ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4413/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 21 ianuarie

2003 a Tribunalului Olt, în baza art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.C. la pedeapsa de 20 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a aplicat art. 64 și art. 71 C.

pen.

A fost confiscat de la inculpat un

cuțit, corp delict.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția începând cu 16 iulie 2002 și până la

pronunțarea sentinței.

S-a luat act că partea vătămată Z.L.

nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei

reprezentând onorariu de apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt că inculpatul locuia împreună cu fratele

său, victima Z.I. și mama sa Z.L. și prestau activități cu ziua la diverși

cetățeni din comună, în general, resursele materiale erau asigurate de Z.L.,

care beneficia de o pensie modică.

Inculpatul și victima obișnuiau să

consume băuturi alcoolice și pe acest fond se certau deseori, uneori, certurile

degenerând în lovituri reciproce.

Așa s-a întâmplat în ziua de 16

iulie 2002, când inculpatul și victima au ridicat pensia mamei și s-au deplasat

la un local unde s-au întâlnit cu N.C. și M.D., cu care se pare că aceștia

întrețineau relații intime și pe care, le-au invitat la domiciliu lor.

Pe acest fond, inculpatul a acuzat

una dintre femei că i-ar fi sustras o sumă de bani și cum aceasta a negat, s-a

îndreptat spre victimă, căreia i-a adresat injurii.

La un moment dat, victima s-a

înarmat cu o secure însă, a fost dezarmat de mama sa Z.L., care a și ascuns

acest obiect, însă, Z.I. l-a lovit, totuși, pe inculpat, cu un scaun,

producându-i leziuni superficiale.

Conflictul a fost, însă aplanat,

astfel că inculpatul, victima și cele două femei care, ulterior, au plecat la

domiciliul lor, s-au liniștit.

Inculpatul a mers într-o cameră iar

în alta a rămas victima împreună cu mama sa și în timp ce discutau, în încăpere

a intrat inculpatul, care i-a cerut mamei sale să alunge pe fiul său Z.I.

Z.L. a cerut victimei că împreună cu

ea să părăsească locuința, însă acesta a refuzat și a rămas întins pe un pat,

inculpatul revenind ulterior, cu aceeași solicitare, cu amenințarea că îl va

tăia cu cuțitul pe fratele său.

Imediat, inculpatul a revenit în

cameră înarmat cu un cuțit și de la 2 metri a aruncat cu cuțitul, care s-a

înfipt în pieptul acesteia.

Constatând că victima prezintă o

hemoragie puternică, martora Z.I. a anunțat organele de poliție, timp în care

inculpatul a scos cuțitul din pieptul victimei și s-a deplasat și el la

martorul D.C., pentru a solicita ajutor.

În stare gravă, victima a coborât de

pe pat și a încercat să iasă din casă, dar atunci când a ajuns pe prispă, s-a

produs decesul.

Din raportul de constatare

medico-legală a autopsiei rezultă că moartea victimei Z.I. a fost violentă și

s-a datorat tamponamentului cardiac, consecință a unei plăgi tăiate înțepate

transfixiante toraco-pericardo-cardiace cu hemopericard și hemotorax drept,

leziuni ce au legătură directă și necondiționată cu cauza morții.

Trecând la individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond a reținut drept criterii condițiile

concrete în care a fost săvârșită fapta, pericolul social al acesteia și

consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care

are antecedente penale și a avut o poziție oscilatorie în timpul procesului

penal.

Probatoriile administrate în cauză,

respectiv, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice

judiciare, raport de constatare medico-legală autopsie, depozițiile martorilor

N.C.M., D.C., M.D., Z.L. și P.M., fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum

și declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării

judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de

fapt, la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei și la

soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către inculpatul Z.C., a fost respins, ca nefondat, de către Curtea

de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 185 din 21 aprilie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate, deoarece, s-a omis reținerea în favoarea sa, a circumstanței

atenuante a provocării și, pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată este prea

mare, în raport de împrejurările în care s-au comis faptele.

Recursul este nefondat.

Din probatoriile administrate în

cauză, rezultă că instanța de fond a încadrat corect fapta, nereținând

provocarea, ale cărei elemente n-au fost dovedite și a făcut o justă

individualizare a cauzei, încât, în mod judicios, instanța de control judiciar

a respins, apelul.

În condițiile în care victima era

frate cu inculpatul, consumau băuturi alcoolice împreună, având dese

neînțelegeri, la băutură, chiar dacă victima l-ar fi amenințat pe inculpat cu

toporul sau alt corp contondent, n-avea cum să apară la inculpat acea puternică

tensiune, care să-l ducă la comiterea omorului. De altfel, în declarațiile date

la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut fără rezerve fapta,

neprevalându-se, de solicitarea reținerii vreunei provocări.

Pe de altă parte, în ceea ce

privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea reține, în prezența

atitudinii anterioare a inculpatului, care, nu muncea, consuma frecvent băuturi

alcoolice, avea dese certuri și bătăi cu victima, este recidivist, că aceasta

este corespunzătoare periculozității faptei comise, în concordanță, cu

criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Față cu cele arătate, urmează a se

vedea că recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și că va trebui

respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și faptul că recurentul se

află în stare de deținere, se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării

preventive.

În sfârșit, având în vedere,

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului

de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.C., împotriva deciziei penale nr. 185 din 21 aprilie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 16 iulie 2002, la 10 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.