ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5018/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 5

martie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul K.I. la 20 ani

închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

și art. 176 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat s-a dedus durata arestării preventive de la 14

decembrie 2001 la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art.

14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 19.192.301,92 lei, reprezentând cheltuieli de

spitalizare, către Casa de Asigurări de Sănătate Brașov.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 13 decembrie 2001,

inculpatul K.I. se găsea în locuința mamei sale împreună cu prietena sa J.S.M.,

cu fratele său, victima K.A. și cu vărul său, victima I.I.

Pe fondul băuturilor alcoolice

consumate, s-a produs un incident între inculpat și fratele său K.A., în cadrul

căruia aceștia s-au bătut în locuință și apoi în curtea imobilului, de fiecare

dată intervenind victima I.I. care i-a despărțit.

K.L., mama inculpatului și prietena

acestuia la un moment dat au plecat din locuință după cumpărături, iar în lipsa

lor a reizbucnit conflictul între inculpat și fratele său, împrejurare în care

inculpatul l-a lovit pe fratele său cu un topor în cap.

I.I. a încercat să intervină, dar

inculpatul l-a lovit și pe acesta în cap cu același topor și pentru a fi sigur

că l-a ucis pe fratele său i-a mai aplicat în cap o lovitură cu același topor,

după care a părăsit locuința și a abandonat toporul.

Urmarea loviturilor aplicate de

inculpat, K.A. a decedat în seara incidentului, iar I.I. la data de 20

decembrie 2001.

Raportul de constatare medico-legală

a reținut că moartea lui K.A. s-a datorat contuziei cerebrale grave și difuze,

consecutivă unui politraumatism cu fracturi multieschiloase de boltă și bază

craniană, iar cu privire la victima I.I., din raportul de expertiză

medico-legală rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningee, hematomului subdural și contuziei cerebrale, consecutive

fracturii bolții și bazei craniului în cadrul unui traumatism cranio-cerebral.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul K.I.

Parchetul a criticat sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță nu a ținut seama de

recomandarea din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, în sensul

aplicării măsurii de siguranță prevăzute de dispozițiile art. 113 C. pen.,

solicitând și majorarea pedepsei. Totodată, s-a mai susținut că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, considerând că se impune și

aplicarea dispozițiilor art. 175 lit. c) C. pen., dat fiind faptul că victima

K.A. era fratele inculpatului.

Inculpatul a criticat sentința cu

privire la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b)

C. pen. și la cuantumul pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 231/ Ap din

11 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet și

a casat sentința numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșită

de inculpat și la neaplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C.

pen.

Rejudecând în aceste limite, a

dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei, în sensul completării și cu prevederile art. 175 lit. c) C. pen.

Prin aceeași decizie s-a dispus

aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen., în sensul obligării inculpatului la

tratament medical până la însănătoșire și s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Decizia Curții de Apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de

inculpat.

În recursul parchetului, întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a

solicitat majorarea pedepsei.

La rândul său inculpatul a susținut

că pedeapsa aplicată este prea severă și a cerut reducerea ei.

Examinând decizia atacată prin

prisma motivelor de casare invocate se constată întemeiat numai recursul

parchetului și nefondat recursul inculpatului.

Atât instanța de fond, cât și cea de

apel au reținut o corectă situație de fapt confirmată de probele administrate

și aflate la dosar.

În ce privește individualizarea

pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul

de pericol social a faptei fiind ridicat, el vizând pierderea a două vieți, a

fratelui și respectiv vărului, prin lovituri cu toporul aplicate direct în cap,

pedeapsa de 20 de ani nu este îndestulătoare pentru realizarea scopului ei,

prevenția specială și generală prevăzută de art. 52 C. pen., pedeapsă ce se

impune a fi majorată.

Faptul că inculpatul este tânăr, nu

are antecedente penale, nu erau în măsură să cântărească mai mult față de

pericolul social deosebit de ridicat a faptei comisă în condițiile arătate.

Ca urmare, critica fiind întemeiată,

urmează a fi admisă și a se dispune în consecință, în sensul majorării pedepsei

aplicată inculpatului.

Cât privește recursul declarat de

inculpat, pentru considerentele expuse, urmează a fi respins ca nefondat și în

conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 14 decembrie 2001 la 5 noiembrie 2003

și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 231/

Ap din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul K.I.

Casează decizia și sentința penală

nr. 120 din 5 martie 2003 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedeapsa

principală aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174,

art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., pe care o majorează la 23 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Respinge recursul declarat de

inculpat împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 14 decembrie 2001 la 5 noiembrie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.