ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie 2017, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 230 din data de 28 februarie 2017, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 728 din data de 29 noiembrie 2016 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și anularea acestei din urmă hotărâri, cu consecința:

- obligării intimatului la admiterea cererii contestatoarei privind amânarea analizării condițiilor legale pentru numirea în funcția de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, până la definitivarea procedurii de activare ca ofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale, prevăzută de art. 2 și următoarele din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- obligării intimatului să solicite Ministerului Apărării Naționale avizul privind îndeplinirea de către contestatoare a condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate, în conformitate cu art. 2 și următoarele din Regulamentul menționat.

În motivarea contestației, au fost formulate, în esență, următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii contestate:

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat și aplicat, în mod greșit, dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secției pentru Procurori, că potrivit acestor dispoziții, îndeplinirea condițiilor de numire trebuie analizată în termen de 15 zile de la validarea rezultatului concursului/afișării rezultatelor finale, în condițiile în care, textul are o redactare foarte clară, ce nu lasă loc la interpretare, în sensul că termenul de 15 zile este prevăzut de la data afișării rezultatelor finale.

Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat și aplicat, în mod greșit, prevederile art. 1 alin. (4) teza a II-a din Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și dispozițiile art. 32, art. 49 și art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, concluzionând, în mod greșit, că Regulamentul comun exclude din domeniul său de aplicare procedura de ocupare a posturilor de conducere vacante din parchetele militare.

Or, art. 1 alin. (4) teza a II-a din Regulamentul comun nu face decât să clarifice faptul că un judecător/procuror civil nu poate solicita numirea în funcția de judecător/procuror militar sau transferul la o instanță militară/parchet militar decât pe funcțiile de execuție, reținându-se astfel că pentru ocuparea funcțiilor de conducere din instanțele și parchetele militare trebuie urmată procedura de drept comun reglementată de art. 48-51 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Susținerile Consiliului Superior al Magistraturii potrivit cărora numirea și transferul din funcția de judecător/procuror civil în funcția de judecător/procuror militar sunt singurele modalități prevăzute de legislația în vigoare, respectiv art. 32 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și de dispozițiile Regulamentului comun, prin care un magistrat civil poate dobândi, la cerere, un grad militar de ofițer în activitate, tind să adauge la lege și induc ideea greșită că doar un magistrat militar poate accede la funcțiile de conducere vacante din instanțele și parchetele militare.

Or, nici normele generale în materie (art. 48 - 51 din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006 și nr. 193/2006), nici normele speciale (Regulamentul Comun), nu prevăd în mod expres că magistratul care susține concursul pentru a accede într-o funcție de conducere la instanțele/parchetele militare trebuie să fie judecător/procuror militar.

Prin Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017, intimatul a apreciat în mod greșit că nu se pot aplica prin analogie dispozițiile referitoare la modalitatea de dobândire a calității de ofițer activ din cuprinsul Regulamentului comun, tocmai ca urmare a excluderii din sfera de aplicare a acestui regulament a ocupării posturilor de conducere. Norma din Regulamentul comun (art. 1 alin. (4) teza II) a fost instituită nu pentru a exclude din sfera sa de aplicare ocuparea posturilor de conducere, ci pentru a clarifica faptul că posturile de conducere de la instanțele/parchetele militare se ocupă numai prin concurs/examen și astfel să nu fie susceptibile de a fi ocupate prin simple cereri de numire ale judecătorilor civili în funcția de procuror militar sau de numire a procurorilor civili în funcția de judecător militar sau prin simple cereri de transfer ale judecătorilor/procurorilor civili la instanțe/parchete militare.

Deținerea calității de ofițer activ militar nu poate fi o condiție preexistentă numirii, așa cum s-a susținut prin hotărârile atacate, fiind necesară abia la începerea efectivă a mandatului funcției de conducere, întrucât, în caz contrar, s-ar crea o situație de incompatibilitate pentru magistratul civil.

