ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4527/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 14

aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 20, raportat la

art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) și alin. ultim C. pen., a

condamnat pe inculpatul T.M. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 C.

pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive, începând cu 10 septembrie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.A. și la 99.600 lei, cu

același titlu, către partea civilă Spitalul Băilești.

A fost confiscat un cuțit, corp

delict.

A fost obligat inculpatul la

2.325.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei, onorariu

pentru apărător din oficiu.

S-a reținut că, în seara zilei de 12

octombrie 2002, partea vătămată M.A., împreună cu D.I. se îndreptau către

domiciliile lor, din comuna Galicea Mare, județul Dolj, după ce, în prealabil,

consumaseră băuturi alcoolice.

Pe drum, s-au întâlnit cu inculpatul

T.M., aflat în stare de ebrietate, care, fără motiv, i-a aplicat o lovitură în

cap martorului D.M., doborându-l la pământ și, apoi, cu un cuțit, o lovitură

părții vătămate M.A., în zona hemitoracică dreapta, cauzându-i astfel, leziuni

ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus

viața victimei în primejdie.

La individualizarea pedepsei, s-a

avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al

infracțiunii comise, consecințele grave produse, recunoașterea parțială a

inculpatului, faptul că acesta a mai fost condamnat pentru o infracțiune de

omor, dispozițiile, din partea generală a Codului penal și limitele de

pedeapsă, prevăzute în partea specială.

Starea de fapt reținută și

rezolvările juridice adoptate de instanța de fond s-au întemeiat pe răspunsul

inculpatului cu ocazia punerii în vedere a învinuirii, pe declarația părții

vătămate M.A., pe declarațiile martorilor D.V., M.I.R., D.I., L.V., pe

procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe planșele fotografice, pe

raportul de constatare medico-legală, precum și pe celelalte piese aflate la

dosar.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.

În apelul declarat, parchetul a

criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că pedeapsa de

numai 10 ani închisoare, aplicată inculpatului, apare ca fiind mică, avându-se

în vedere că acesta a mai fost condamnat de 2 ori, o dată la o pedeapsă de 19

ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor și o dată, la un an

și 2 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, precum și

pentru faptul că nu l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile

către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.

Inculpatul T.M., în apelul său, a

criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul mărimii pedepsei aplicate,

care este prea mare, în raport de comportarea sa și împrejurările în care a

fost comisă fapta.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia nr. 408 din 25 septembrie 2003, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței atacate, pe care a

desființat-o, sub aspectul laturii atacate și a majorat pedeapsa de la 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul T.M. împotriva aceleiași sentințe.

A prelungit arestul preventiv și a

dedus în continuare, detenția.

Apelantul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel a constatat că apelul

declarat de parchet este întemeiat în timp ce apelul inculpatului este

nefondat.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului, prima instanță nu a dat semnificația cuvenită

criteriilor reținute și anume: gravitatea faptei comise, consecințele produse,

recunoașterea parțială a inculpatului, că, acesta, în trecut, a mai fost

condamnat la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni

de omor și la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, pentru comiterea unei

infracțiuni de furt calificat, pentru a se aprecia că o pedeapsă orientată

către limita maximă prevăzută de lege, este de natură să asigure reeducarea

acestuia, precum și o prevenție generală.

În ceea ce privește nerezolvarea

laturii civile, referitoare la cheltuielile suportate de Spitalul Clinic nr. 1

Craiova, cu îngrijirile acordate victimei, în mod corect, prima instanță nu s-a

pronunțat asupra acestui capăt de cerere, întrucât partea civilă nu a solicitat

despăgubiri, urmând ca pe calea unei acțiuni separate, să satisfacă aceste

pretenții.

Avându-se în vedere cele reținute

referitor la individualizarea pedepsei, apelul inculpatului, prin care solicită

reducerea acesteia, este nefondat și va fi respins, ca atare.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., reiterând critica referitoare

la greșita individualizare a pedepsei, care, este prea mare, în raport de fapta

comisă.

Recursul este nefondat.

Contrar celor susținute de inculpat,

individualizarea pedepsei este corectă, durata mai mare a pedepsei aplicate,

datorându-se faptului că inculpatul nu este la prima faptă cu semnificație

penală, fiind posesorul a două antecedente penale, dintre care, una privind un

omor, pentru care inculpatul a primit o pedeapsă de 19 ani închisoare.

Așa fiind, recursul declarat de

inculpat va trebui să fie privit ca nefondat și respins, ca atare, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel

hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului.

Văzând reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariilor de avocați,

pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr.

408 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2002 la 21 noiembrie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 noiembrie 2003.