ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2833/2017

Deliberând asupra prezentei contestații, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 282 din 23 martie 2017, Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a doamnei procuror A., fiind sesizat plenul Consiliului cu propunerea de admitere a cererii de numire în funcția de judecător formulată de doamna procuror.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 348 din 30 martie 2017, a fost respinsă cererea formulată de doamna procuror A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea.

În motivarea hotărârii, au fost reținute motivele invocate de doamna procuror, încărcătura de dosare și lucrări pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, situată peste dublul mediei naționale, precum și vechimea mică a contestatoarei la unitatea de parchet menționată, de doar 8 luni.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 aprilie 2017 contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 348 din 30 martie 2017 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea, formulată în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

- obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea sa în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea.

Apreciază contestatoarea că hotărârea mai sus menționată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

A susținut un interviu în fața Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a constatat faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi numită în funcția de judecător, fiind emisă Hotărârea nr. 282 din data de 23 martie 2017.

La data formulării cererii, ca și în prezent, îndeplinește criteriile obiective impuse de lege pentru numirea în funcția de judecător.

Nerespectarea criteriilor obiective și arbitrariul în analiza acestora conduce la nelegalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Analiza unei cereri de numire în funcția de judecător prin prisma criteriilor prevăzute de Regulamentul privind numirea procurorilor în funcția de judecător nu trebuie să fie una formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Puterea decizională a Consiliul Superior al Magistraturii nu se poate manifesta independent de criteriile obiective (niciunul dintre criterii nu are un caracter absolut), de considerentele de oportunitate sau de interesul privat al persoanei întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Astfel, în ceea ce privește situația posturilor vacante la data 1 martie 2017 publicată pe site-ul CSM, la data formulării cererii, la Judecătoria Tulcea existau 6 posturi de execuție vacante, din care 2 erau indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură .

Prin comparație, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea se poate observa că erau ocupate toate posturile de conducere, fiind vacant un singur post de execuție, schema de personal fiind ocupată în proporție de 90%, existând un volum de activitate rezonabil comparativ cu unitatea la care a solicitat numirea în funcția de judecător, respectiv Judecătoria Tulcea, unde volumul de activitate este mult peste media națională, schema de personal este ocupată în proporție de 55 %(fiind vacante posturi din 14).

Tot cu privire la criteriul referitor la volumul de activitate, respectiv numărul de dosare pe procuror/judecător, încărcătura pe judecător la nivelul Judecătoriei Tulcea este de peste 1.500 de dosare/judecător, cu mult peste media națională de cca. 1.000 de dosare și net superior celui de ce 1.000 de dosare/an înregistrate în total la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, încărcătura pe procuror la această unitate fiind mult sub media națională de 120 de dosare/procuror.

Îndeplinirea condițiilor se referă și la existenta avizelor favorabile din partea Judecătoriei Tulcea și a Curții de Apel Constanța, precum și la criteriul de vechime în magistratură de 7 ani și 9 luni în funcția de procuror, din care 8 luni având grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Apreciază că vechimea avută în gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nu poate avea o condiționalitate negativă în ceea ce o privește în condițiile în care a formulat cerere de numire în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea și nu la o unitate în grad echivalent, astfel că acest din urmă criteriu trebuie analizat avându-se în vedere întreaga vechime în magistratură respectiv 7 ani și 9 luni și nu doar vechimea la unitatea de Parchet la care își desfășoară în prezent activitatea.

În analizarea obiectivă a tuturor criteriilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, trebuie asigurat un echilibru între interesul general și cel particular al procurorului care solicită admiterea cererii de numire în funcția de judecător și nu o raportare selectivă doar la o parte dintre aceste criterii. Astfel că, nu în ultimul rând, motivele de ordin personal trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de numire în funcția de judecător potrivit prevederilor Regulamentului privind numirea procurorilor în funcția de judecător, acestea urmând a fi coroborate și cu celelalte criterii legale.

Luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, îndeplinirea criteriilor obiective, interesul personal al magistratului, trebuiesc aplicate la cazul concret, în cadrul unei analize obiective întemeiate pe criteriile prevăzute de lege și în care nu trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal.

Prin analizarea criteriilor enunțate mai sus referitoare la gradul de ocupare al posturilor și volumul de activitate al unităților implicate, vechimea în funcție și interesul personal, apreciază că eventuala sa numire în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea nu ar produce un dezechilibru activității concrete a ambelor unități implicate (Judecătoria Tulcea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea) și nici asupra politicii de resurse umane în domeniul justiției, ci dimpotrivă ar rezolva cel puțin parțial problemele grave de personal cu care se confruntă Judecătoria Tulcea.

Din interpretarea sintagmei "pot fi numiți "care se regăsește în cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă că magistrații care formulează cereri de transfer au dreptul la o aplicare justă a marjei de apreciere de către autoritatea decidentă,și în cadrul acesteia,în condițiile întrunirii tuturor criteriilor, formularea unei cereri de transfer este un drept și nu o vocație.

În concluzie, apreciază că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat formal condițiile prevăzute de lege, a emis o hotărâre nelegală ce a condus la vătămarea drepturilor sale întrucât cererea formulată reprezintă un drept ce poate fi valorificat în condițiile impuse de actele normative incidente.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 348 din data de 30 martie 2017, anularea hotărârii și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea, instanța care a acordat aviz favorabil.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Hotărârea nr. 282 din 23 martie 2017, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condițiile legale în vederea numirii în funcția de judecător a doamnei procuror A., în sensul că are gradul corespunzător instanței la care solicită numirea și nu se află în niciun caz de interdicție legală pentru numire.

Adoptarea hotărârii Secției pentru judecători privind îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea în funcția de judecător nu creează în mod automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

În speță, hotărârea contestată a fost adoptată de Plenul Consiliului cu respectarea competenței sale recunoscute de legiuitor și a limitelor legale, fără încălcarea drepturilor contestatoarei.

Face referire și la Decizia nr. 545/2005, prin care Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile constituționale referitoare la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă nu pot fi interpretate în sensul că orice persoană, oricând, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc. de muncă.

În cauză, subliniază că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror poate fi numită în funcția de judecător și anume: volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și la Judecătoria Tulcea, vechimea deținută de contestatoare la unitatea de parchet și vechimea în funcție, avizele comunicate de instanțele și unitățile de parchet implicate, precum și existența posturilor vacante la instanța la care se solicită numirea.

Astfel, s-a reținut că volumul de activitate la unitatea de parchet la care funcționează contestatoarea în cursul anului 2016 a fost de 453 de dosare pe procuror, față de media națională de 147 de dosare.

De asemenea, Plenul a reținut că din cele 10 posturi de procuror prevăzute în schemă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea (4 posturi de conducere și 6 posturi de execuție), sunt ocupate toate posturile de conducere și 5 posturi de execuție, fiind vacant 1 post de execuție.

În ceea ce privește posturile vacante la Judecătoria Tulcea, instanța la care partea a solicitat numirea în funcția de judecător, Plenul a constatat existența a 4 posturi de execuție vacante.

Referitor la volumul de activitate la această instanță, în anul 2016 încărcătura pe judecător a fost de 1.501 de dosare, față de media națională de 1.083 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1.008 dosare, spre deosebire de media națională de 874 de dosare.

În raport de datele statistice mai sus menționate, în mod judicios Plenul a apreciat că se impune respingerea cererii contestatoarei de numire în funcția de judecător la Judecătoria Tulcea, având în vedere volumul mare de activitate înregistrat la unitatea de parchet unde funcționează partea și situația posturilor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Este adevărat că și la Judecătoria Tulcea volumul de activitate a fost situat, în anul 2016, peste media națională, însă nu se poate facilita activitatea în cadrul acestei instanțe, prin numirea contestatoarei în funcția de judecător, fără luarea în considerare a posibilității crescute de îngreunare a activității la unitatea de parchet unde funcționează partea.

