ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 246/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 de la 6

aprilie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.L. la 5 ani închisoare

în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen. și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

64 și art. 71 C. pen., a fost prelungită starea de arest și a fost dedusă

detenția începând cu 20 ianuarie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

20.000.000 lei despăgubiri către partea civilă R.P., la 3.494.700 lei către

Spitalul de urgență Bagdasar București și la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

În ziua de 7 iulie 2003, partea

vătămată R.P. se afla împreună cu martorul P.V. în barul H., unde consumau suc.

În bar, a sosit și inculpatul

împreună cu martorul G.M., care a solicitat 100 ml. țuică și o cafea.

Barmanul, martora V.M., l-a servit

cu țuică însă i-a spus că aparatul de cafea nu funcționează, moment în care

inculpatul a început să o insulte.

Incidentul cu martora a fost aplanat

de martorul P.V., care la rândul său a fost injuriat de inculpat.

La scurt timp, partea vătămată

împreună cu P.V. au părăsit barul, pentru a se deplasa în localitatea de

domiciliu.

Inculpatul a încercat să le bareze

ieșirea, însă a fost îndepărtat de P.V. și acesta din urmă împreună cu partea

vătămată au ieșit în șosea.

Inculpatul s-a înarmat cu un

pietroi, pe care l-a aruncat cu forță împotriva acestora, cu intenția de a lovi

pe P.V., însă acesta s-a ferit și lovitura a fost aplicată părții vătămate R.P.,

care a căzut jos.

În urma loviturii, partea vătămată a

suferit leziuni cranio-cerebrale ce au necesitat circa 65-70 zile îngrijiri

medicale și au pus viața în pericol.

Vinovăția inculpatului a fost stabilită

pe baza probelor administrate, respectiv procesul verbal de cercetare locală,

actele medicale întocmite în cauză, declarațiile martorilor P.V., G.M., V.M. și

alții, coroborate cu recunoașterea inculpatului.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul pe care a criticat-o atât sub aspectul nelegalității cât și sub

aspectul netemeiniciei.

Într-o primă teză s-a susținut că

inculpatul nu a intenționat să ucidă victima, că fapta întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în această din urmă

infracțiune.

Într-o a doua teză s-a susținut că

inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări datorată

atitudinii victimei și s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen., privind provocarea.

Prin decizia penală nr. 433 din 4

octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul formulat de

inculpat.

Pentru a pronunța astfel s-a reținut

că infracțiunea săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor săvârșită cu intenție indirectă și nu de vătămare gravă

dat fiind că prin aruncarea cu piatra spre cele două persoane, inculpatul a

prevăzut rezultatul faptei sale în sensul că îi va lovi și că datorită mărimii

pietrei și forței cu care a aruncat-o poate să pună în pericol viața unuia din

aceștia și deși nu a urmărit rezultatul faptei sale a acceptat posibilitatea

producerii lui.

S-a reținut că nici aplicarea

dispozițiilor art. 73 C. pen., nu se justifică, cu atât mai mult cu cât

inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul în bar.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul care a criticat greșita individualizare a pedepsei, în sensul

că este prea aspră.

Curtea, examinând cauza în raport de

motivul de recurs cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

Pedeapsa este corespunzătoare

gradului de pericol social al faptei, instanțele apreciind totodată și datele

ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a

recunoscut și regretat fapta.

În consecință, cum examinând cauza

din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge

recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 13 ianuarie

2005.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale nr. 433 din 4 octombrie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 13 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2005.