ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6620/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 475 din 15 iunie 2004, Tribunalul Dolj, după ce în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată inițial faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c), raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. S-a dedus perioada executată în arest preventiv, de la 19 decembrie 2003 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu mâner de lemn. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Victima C.G. a locuit în comuna Malu Mare, județul Dolj, cu cei doi fii ai săi, C.N. și C.L., iar, la sfârșitul săptămânii, în domiciliul acestora venea și C.V., soția victimei, care lucra în Craiova. Cei trei bărbați, obișnuiau să consume băuturi alcoolice, pe fondul cărora deseori apăreau divergențe, ce culminau cu bătăi, de fiecare dată victima C.G. fiind lovită de fiul său, inculpatul C.N. În seara de 18 decembrie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul C.N. s-a deplasat la magazinul martorului B.M., de unde a cumpărat o geacă tip vestă, o sticlă de vișinată, 2 sticle de vodcă, 2 baterii și un număr de petarde, îndreptându-se către casă, în jurul orelor 19,00.

La domiciliu, împreună cu tatăl său și cu fratele său C.L., inculpatul a consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, C.L. a plecat la un bar din apropiere. După ce au rămas singuri, pe fondul consumului de alcool, C.G. și C.N., s-au luat la ceartă, așa cum se întâmplase și în alte rânduri. În aceste împrejurări, inculpatul C.N. a luat un cuțit, cu care l-a înjunghiat pe tatăl său, C.G., peste corp, gât, membre și în zona feței, fără însă ca leziunile să fie penetrante. Liniștindu-se, inculpatul l-a lăsat pe tatăl său să se culce în pat, iar, între timp, el a făcut ordine în casă, pentru ca fratele ori mama sa să nu cunoască amploarea evenimentului consumat. După ora 12,00, noaptea, martorul C.L., a revenit acasă, observând că tatăl său prezenta urme de sânge pe nas și că era tăiat la gât, însă nu a dat importanță acestor aspecte, așezându-se și el în pat alături de victimă.

Spre ziuă, tatăl său i-a cerut un pahar cu apă, după care s-a culcat din nou. În dimineața zilei de 19 decembrie 2003, întrucât se înțelesese anterior cu vecinul său, martorul F.M., să-l ajute la sacrificarea unui porc, inculpatul C.N. s-a deplasat la domiciliul acestuia. După plecarea inculpatului, martorul C.L., intrigat de faptul că, deși se făcuse ziua, tatăl său nu se trezise, a mers în camera în care se afla acesta, constatând însă că decedase. Prima instanță, reținând că leziunile ce i-au fost cauzate victimei, nu i-au produs acesteia suferințe ori chinuri deosebite, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c), combinat cu art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul C.N. care a criticat-o sub aspectul greșitei sale condamnări, apreciind că moartea tatălui său a survenit urmare stării avansate de ebrietate în care acesta s-a aflat în seara respectivă. În subsidiar, inculpatul a solicitat să-i fie recunoscute circumstanțe atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator. Prin decizia penală nr. 448 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1545/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.N. A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 15 iunie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 600.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.N. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca urmare a lipsei probelor de incriminare. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției de către inculpat contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, imediat după constatarea decesului victimei, de către martorul C.L., în casa părintească a venit și fiica victimei, respectiv martora C.L. care, în declarația dată la 19 decembrie 2003 a precizat că, intenționând să o anunțe și pe bunica ei, despre decesul tatălui a fost oprită de inculpatul C.N. care i-a spus „să facă mai întâi curățenie în cameră, să nu știe lumea ce s-a întâmplat”.

În aceste condiții, între cei doi au apărut o serie de divergențe, determinate de faptul că martora C.L. susținea că tatăl său nu murise, ci fusese omorât, întrucât avea tăieturi pe corp și urme de sânge pe haine, urme vizibile și pe pătura cu care era învelit. Tot martora C.L. a fost cea care s-a deplasat în sat pentru a-l aduce pe medicul din comună, în vederea eliberării certificatului de deces, medic care însă a refuzat să-l emită constatând multiplele leziuni de violență pe care le prezenta victima. În aceste condiții au fost sesizate organele de poliție. Pe de altă parte, raportul de constatare medico-legală nr. 5177 din 12 ianuarie 2004, avizat de I.M.L. Craiova a concluzionat că moartea numitului C.G.

a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecința multiplelor plăgi tăiate-înțepate și penetrante toracice; leziunile de violență au putut fi produse prin lovituri repetate cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, cu lama având lățimea maximă de 2 cm și lungimea minimă de 10-12 cm.

Totodată, s-a mai stabilit că leziunile nu puteau fi produse prin cădere, iar loviturile au fost aplicate din față, spate și lateral stânga și dreapta; între leziunile de violență și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată, moartea putând data din 19 decembrie 2003. Toate acestea se coroborează cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fiind vizibile petele de sânge existente pe hainele victimei și în diverse locuri din încăperea în care se afla aceasta), cu planșa foto judiciară a cadavrului victimei, cu raportul de expertiză a urmelor papilare ridicate de pe sticlele cu băutură găsite la fața locului, cu planșa foto a cuțitului corp-delict, cu declarațiile martorilor C.L., P.L.M., C.L., C.V., A.I., F.E.M.

și B.M. și cu declarațiile inculpatului care nu a negat prezența sa la domiciliu în seara respectivă, ori altercațiile avute cu victima, ci doar faptul că dată fiind starea avansată de ebrietate în care s-a aflat, nu-și mai amintește cum s-a finalizat incidentul cu tatăl său. În aceste condiții, cererea inculpatului de achitare este vădit nefundamentată și nu se sprijină pe argumente de natură a zdruncina încrederea instanței supreme în temeinicia probatoriilor administrate. Din chiar atitudinea oscilantă exprimată de inculpat se poate desluși clar intenția acestuia de a prelungi atitudinea nesinceră adoptată în raport cu faptele deduse judecății, aspect ce dovedește o dată în plus că acesta nu a conștientizat gravitatea faptei comise și nu încearcă nici un regret pentru consecințele acesteia.

Astfel, inculpatul a probat indubitabil că prezintă un pericol real pentru societate și că sancțiunea ce i-a fost aplicată corespunde întrutotul acestei stări de pericol. Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind avute în vedere elementele de fapt și de atitudine manifestate de acesta, precum și împrejurarea că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile de societate sub forma paricidului. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și ar determina un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 decembrie 2003 la 9 decembrie 2004. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 448 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 decembrie 2003 la 9 decembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.