În același timp, trebuie observate avizele comunicate de instanțele și unitățile de parchet implicate.

Deși se constată că Judecătoria Tulcea și Curtea de Apel Constanța au înaintat puncte de vedere favorabile cererii privind numirea contestatoarei în funcția de judecător, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au comunicat avize negative.

Aceste avize negative au fost fundamentate pe situația posturilor la unitatea de parchet unde funcționează partea și pe activitatea desfășurată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Astfel, la această unitate de parchet, erau vacante două posturi de execuție, din care unul urma a se ocupa începând cu data de 1 martie 2017.

Referitor la activitatea desfășurată la această unitate de parchet, prin punctele de vedere exprimate au fost reliefate următoarele aspecte:

Din 15 septembrie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea asigură funcționarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, prin delegarea lunară a câte unui procuror.

Din 16 august 2016, aceeași unitate de parchet a preluat întreaga activitate de urmărire penală și supraveghere a cercetărilor penale corespunzătoare competenței Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag și anume 1468 de cauze, din care 775 de cauze au fost mai vechi de 1 an de la prima sesizare.

Începând cu data de 24 aprilie 2015, tot Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a preluat și un segment consistent din activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, care funcționează cu un singur procuror.

De asemenea, în anul 2016 unitatea de parchet unde funcționează contestatoarea a preluat 361 de cauze de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, din care 261 se aflau în lucru la doamna procuror A., în luna iulie 2016, când aceasta a promovat în funcție de execuție la parchetul de pe lângă tribunal.

În raport de cele mai sus expuse, se constată o activitatea complexă desfășurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, activitate ce ar fi considerabil îngreunată în situația admiterii cererii contestatoarei.

Plenul a avut în vedere și vechimea în funcție și la unitatea de parchet a contestatoarei, reținându-se că aceasta are o vechime de 7 ani și 9 luni în funcția de procuror și o vechime de 8 luni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Se constată că vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul este unul dintre criteriile analizate cu ocazia soluționării cererilor de numire în funcția de judecător sau procuror, fiind lipsit de relevanță faptul că partea a solicitat numirea la o instanță de grad inferior celei la care ar avea dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional dobândit prin concurs.

În ceea ce privește motivele personale invocate de parte, se constată că acestea au făcut obiectul analizei Plenului, fiind reținute în considerentele hotărârii atacate.

Însă din cuprinsul cererii de numire în funcția de judecător, se poate observa că acestea nu sunt excepționale, deosebite, pentru a justifica o analiză detaliată a lor. ci sunt grefate pe dorința contestatoarei de a fi numită judecător.

În aceste condiții, apreciază că, în mod corect Plenul nu a acordat o relevanță sporită motivelor personale invocate de parte ci și-a întemeiat soluția pe aspectele referitoare la volumul de activitate și situația posturilor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În fine, contrar aprecierii părții contestatoare, cererea sa de numire în funcția de judecător nu a fost analizată în mod formal de Plen, ci în mod efectiv, prin raportare la normele legale incidente și la practica constantă a Consiliului.

În același timp, se poate observa că hotărârea contestată este motivată, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii.

În drept, invocă dispozițiile art. 205 - 208 C. proc. civ., ale art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ale art. 22 și 23 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Examinând legalitatea hotărârii contestate în raport de criticile și apărările formulate de ambele părți, ținând cont de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va respinge contestația ca nefondată pentru următoarele considerente:

3.1 În fapt, se constată că prin cererea înregistrată la intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) sub nr. 4217/DRUO/2017, d-na A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, a solicitat eliberarea sa din funcție și numirea ca judecător la Judecătoria Tulcea.

3.2 În drept, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"

(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege."

Procedura care trebuie urmată, conform acestor dispoziții legale, este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul menționat:

"

La soluționarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea."