Respingerea de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 728 din 29.11.2016 a secției pentru Procurori, cu consecința menținerii soluției de respingere a cererii prin care a solicitat amânarea analizării îndeplinirii condițiilor legale pentru numirea în funcția de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și a cererii privind amânarea numirii în funcție până la definitivarea procedurii de activare ca ofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale, sunt în contradicție vădită cu practica Consiliului Superior al Magistraturii de admitere a cererilor de amânare formulate de magistrați în anumite situații.

Refuzul intimatului de a acorda contestatoarei posibilitatea și timpul necesar obținerii avizului de la Ministerul Apărării Naționale, a condus la crearea unei situații discriminatorii prin raportare la procurorii civili, cărora pe baza unei simple cereri de transfer la parchetele militare, li se acordă posibilitatea să obțină acest aviz pentru dobândirea calității de ofițer activ.

De asemenea, a fost îngrădit nejustificat dreptul la alegerea locului de muncă, garantat de art. 41 alin. (1) din Constituția României și au fost încălcate prevederile art. 6 parag. (1) teza I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul neexecutării deciziei nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. La data de 19 septembrie 2017, contestatoarea a înregistrat la dosar o cerere de modificare a obiectului contestației introductive, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, admiterea contestației și anularea hotărârilor atacate, cu consecința:

- obligării intimatului să analizeze îndeplinirea de către contestatoare doar a condițiilor legale necesare pentru numirea în funcția de conducere pentru care a candidat, respectiv condițiile prevăzute de art. 46 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 320/2006 (și anume dacă a făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea și dacă a fost declarată admisă la examen) și condiția prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (existența avizului conform al Ministerului Apărării Naționale);

- obligării intimatului să pronunțe o hotărâre prin care să dispună numirea contestatoarei în funcția de prim-procuror militar în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca nefondată, învederând, în esență, următoarele aspecte:

Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secției pentru Procurori, este ulterioară finalizării tuturor litigiilor aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție între doamna procuror și Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la concursul pentru numirea în funcții de conducere organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015.

În considerarea prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a ocupa o funcție de conducere în cadrul parchetului militar, contestatoarea trebuie să aibă dreptul de a funcționa la un astfel de parchet, drept care, în prezent, nu îl are.

Numirea din funcția de judecător civil în procuror militar sau din funcția de procuror civil în judecător militar, precum și transferul din funcția de judecător sau procuror civil în judecător sau procuror militar, sunt singurele modalități prevăzute de legislația în vigoare, respectiv de art. 32 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum și de dispozițiile Regulamentului comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2004 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care un magistrat civil poate dobândi, la cerere, un grad militar de ofițer în activitate

Pentru a dobândi dreptul de a funcționa la un parchet militar, contestatoarea trebuie să urmeze procedura reglementată prin Regulamentul comun și anume, cea de numire sau transfer la un parchet militar, pe o funcție de execuție, urmând ca ulterior, după dobândirea dreptului de a funcționa la un astfel de parchet, să candideze pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul parchetului militar.

3.1. Cererea contestatoarei, de modificare a obiectului contestației introductive, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de ședință din 1 noiembrie 2017.

3.2. Prin încheierea de ședință de la aceeași dată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în formularea contestației.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepția lipsei de interes în susținerea contestației, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestația formulată de doamna procuror A. împotriva Hotărârii nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secției pentru Procurori, a fost respinsă cererea doamnei procuror privind amânarea analizării îndeplinirii condițiilor legale pentru numirea în funcția de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, s-a constatat că doamna procuror nu îndeplinește condițiile legale pentru numirea în această funcție de conducere și a fost respinsă cererea privind amânarea numirii în funcția de conducere până la definitivarea procedurii de activare ca ofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Contestația formulată de doamna procuror împotriva hotărârii menționate, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Conform prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a formula și susține acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În speță, Înalta Curte apreciază că subzistă interesul contestatoarei în susținerea prezentei contestații în ceea ce privește solicitarea de amânare a verificării îndeplinirii condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate, cu consecința amânării analizării îndeplinirii condițiilor pentru numirea în funcția de conducere și implicit, a amânării numirii în funcția de conducere până la definitivarea procedurii de activare ca ofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în raport de cerințele legale constatate a fi neîndeplinite de către intimat în cuprinsul hotărârii contestate.

