ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4413/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt, în baza art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.C. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a aplicat art. 64 și art. 71 C. pen. A fost confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția începând cu 16 iulie 2002 și până la pronunțarea sentinței. S-a luat act că partea vătămată Z.L. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu de apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că inculpatul locuia împreună cu fratele său, victima Z.I. și mama sa Z.L. și prestau activități cu ziua la diverși cetățeni din comună, în general, resursele materiale erau asigurate de Z.L., care beneficia de o pensie modică. Inculpatul și victima obișnuiau să consume băuturi alcoolice și pe acest fond se certau deseori, uneori, certurile degenerând în lovituri reciproce. Așa s-a întâmplat în ziua de 16 iulie 2002, când inculpatul și victima au ridicat pensia mamei și s-au deplasat la un local unde s-au întâlnit cu N.C. și M.D., cu care se pare că aceștia întrețineau relații intime și pe care, le-au invitat la domiciliu lor.

Pe acest fond, inculpatul a acuzat una dintre femei că i-ar fi sustras o sumă de bani și cum aceasta a negat, s-a îndreptat spre victimă, căreia i-a adresat injurii. La un moment dat, victima s-a înarmat cu o secure însă, a fost dezarmat de mama sa Z.L., care a și ascuns acest obiect, însă, Z.I. l-a lovit, totuși, pe inculpat, cu un scaun, producându-i leziuni superficiale. Conflictul a fost, însă aplanat, astfel că inculpatul, victima și cele două femei care, ulterior, au plecat la domiciliul lor, s-au liniștit. Inculpatul a mers într-o cameră iar în alta a rămas victima împreună cu mama sa și în timp ce discutau, în încăpere a intrat inculpatul, care i-a cerut mamei sale să alunge pe fiul său Z.I.

Z.L. a cerut victimei că împreună cu ea să părăsească locuința, însă acesta a refuzat și a rămas întins pe un pat, inculpatul revenind ulterior, cu aceeași solicitare, cu amenințarea că îl va tăia cu cuțitul pe fratele său. Imediat, inculpatul a revenit în cameră înarmat cu un cuțit și de la 2 metri a aruncat cu cuțitul, care s-a înfipt în pieptul acesteia. Constatând că victima prezintă o hemoragie puternică, martora Z.I. a anunțat organele de poliție, timp în care inculpatul a scos cuțitul din pieptul victimei și s-a deplasat și el la martorul D.C., pentru a solicita ajutor. În stare gravă, victima a coborât de pe pat și a încercat să iasă din casă, dar atunci când a ajuns pe prispă, s-a produs decesul.

Din raportul de constatare medico-legală a autopsiei rezultă că moartea victimei Z.I. a fost violentă și s-a datorat tamponamentului cardiac, consecință a unei plăgi tăiate înțepate transfixiante toraco-pericardo-cardiace cu hemopericard și hemotorax drept, leziuni ce au legătură directă și necondiționată cu cauza morții. Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, pericolul social al acesteia și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale și a avut o poziție oscilatorie în timpul procesului penal. Probatoriile administrate în cauză, respectiv, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice judiciare, raport de constatare medico-legală autopsie, depozițiile martorilor N.C.M., D.C., M.D., Z.L.

și P.M., fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei și la soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către inculpatul Z.C., a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 185 din 21 aprilie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece, s-a omis reținerea în favoarea sa, a circumstanței atenuante a provocării și, pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată este prea mare, în raport de împrejurările în care s-au comis faptele.

Recursul este nefondat. Din probatoriile administrate în cauză, rezultă că instanța de fond a încadrat corect fapta, nereținând provocarea, ale cărei elemente n-au fost dovedite și a făcut o justă individualizare a cauzei, încât, în mod judicios, instanța de control judiciar a respins, apelul. În condițiile în care victima era frate cu inculpatul, consumau băuturi alcoolice împreună, având dese neînțelegeri, la băutură, chiar dacă victima l-ar fi amenințat pe inculpat cu toporul sau alt corp contondent, n-avea cum să apară la inculpat acea puternică tensiune, care să-l ducă la comiterea omorului. De altfel, în declarațiile date la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut fără rezerve fapta, neprevalându-se, de solicitarea reținerii vreunei provocări.

Pe de altă parte, în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea reține, în prezența atitudinii anterioare a inculpatului, care, nu muncea, consuma frecvent băuturi alcoolice, avea dese certuri și bătăi cu victima, este recidivist, că aceasta este corespunzătoare periculozității faptei comise, în concordanță, cu criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. Față cu cele arătate, urmează a se vedea că recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și că va trebui respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și faptul că recurentul se află în stare de deținere, se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive.

În sfârșit, având în vedere, reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C., împotriva deciziei penale nr. 185 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 iulie 2002, la 10 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.