ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 246/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 de la 6 aprilie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.L. la 5 ani închisoare în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen., a fost prelungită starea de arest și a fost dedusă detenția începând cu 20 ianuarie 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei despăgubiri către partea civilă R.P., la 3.494.700 lei către Spitalul de urgență Bagdasar București și la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 7 iulie 2003, partea vătămată R.P. se afla împreună cu martorul P.V. în barul H., unde consumau suc. În bar, a sosit și inculpatul împreună cu martorul G.M., care a solicitat 100 ml. țuică și o cafea. Barmanul, martora V.M., l-a servit cu țuică însă i-a spus că aparatul de cafea nu funcționează, moment în care inculpatul a început să o insulte. Incidentul cu martora a fost aplanat de martorul P.V., care la rândul său a fost injuriat de inculpat. La scurt timp, partea vătămată împreună cu P.V. au părăsit barul, pentru a se deplasa în localitatea de domiciliu. Inculpatul a încercat să le bareze ieșirea, însă a fost îndepărtat de P.V.

și acesta din urmă împreună cu partea vătămată au ieșit în șosea. Inculpatul s-a înarmat cu un pietroi, pe care l-a aruncat cu forță împotriva acestora, cu intenția de a lovi pe P.V., însă acesta s-a ferit și lovitura a fost aplicată părții vătămate R.P., care a căzut jos. În urma loviturii, partea vătămată a suferit leziuni cranio-cerebrale ce au necesitat circa 65-70 zile îngrijiri medicale și au pus viața în pericol. Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv procesul verbal de cercetare locală, actele medicale întocmite în cauză, declarațiile martorilor P.V., G.M., V.M. și alții, coroborate cu recunoașterea inculpatului. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei.

Într-o primă teză s-a susținut că inculpatul nu a intenționat să ucidă victima, că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în această din urmă infracțiune. Într-o a doua teză s-a susținut că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări datorată atitudinii victimei și s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., privind provocarea. Prin decizia penală nr. 433 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

Pentru a pronunța astfel s-a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor săvârșită cu intenție indirectă și nu de vătămare gravă dat fiind că prin aruncarea cu piatra spre cele două persoane, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale în sensul că îi va lovi și că datorită mărimii pietrei și forței cu care a aruncat-o poate să pună în pericol viața unuia din aceștia și deși nu a urmărit rezultatul faptei sale a acceptat posibilitatea producerii lui. S-a reținut că nici aplicarea dispozițiilor art. 73 C. pen., nu se justifică, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul în bar. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a criticat greșita individualizare a pedepsei, în sensul că este prea aspră.

Curtea, examinând cauza în raport de motivul de recurs cât și din oficiu constată că recursul este nefondat. Pedeapsa este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, instanțele apreciind totodată și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta. În consecință, cum examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 13 ianuarie 2005. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale nr. 433 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 13 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.