De asemenea, se justifică interesul contestatoarei și în susținerea solicitării referitoare la emiterea de către Ministrul Apărării Naționale a avizului conform cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate, față de împrejurarea că avizul emis la data de 2 august 2017, a fost acordat în derularea unei proceduri de transfer în funcția de procuror militar, procedură care, în prezent, nu este finalizată.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes în formularea contestației.

Pe fondul contestației, examinând Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că analiza condițiilor de legalitate a hotărârii contestate se face prin raportare la momentul adoptării acesteia, motiv pentru care, și în situația în care contestatoarea ar face dovada îndeplinirii ulterioare a cerințelor legale reținute de intimat ca fiind neîndeplinite la momentul emiterii hotărârii, această dovadă nu este de natură a afecta legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.

Verificând legalitatea Hotărârii nr. 230 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în raport de cerințele legale reținute de intimat a fi neîndeplinite la momentul analizării cererii contestatoarei, se apreciază neîntemeiată critica acesteia vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În fapt, se constată că la data de 08.10.2015, doamna A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, a depus cerere de înscriere la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015, pentru ocuparea funcției de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Prin Hotărârea nr. 5 din 15 octombrie 2015 adoptată de Comisia de organizare a concursului, a fost respinsă cererea de înscriere la concurs, reținându-se lipsa calității de ofițer militar activ, soluție menținută ulterior prin Hotărârea nr. 547 din 21 octombrie 2015 a secției pentru Procurori, precum și prin Hotărârea nr. 1079 din 27 octombrie 2015 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 1348 din 17 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015, cu excepția doamnei procuror A., pentru care s-a dispus amânarea validării până la soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 1079 din 27 octombrie 2015 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin decizia nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2015, a fost admisă contestația formulată de doamna procuror împotriva Hotărârii nr. 1079 din 27 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 547 din 21 octombrie 2015 a secției pentru Procurori, au fost anulate hotărârile contestate și Hotărârea nr. 5 din 15 octombrie 2015 a Comisiei de organizare a concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor și s-a constatat că doamna procuror îndeplinea condițiile legale de participare la concursul pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor, în vederea ocupării postului de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

În considerentele deciziei menționate, instanța supremă a reținut că pentru obținerea calității de candidat la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, contestatoarea nu trebuia să dețină "calitatea/funcția de militar/ofițer activ, cerință care trebuia însă îndeplinită, în cazul promovării concursului respectiv, atunci când s-ar fi pus problema numirii sale în funcția pentru care a concurat."

Prin Hotărârea nr. 776 din 28 iunie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat act de decizia nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a decis menținerea amânării validării rezultatului obținut la concurs de către contestatoare, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, până la dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

În ședința din 28 iunie 2016, secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât amânarea discutării condițiilor de numire în funcția de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj în privința contestatoarei, până la definitivarea procedurii de activare a acesteia ca ofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Prin decizia nr. 2597 din 13 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2016, a fost respinsă ca nefondată, contestația formulată de doamna procuror împotriva Hotărârii nr. 776 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 1500 din 22 noiembrie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatul obținut de doamna procuror la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii, precum și la parchetele de pe lângă acestea, organizat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015.

Conform dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului și numește procurorii în funcțiile de conducere în termen de 15 zile de la data afișării rezultatelor finale."

În raport de situația de fapt expusă, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, s-a reținut în mod judicios că termenul de 15 zile prevăzut pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de numire în funcția de conducere, nu a curs de la data afișării rezultatelor finale ci de la data validării rezultatului obținut la concurs de către doamna procuror, întrucât numai ulterior acestui moment, s-a putut proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor de numire în funcția de conducere.

