ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6620/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 475

din 15 iunie 2004, Tribunalul Dolj, după ce în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică dată inițial faptei, din infracțiunea prevăzută de

art. 174 – art. 175 lit. c), raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 17 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

S-a dedus perioada executată

în arest preventiv, de la 19 decembrie 2003 la zi, menținându-se starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu mâner de lemn.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Victima C.G. a locuit în

comuna Malu Mare, județul Dolj, cu cei doi fii ai săi, C.N. și C.L., iar, la

sfârșitul săptămânii, în domiciliul acestora venea și C.V., soția victimei,

care lucra în Craiova.

Cei trei bărbați, obișnuiau

să consume băuturi alcoolice, pe fondul cărora deseori apăreau divergențe, ce

culminau cu bătăi, de fiecare dată victima C.G. fiind lovită de fiul său,

inculpatul C.N.

În seara de 18 decembrie

2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul C.N. s-a deplasat la magazinul

martorului B.M., de unde a cumpărat o geacă tip vestă, o sticlă de vișinată, 2

sticle de vodcă, 2 baterii și un număr de petarde, îndreptându-se către casă,

în jurul orelor 19,00.

La domiciliu, împreună cu

tatăl său și cu fratele său C.L., inculpatul a consumat băuturi alcoolice. La

un moment dat, C.L. a plecat la un bar din apropiere.

După ce au rămas singuri, pe

fondul consumului de alcool, C.G. și C.N., s-au luat la ceartă, așa cum se

întâmplase și în alte rânduri.

În aceste împrejurări,

inculpatul C.N. a luat un cuțit, cu care l-a înjunghiat pe tatăl său, C.G.,

peste corp, gât, membre și în zona feței, fără însă ca leziunile să fie

penetrante.

Liniștindu-se, inculpatul

l-a lăsat pe tatăl său să se culce în pat, iar, între timp, el a făcut ordine

în casă, pentru ca fratele ori mama sa să nu cunoască amploarea evenimentului

consumat.

După ora

12,00, noaptea, martorul C.L., a revenit acasă, observând că tatăl său prezenta

urme de sânge pe nas și că era tăiat la gât, însă nu a dat importanță acestor

aspecte, așezându-se și el în pat alături de victimă.

Spre ziuă, tatăl său i-a

cerut un pahar cu apă, după care s-a culcat din nou.

În dimineața zilei de 19

decembrie 2003, întrucât se înțelesese anterior cu vecinul său, martorul F.M.,

să-l ajute la sacrificarea unui porc, inculpatul C.N. s-a deplasat la

domiciliul acestuia.

După plecarea inculpatului,

martorul C.L., intrigat de faptul că, deși se făcuse ziua, tatăl său nu se

trezise, a mers în camera în care se afla acesta, constatând însă că decedase.

Prima instanță, reținând că

leziunile ce i-au fost cauzate victimei, nu i-au produs acesteia suferințe ori

chinuri deosebite, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c), combinat cu art. 176 lit.

a) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat apel inculpatul C.N. care a criticat-o sub aspectul

greșitei sale condamnări, apreciind că moartea tatălui său a survenit urmare

stării avansate de ebrietate în care acesta s-a aflat în seara respectivă.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat să-i fie recunoscute circumstanțe atenuante personale, cu consecința

reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Prin decizia penală nr. 448

din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.

1545/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.N.

A fost dedusă arestarea

preventivă a inculpatului de la 15 iunie  2004 la zi și a fost menținută starea

de arest a acestuia.

A fost obligat

apelantul-inculpat la plata sumei de 600.000 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale

nr. 448 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul C.N. care a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând

achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca urmare a lipsei

probelor de incriminare.

Înalta Curte examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că

invocarea nevinovăției de către inculpat contrazice nesusținut probatoriile

administrate în cauză.

Simpla afirmație a unei

stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi

acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat,

respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe

probe irefutabile.

Astfel, din probele

administrate în cauză a rezultat că, imediat după constatarea decesului

victimei, de către martorul C.L., în casa părintească a venit și fiica

victimei, respectiv martora C.L. care, în declarația dată la 19 decembrie 2003

a precizat că, intenționând să o anunțe și pe bunica ei, despre decesul tatălui

a fost oprită de inculpatul C.N. care i-a spus „să facă mai întâi curățenie în

cameră, să nu știe lumea ce s-a întâmplat”. În aceste condiții, între cei doi

au apărut o serie de divergențe, determinate de faptul că martora C.L. susținea

că tatăl său nu murise, ci fusese omorât, întrucât avea tăieturi pe corp și

urme de sânge pe haine, urme vizibile și pe pătura cu care era învelit. Tot

martora C.L. a fost cea care s-a deplasat în sat pentru a-l aduce pe medicul

din comună, în vederea eliberării certificatului de deces, medic care însă a

refuzat să-l emită constatând multiplele leziuni de violență pe care le

prezenta victima. În aceste condiții au fost sesizate organele de poliție.

Pe de altă parte, raportul

de constatare medico-legală nr. 5177 din 12 ianuarie 2004, avizat de I.M.L.

Craiova a concluzionat că moartea numitului C.G. a fost violentă și s-a datorat

șocului traumatic și hemoragic, consecința multiplelor plăgi tăiate-înțepate și

penetrante toracice; leziunile de violență au putut fi produse prin lovituri

repetate cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, cu lama având lățimea

maximă de 2 cm și lungimea minimă de 10-12 cm. Totodată, s-a mai stabilit că

leziunile nu puteau fi produse prin cădere, iar loviturile au fost aplicate din

față, spate și lateral stânga și dreapta; între leziunile de violență și deces

există legătură de cauzalitate directă și necondiționată, moartea putând data

din 19 decembrie 2003.

Toate acestea se coroborează

cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fiind

vizibile petele de sânge existente pe hainele victimei și în diverse locuri din

încăperea în care se afla aceasta), cu planșa foto judiciară a cadavrului

victimei, cu raportul de expertiză a urmelor papilare ridicate de pe sticlele

cu băutură găsite la fața locului, cu planșa foto a cuțitului corp-delict, cu

declarațiile martorilor C.L., P.L.M., C.L., C.V., A.I., F.E.M. și B.M. și cu

declarațiile inculpatului care nu a negat prezența sa la domiciliu în seara

respectivă, ori altercațiile avute cu victima, ci doar faptul că dată fiind starea

avansată de ebrietate în care s-a aflat, nu-și mai amintește cum s-a finalizat

incidentul cu tatăl său.

În aceste condiții, cererea

inculpatului de achitare este vădit nefundamentată și nu se sprijină pe

argumente de natură a zdruncina încrederea instanței supreme în temeinicia

probatoriilor administrate.

Din chiar atitudinea

oscilantă exprimată de inculpat se poate desluși clar intenția acestuia de a

prelungi atitudinea nesinceră adoptată în raport cu faptele deduse judecății,

aspect ce dovedește o dată în plus că acesta nu a conștientizat gravitatea

faptei comise și nu încearcă nici un regret pentru consecințele acesteia.

Astfel, inculpatul a probat

indubitabil că prezintă un pericol real pentru societate și că sancțiunea ce

i-a fost aplicată corespunde întrutotul acestei stări de pericol.

Curtea constată că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind avute în vedere

elementele de fapt și de atitudine manifestate de acesta, precum și

împrejurarea că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate

deosebită, sancționată în toate timpurile de societate sub forma paricidului.

Pe de altă parte, asemenea

fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional, ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii

și ar determina un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare

a justiției.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004 a

Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 decembrie 2003 la

9 decembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 448 din 14

octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 decembrie 2003 la 9 decembrie

2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2004.