sub media națională, în condițiile în care la această instanță există 2 posturi vacante de judecător pe funcție de execuție.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petenta A., solicitând admiterea recursului formulat împotriva hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, anularea hotărârii recurate, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea sa în funcția de judecător la Judecătoria Gheorgheni sau la Judecătoria Miercurea Ciuc ori Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În motivarea contestației, contestatoarea arată că, deși Plenul a reținut că, prin numirea sa în funcția de judecător, vacantarea unui post de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc ar conduce la creșterea peste media națională a încărcăturii de dosare/procuror, în condițiile în care ocuparea posturilor de procuror la această unitate de parchet se realizează cu dificultate, această motivare nu este reală și temeinică, nefiind susținută cu probe reale, în condițiile în care în anul 2014 existau foarte puține posturi de procurori vacante.

Arată contestatoarea că un alt motiv pentru respingerea cererii sale l-a constituit faptul că la nivelul Direcției resurse umane și organizare se analiza o nouă procedură de redistribuire a posturilor de judecător, însă apreciază că și acest motiv este neîntemeiat, din moment ce conform situației posturilor vacante la judecătorii, publicat în data de 30 aprilie 2014, la Judecătoria Gheorgheni existau trei posturi vacante, din care două posturi vacante de execuție.

Contestatoarea subliniază faptul că i-au fost respinse deja de către Plen trei cereri de numire în funcția de judecător și apreciază că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă cu exces de putere.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, pe considerentul că hotărârea contestată este legal emisă, neexistând un exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește respingerea cererii de numire a contestatoarei în funcția de judecător.

Examinând contestația formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În fapt, contestatoarea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, a formulat, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestație împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 417 din 19 martie 2014, solicitând pe fond obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea sa de numire în funcția de judecător la Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Înalta Curte apreciază că refuzul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii de admitere a cererii contestatoarei de numire în funcția de judecător la Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe nu este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni.

Dispozițiile legale relevante pe problema analizată sunt următoarele:

- art. 61 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia:

„(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.

(2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.

(3) Președintele României nu poate refuza numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoștință Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului”.

- art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, potrivit căruia:

„(1) Cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv procuror și întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător sau procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de transfer.

Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător sau procuror, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau parchetul la care se solicită transferul și durata vacanțelor posturilor la instanța sau parchetul în cauză”.

- art. 23 din Regulamentul anterior arătat, potrivit căruia:

„(1) Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în una din funcțiile prevăzute la art. 22 va fi invitat pentru a susține un interviu în fața secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Secția corespunzătoare a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii adoptă o hotărâre și sesizează Plenul Consiliului.

(3) În cazul admiterii cererii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Președintelui României eliberarea din funcția de judecător și numirea ca procuror sau, după caz, eliberarea din funcția de procuror și numirea ca judecător.

(4) Dispozițiile art. 1 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

În cauză, nu poate fi reținut un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, așa cum este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare incidente.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”, situație care nu poate fi reținută în speța de față.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numire a procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror.

Dispozițiile legale și regulamentare ce reglementează instituția numirii din funcția de procuror în cea de judecător, respectiv din funcția de judecător în cea de procuror, având un caracter supletiv, nu creează în mod automat un drept la numirea din funcția de judecător în cea de procuror și respectiv din funcția de procuror în cea de judecător, respectiv o obligație a Consiliului Superior al Magistraturii în acest sens.

Dispozițiile conferă numai o vocație în sensul arătat, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile care au ca obiect numirea din funcția de procuror în cea de judecător, respectiv din funcția de judecător în cea de procuror.

Astfel, din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are un drept de apreciere în legătura cu oportunitatea ca un procuror sau un judecător să fie eliberat din funcția deținută la o unitate de parchet sau instanță, pentru a fi numit într-o altă funcție, de judecător și, respectiv, procuror, la instanță și respectiv unitate de parchet.

Altfel spus, nici procurorul și nici judecătorul nu se bucură de un drept consacrat legal, să fie numit la cerere, într-o altă funcție de magistrat: de judecător și, respectiv, de procuror, cererea motivată, formulată în acest scop, rămânând la aprecierea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care, potrivit misiunii sale de gestionare a carierei magistraților și bunei funcționări a sistemului organelor de justiție, are un drept de apreciere discreționar, în ceea ce privește oportunitatea pentru sistem a unor astfel de numiri.