În urma acestei analize, având în vedere că nu mai exista niciun impediment legal pentru amânarea verificării îndeplinirii condițiilor de numire, prin Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016, secția pentru Procurori a constatat că doamna procuror nu îndeplinește condițiile legale pentru numirea în funcția de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Înalta Curte reține că validarea de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a rezultatului obținut de contestatoare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, nu constituie o soluție de natură a conduce, prin ea însăși, la concluzia că secția pentru Procurori este obligată să dispună numirea magistratului în funcția de conducere pentru care a candidat, fără să verifice îndeplinirea condițiilor legale de numire.

Din conținutul dispozițiilor legale care reglementează competențele Plenului și ale Secțiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în procedura de numire în funcțiile de conducere, rezultă că Plenul doar validează rezultatul concursului, iar ulterior, cele două Secții ale Consiliului Superior al Magistraturii verifică condițiile de numire și dacă acestea sunt îndeplinite, dispun numirea candidaților în funcțiile de conducere pentru care au candidat.

În ceea ce privește soluția dată contestației prin Hotărârea nr. 230 din 28 februarie 2017 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu menținerea, implicit, a soluției dispuse la art. 2 din Hotărârea nr. 728 din 29 noiembrie 2016 a secției pentru Procurori, și anume, constatarea neîndeplinirii condițiilor legale pentru numirea în funcția de conducere, criticile formulate de contestatoare sunt nefondate.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 49 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează, la nivelul legislației primare, procedura de derulare a concursului privind numirea în funcțiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie și de adjuncți ai acestora, dar și numirea în celelalte funcții de conducere la parchete, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească candidații care doresc să acceadă la asemenea funcții.

La nivelul legislației secundare, procedura de numire a procurorilor în funcții de conducere la parchetele mai sus enumerate, este dezvoltată prin Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor (denumit în continuare, Regulament), aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Procedura de numire a procurorilor în celelalte funcții de conducere este prevăzută prin Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Această din urmă reglementare nu este aplicabilă în cauză, întrucât concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, desfășurat în perioada 18 septembrie - 16 decembrie 2015, a fost organizat în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 48 alin. (1) și art. 49 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Procedura de numire ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militar, sunt reglementate de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prevederile Regulamentului comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari (denumit în continuare, Regulamentul comun), aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste din urmă prevederi reglementează modalitățile de ocupare a funcțiilor de execuție în cadrul instanțelor sau parchetelor militare, respectiv, numirea și transferul, și vizează persoane care au deja calitatea de magistrat, cel puțin cu grad profesional de tribunal.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (2) și art. 9 alin. (3) din acest regulament, dacă un procuror civil, cum este cazul în speță, dorește să-și desfășoare activitatea la un parchet militar, trebuie să obțină ordinul Ministrului Apărării Naționale prin care i se acordă gradul militar și implicit, statutul de militar activ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește ocuparea unei funcții de conducere în cadrul unei instanțe sau a unui parchet militar, se constată că nu se aplică procedura de numire prevăzută de Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum prevede art. 1 alin. (4) teza a II-a din acest regulament, conform căruia:

"Posturile vacante de conducere nu se ocupă prin numire, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, prevederile Regulamentului comun exclud din domeniul său de aplicare procedura de ocupare a posturilor de conducere vacante din cadrul parchetelor militare, cum este cel vizat în cauză de către contestatoare.

Înalta Curte reține că pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul unei instanțe sau a unui parchet militar de către un magistrat civil, este necesară îndeplinirea, în prealabil, a cerințelor legale prevăzute pentru a putea funcționa la această instanță sau parchet.

Potrivit art. 50 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare:

"Dispozițiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător în cazul organizării concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor militari și procurorilor militari".

