ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5018/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 5 martie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul K.I. la 20 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus durata arestării preventive de la 14 decembrie 2001 la zi. Prin aceeași sentință, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 19.192.301,92 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către Casa de Asigurări de Sănătate Brașov.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt. În seara zilei de 13 decembrie 2001, inculpatul K.I. se găsea în locuința mamei sale împreună cu prietena sa J.S.M., cu fratele său, victima K.A. și cu vărul său, victima I.I. Pe fondul băuturilor alcoolice consumate, s-a produs un incident între inculpat și fratele său K.A., în cadrul căruia aceștia s-au bătut în locuință și apoi în curtea imobilului, de fiecare dată intervenind victima I.I. care i-a despărțit. K.L., mama inculpatului și prietena acestuia la un moment dat au plecat din locuință după cumpărături, iar în lipsa lor a reizbucnit conflictul între inculpat și fratele său, împrejurare în care inculpatul l-a lovit pe fratele său cu un topor în cap. I.I.

a încercat să intervină, dar inculpatul l-a lovit și pe acesta în cap cu același topor și pentru a fi sigur că l-a ucis pe fratele său i-a mai aplicat în cap o lovitură cu același topor, după care a părăsit locuința și a abandonat toporul. Urmarea loviturilor aplicate de inculpat, K.A. a decedat în seara incidentului, iar I.I. la data de 20 decembrie 2001. Raportul de constatare medico-legală a reținut că moartea lui K.A. s-a datorat contuziei cerebrale grave și difuze, consecutivă unui politraumatism cu fracturi multieschiloase de boltă și bază craniană, iar cu privire la victima I.I., din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningee, hematomului subdural și contuziei cerebrale, consecutive fracturii bolții și bazei craniului în cadrul unui traumatism cranio-cerebral.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul K.I. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță nu a ținut seama de recomandarea din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, în sensul aplicării măsurii de siguranță prevăzute de dispozițiile art. 113 C. pen., solicitând și majorarea pedepsei. Totodată, s-a mai susținut că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, considerând că se impune și aplicarea dispozițiilor art. 175 lit. c) C. pen., dat fiind faptul că victima K.A. era fratele inculpatului. Inculpatul a criticat sentința cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

și la cuantumul pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 231/ Ap din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet și a casat sentința numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat și la neaplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. Rejudecând în aceste limite, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul completării și cu prevederile art. 175 lit. c) C. pen. Prin aceeași decizie s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen., în sensul obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoșire și s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat.

În recursul parchetului, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat majorarea pedepsei. La rândul său inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a cerut reducerea ei. Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de casare invocate se constată întemeiat numai recursul parchetului și nefondat recursul inculpatului. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt confirmată de probele administrate și aflate la dosar. În ce privește individualizarea pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social a faptei fiind ridicat, el vizând pierderea a două vieți, a fratelui și respectiv vărului, prin lovituri cu toporul aplicate direct în cap, pedeapsa de 20 de ani nu este îndestulătoare pentru realizarea scopului ei, prevenția specială și generală prevăzută de art. 52 C. pen., pedeapsă ce se impune a fi majorată.

Faptul că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, nu erau în măsură să cântărească mai mult față de pericolul social deosebit de ridicat a faptei comisă în condițiile arătate. Ca urmare, critica fiind întemeiată, urmează a fi admisă și a se dispune în consecință, în sensul majorării pedepsei aplicată inculpatului. Cât privește recursul declarat de inculpat, pentru considerentele expuse, urmează a fi respins ca nefondat și în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 decembrie 2001 la 5 noiembrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 231/ Ap din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul K.I. Casează decizia și sentința penală nr. 120 din 5 martie 2003 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., pe care o majorează la 23 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 decembrie 2001 la 5 noiembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.