Astfel, la soluționarea cererii formulate de către contestatoare, Plenul a avut în vedere, pe lângă motivele invocate de către doamna procuror, avizele nefavorabile emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Brașov și de Judecătoria Sfântu Gheorghe, faptul că încărcătura de dosare/procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc s-a situat la nivelul anului 2013 peste media la nivel național, în condițiile în care posturile de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc se ocupă cu dificultate.

Plenul a apreciat în mod corect că prin numirea contestatoarei în funcția de judecător s-ar ajunge ca la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc să aibă loc o creștere peste media națională a încărcăturii de dosare/procuror.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, la data de 07 martie 2014, data publicării pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a situației posturilor de judecător, la două dintre instanțele la care s-a solicitat numirea, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc și Judecătoria Sfântu Gheorghe, nu existau posturi vacante.

Respingerea cererii de numire a contestatoarei în funcția de judecător la Judecătoria Miercurea Ciuc și Judecătoria Sfântu Gheorghe a fost legală, atâta vreme cât s-a constatat inexistența posturilor de execuție la aceste instanțe.

De asemenea, respingerea cererii de numire a contestatoarei în funcția de judecător la Judecătoria Gheorgheni a fost legală, de vreme ce la această instanță încărcătura/judecător și încărcătura/schemă înregistrate la nivelul anului 2013 s-au situat sub media națională, în condițiile în care la această instanță existau, la data analizării cererii de către secție, două posturi vacante de judecător pe funcție de execuție.

În ceea ce privește datele statistice avute în vedere la data soluționării cererii contestatoarei prin soluția de respingere a numirii ca judecător, în mod corect intimatul a analizat din punct de vedere statistic încărcătura pe judecător sau procuror la Judecătoria Gheorgheni, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și a apreciat că prin numirea contestatoarei ca judecător la o judecătorie cu o încărcătură de cauze sub media națională ar fi dezechilibrată activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, în condițiile în care la această unitate de parchet posturile de procuror se ocupă cu dificultate.

Faptul că la data soluționării cererii era în analiză o nouă procedură de redistribuire a posturilor de judecător în raport de media națională și de reducere a schemelor instanțelor care au în mod constant o încărcătură de dosare sub media națională reprezintă un argument care susține temeinicia hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014.

Înalta Curte apreciază că susținerile doamnei procuror privind încălcarea dispozițiilor art. 41 din Constituție nu pot fi reținute, în raport de Decizia nr. 545/2005 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că dispozițiile constituționale referitoare la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă nu pot fi interpretate în sensul că orice persoană, oricând, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea și calificarea corespunzătoare, ori fără a face dovada că a obținut avizul, autorizația sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, și acest lucru. Obținerea acestor avize, autorizații sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum și anumite aptitudini pe care cel ce dorește să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales.

Astfel, analizând conținutul hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 rezultă că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a exercitat dreptul de apreciere în raport cu prevederile art. 22-23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Astfel fiind, cum petenta contestatoare nu a probat existența unui exces de putere/de abuz de putere din partea Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că această autoritate administrativă a puterii judecătorești și-a exercitat dreptul de apreciere în temeiul și în limitele normelor legale în vigoare, la care s-a făcut referire mai sus, hotărârea nr. 417 din 19 martie 2014 fiind legală și temeinică.

Ca atare, contrar celor susținute de către contestatoare, au fost analizate de către intimat criteriile prevăzute în dispozițiile normative mai sus arătate, motiv pentru care Înalta Curte nu poate reține faptul că acesta a acționat cu exces de putere la momentul soluționării cererii de numire în funcția de judecător.

Cu alte cuvinte, intimatul și-a exercitat dreptul de apreciere în limita competenței instituite de lege, ținând seama de volumul de activitate al unității de parchet unde își desfășoară activitatea contestatoarea, de avizele negative ce au fost acordate, de lipsa posturilor vacante la Judecătoria Miercurea Ciuc și Judecătoria Sfântu Gheorghe și de faptul că la Judecătoria Gheorgheni, încărcătura/judecător și încărcătura/schemă înregistrate la nivelul anului 2013 s-au situat sub media națională, în condițiile în care la această instanță existau 2 posturi vacante de judecător pe funcție de execuție.

În fine, Înalta Curte reține că a fost respectat principiul motivării actelor administrative, intimatul prezentând argumentele avute în vedere la soluționarea cererii contestatoarei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, iar susținerile și criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 noiembrie 2014.