Totodată, dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impun pentru numirea într-o funcție de conducere, obligația magistratului de a îndeplini toate condițiile prevăzute pentru funcția de execuție, astfel cum rezultă din formularea "să aibă dreptul să funcționeze la instanța sau, după caz, parchetul la care urmează să fie numit, inclusiv calitatea de ofițer pentru procurorul/judecătorul militar."

În raport cu această reglementare, se constată că trebuie analizate condițiile legale referitoare la exercitarea funcției de procuror militar, pentru ca un procuror de la un parchet civil, cum este cazul în speță, "să aibă dreptul să funcționeze" la un parchet militar, pe o funcție de conducere.

Astfel, conform art. 32 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. (2) Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale."

Procedura care trebuie urmată este reglementată, la nivel secundar, în Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reținându-se că, deși această hotărâre în sine nu este aplicabilă în procedura de numire într-o funcție de conducere, sunt aplicabile, prin analogie, principiile pe care, în aplicarea legii organice, hotărârea le dezvoltă.

În conformitate cu dispozițiile menționate anterior, se constată că pentru dobândirea dreptului de a funcționa la un parchet militar, un procuror de la un parchet civil trebuie să urmeze procedura de numire sau de transfer la un parchet militar, pe o funcție de execuție, urmând ca după dobândirea dreptului de a funcționa la parchetul militar, să candideze pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul acestui parchet.

Rezultă că, în cauză, pentru ocuparea funcției de prim-procuror militar adjunct la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, contestatoarea trebuia să aibă dreptul de a funcționa la acest parchet, reținându-se însă că nu a avut acest drept la momentul validării rezultatului obținut la concursul de numire în funcția de conducere și nici la data emiterii hotărârii contestate în prezentul litigiu.

Este de menționat că doamna procuror A. a inițiat procedura prevăzută de Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că în anul 2015, a formulat o cerere de transfer în funcția de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și în urma evaluării psihologice, a fost declarată admisă la data de 26 mai 2015.

Întrucât ulterior, doamna procuror nu s-a mai prezentat la examinarea medicală, prin adresa din 13 noiembrie 2015, secția parchetelor militare a comunicat Consiliului Superior al Magistraturii imposibilitatea eliberării de către Ministrul Apărării Naționale a avizului conform privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate.

În condițiile arătate, prin Hotărârea nr. 379 din 7 iunie 2016 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea de transfer formulată de doamna procuror.

Înalta Curte nu poate reține susținerile contestatoarei referitoare la obligația Consiliului Superior al Magistraturii de a solicita Ministerului Apărării Naționale, prin Direcția instanțelor militare din cadrul acestui minister, respectiv prin secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, avizul conform privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate.

În considerentele deciziei nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că "pentru dobândirea calității de candidat la concursul respectiv, petenta contestatoare nu trebuia să dețină calitatea/funcția de militar/ofițer activ, cerință care trebuia însă îndeplinită, în cazul promovării concursului respectiv, atunci când s-ar fi pus problema numirii sale în funcția pentru care a concurat. De altfel, la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se prevede în mod expres că dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, este o condiție obligatorie pentru numirea ca judecător militar sau procuror militar, iar nu anterior procedurii de numire în aceste funcții."

În raport de considerentele instanței supreme, secția pentru Procurori a apreciat în mod întemeiat că dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd obligația Consiliului Superior al Magistraturii de a iniția și alte proceduri pentru verificarea condițiilor de numire, ulterior organizării concursului pentru numirea în funcțiile de conducere, cu excepția solicitării adresate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În cazul contestatoarei, dreptul de a funcționa la un parchet militar, impune pe lângă gradul profesional corespunzător și deținerea calității de ofițer în activitate, condiție care este preexistentă numirii în funcția de conducere, cu mențiunea că dovada îndeplinirii acestei condiții revine contestatoarei.

Prin urmare, la momentul numirii în funcția de conducere, Consiliul Superior al Magistraturii, prin secția pentru Procurori, verifică numai dacă această condiție obligatorie pentru numirea ca judecător/procuror militar este îndeplinită, fără să întreprindă alte proceduri în acest sens.

