ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4527/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 284 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) și alin. ultim C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 10 septembrie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.A. și la 99.600 lei, cu același titlu, către partea civilă Spitalul Băilești.

A fost confiscat un cuțit, corp delict. A fost obligat inculpatul la 2.325.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei, onorariu pentru apărător din oficiu. S-a reținut că, în seara zilei de 12 octombrie 2002, partea vătămată M.A., împreună cu D.I. se îndreptau către domiciliile lor, din comuna Galicea Mare, județul Dolj, după ce, în prealabil, consumaseră băuturi alcoolice. Pe drum, s-au întâlnit cu inculpatul T.M., aflat în stare de ebrietate, care, fără motiv, i-a aplicat o lovitură în cap martorului D.M., doborându-l la pământ și, apoi, cu un cuțit, o lovitură părții vătămate M.A., în zona hemitoracică dreapta, cauzându-i astfel, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața victimei în primejdie.

La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, consecințele grave produse, recunoașterea parțială a inculpatului, faptul că acesta a mai fost condamnat pentru o infracțiune de omor, dispozițiile, din partea generală a Codului penal și limitele de pedeapsă, prevăzute în partea specială. Starea de fapt reținută și rezolvările juridice adoptate de instanța de fond s-au întemeiat pe răspunsul inculpatului cu ocazia punerii în vedere a învinuirii, pe declarația părții vătămate M.A., pe declarațiile martorilor D.V., M.I.R., D.I., L.V., pe procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe planșele fotografice, pe raportul de constatare medico-legală, precum și pe celelalte piese aflate la dosar.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul. În apelul declarat, parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că pedeapsa de numai 10 ani închisoare, aplicată inculpatului, apare ca fiind mică, avându-se în vedere că acesta a mai fost condamnat de 2 ori, o dată la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor și o dată, la un an și 2 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, precum și pentru faptul că nu l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. Inculpatul T.M., în apelul său, a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul mărimii pedepsei aplicate, care este prea mare, în raport de comportarea sa și împrejurările în care a fost comisă fapta.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 408 din 25 septembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o, sub aspectul laturii atacate și a majorat pedeapsa de la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut restul dispozițiilor. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva aceleiași sentințe. A prelungit arestul preventiv și a dedus în continuare, detenția. Apelantul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel a constatat că apelul declarat de parchet este întemeiat în timp ce apelul inculpatului este nefondat. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță nu a dat semnificația cuvenită criteriilor reținute și anume: gravitatea faptei comise, consecințele produse, recunoașterea parțială a inculpatului, că, acesta, în trecut, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de omor și la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, pentru a se aprecia că o pedeapsă orientată către limita maximă prevăzută de lege, este de natură să asigure reeducarea acestuia, precum și o prevenție generală.

În ceea ce privește nerezolvarea laturii civile, referitoare la cheltuielile suportate de Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu îngrijirile acordate victimei, în mod corect, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, întrucât partea civilă nu a solicitat despăgubiri, urmând ca pe calea unei acțiuni separate, să satisfacă aceste pretenții. Avându-se în vedere cele reținute referitor la individualizarea pedepsei, apelul inculpatului, prin care solicită reducerea acesteia, este nefondat și va fi respins, ca atare. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., reiterând critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei, care, este prea mare, în raport de fapta comisă.

Recursul este nefondat. Contrar celor susținute de inculpat, individualizarea pedepsei este corectă, durata mai mare a pedepsei aplicate, datorându-se faptului că inculpatul nu este la prima faptă cu semnificație penală, fiind posesorul a două antecedente penale, dintre care, una privind un omor, pentru care inculpatul a primit o pedeapsă de 19 ani închisoare. Așa fiind, recursul declarat de inculpat va trebui să fie privit ca nefondat și respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului. Văzând reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariilor de avocați, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 408 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2002 la 21 noiembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2003.