Contrar susținerilor contestatoarei, obligația prevăzută la art. 2 din Regulamentul comun, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu revine intimatului în situația de față, întrucât, așa cum s-a reținut, pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul unei instanțe sau a unui parchet militar, nu se aplică procedura de numire prevăzută de Regulamentul comun.

Distinct de argumentele expuse anterior, se constată că la data de 2 august 2017, pe parcursul soluționării prezentei contestații, Ministrul Apărării Naționale a emis avizul conform privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate de către doamna procuror A., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Astfel, din actele dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/6085 din 13 martie 2017, contestatoarea, având funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a solicitat transferul, în principal, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, și în subsidiar, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași și la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Înalta Curte apreciază că emiterea la data de 2 august 2017, a avizului conform cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate, nu este de natură a conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ocuparea de către contestatoare a unei funcții de conducere în cadrul parchetului militar.

În raport de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai în măsura în care se aprobă o cerere de transfer sau de numire a unui procuror civil la un parchet militar, obținându-se în această modalitate dreptul de a funcționa la un astfel de parchet, se poate candida ulterior pentru o funcție de conducere în cadrul acestui parchet.

Cum în cauză, avizul conform privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate de către doamna procuror, a fost emis pe parcursul derulării unei proceduri de transfer la un parchet militar, într-o funcție de execuție, procedură care, în prezent, nu este finalizată, această împrejurare nu face dovada îndeplinirii condițiilor legale prevăzute pentru a funcționa la un parchet militar.

În circumstanțele arătate, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară, constatându-se că motivele invocate de către intimat în respingerea solicitărilor formulate de contestatoare, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile contestatoarei vizând practica neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la alte situații în care s-a dispus amânarea discutării unor cereri formulate de magistrați, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situații identice.

În ceea ce privește pretinsul tratament discriminatoriu invocat de către contestatoare, prin raportare la magistrații civili care sunt numiți sau transferați la instanțe sau parchete militare, se constată că situațiile la care se face trimitere nu sunt identice, similare sau analoage, pentru a se putea reține aplicarea unor reguli diferite în mod nejustificat.

Procedura de ocupare a funcțiilor de execuție în cadrul instanțelor și parchetelor militare are o reglementare diferită comparativ cu procedura de ocupare a funcțiilor de conducere în cadrul acestor instanțe și parchete, context în care, egalitatea de tratament juridic nu poate fi examinată prin compararea modalităților de a accede în cele două categorii de funcții, care fiecare în parte prezintă anumite particularități în privința procedurii aplicabile.

Înalta Curte apreciază neîntemeiată și critica formulată de contestatoare referitoare la îngrădirea nejustificată a dreptului la alegerea locului de muncă, garantat de art. 41 alin. (1) din Constituția României, la formularea acestei aprecieri avându-se în vedere considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 545/2005, în raport de motivele de fapt și de drept reținute de către intimat pentru respingerea solicitărilor formulate de doamna procuror.

Susținerile contestatoarei vizând încălcarea prevederilor art. 6 parag. (1) teza I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul neexecutării deciziei nr. 1951 din 16 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu pot fi reținute.

Intimatul a acordat eficiență deplină deciziei menționate, prin care instanța supremă a constatat că pentru participarea la concursul de ocupare a unei funcții de conducere în cadrul unui parchet militar, nu este necesară deținerea calității/funcției de militar/ofițer activ la momentul înscrierii la concurs, însă această cerință este obligatorie pentru numirea în funcția de conducere.

Aceste aspecte au fost reținute și prin considerentele deciziei nr. 2597 din 13 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a constatat că intimatul nu a ignorat decizia nr. 1951 din 16 iunie 2016 a instanței supreme.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 230 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în formularea contestației, invocată din oficiu, ca neîntemeiată.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 230 din 28 februarie 2017, pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2017.