3.3.Potrivit unei practici unitare și constante, legalitatea actelor administrative, așa cum este și hotărârea contestată în prezenta cauză, se examinează de instanță prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În ce privește temeinicia hotărârii și oportunitatea refuzului de numire în funcția de judecător, Înalta Curte recunoaște dreptul de apreciere al CSM în calitate de autoritate competentă să soluționeze cererile de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, potrivit art. 22 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Revine însă Înaltei Curți, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența să verifice eventualul exces de putere al administrației, respectiv exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor (art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004).

3.3 Înalta Curte observă că argumentele contestatoarei privesc legalitatea hotărârii respectiv:

- partea îndeplinește criteriile obiective impuse de lege pentru numirea în funcția de judecător, aspect constatat și de Secția pentru judecători prin Hotărârea nr. 282 din 23 martie 2017;

- la Judecătoria Tulcea existau 6 posturi de execuție vacante iar volumul de activitate era situat peste media națională, situație neîntâlnită la unitatea de parchet unde funcționează partea;

- există avizele favorabile comunicate de către Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Tulcea;

- nu s-a ținut cont prin hotărârea contestată de vechimea în funcție și la unitatea de parchet;

- nu s-a ținut seama, prin hotărârea contestată, de motivele personale invocate;

- Plenul a analizat formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

3.4 Referitor la criticile de nelegalitate, Înalta Curte constată că este chemată să hotărască dacă actul administrativ este conform cu Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, în temeiul căruia, printre altele, a fost emis.

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat faptul că adoptarea hotărârii Secției pentru judecători privind îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea în funcția de judecător nu creează în mod automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, aspect sesizat de altfel și de către intimat, partea interesată având doar o vocație și nu un drept efectiv cu privire la numirea în altă funcție.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare, numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror, fără să se poată susține excesul de putere în adoptarea unei hotărâri.

Se impune a fi subliniat faptul că art. 231 din Regulament enumeră criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de numire în funcția de judecător, fără a institui o ordine de preferință sau o pondere a acestora.

Prin urmare, analiza cererilor de numire în altă funcție decât cea ocupată de parte trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin profesional, legate de vechimea în funcție, grad, la unitatea de unde provine cel interesat, pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

Examinând modalitatea în care au fost aplicate, în cazul cererii formulate de contestatoare, criteriile menționate la art. 23 alin. (11) în din Regulament, se constată că intimatul a luat în considerare totalitatea criteriilor, fără a se putea pretinde că vreunuia dintre ele i s-a acordat prioritate sau o pondere mai mare în ansamblul evaluării făcute.

Astfel, în privința volumului de activitate al parchetului de la care provine solicitantul, s-a reținut că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, în cursul anului 2016, încărcătura a fost de 453 de dosare pe procuror, față de media națională de 147 de dosare în condițiile în care schema de personal nu este completă, fiind vacant 1 post de execuție.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au dat avize negative cu privire la cererea d-nei procuror, fundamentate pe situația posturilor la unitatea de parchet unde funcționează partea și pe activitatea desfășurată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Au fost avute în vedere cele 2 posturi de execuție vacante, din care unul urma a se ocupa începând cu data de 1 martie 2017, faptul că, din 15 septembrie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea asigură funcționarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, prin delegarea lunară a câte unui procuror, că din 16 august 2016, aceeași unitate de parchet a preluat întreaga activitate de urmărire penală și supraveghere a cercetărilor penale corespunzătoare competenței Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, că începând cu data de 24 aprilie 2015 a fost preluat, de aceeași unitate de parchet, un segment din activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, care funcționează cu un singur procuror, că în anul 2016 au fost preluate 361 de cauze de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea.

Chiar dacă volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a crescut și datorită preluării unei părți din activitatea specifică altor parchete subordonate, în analiza criteriului volumului de activitate nu poate fi ignorată activitatea efectiv desfășurată la nivelul acestei unități de parchet.

Referitor la volumul de activitate la Judecătoria Tulcea, unde solicită contestatoarea numirea, există 4 locuri acante iar volumul de activitate în anul 2016 a evidențiat o încărcătura pe judecător de 1.501 de dosare, față de media națională de 1.083 de dosare și o încărcătura pe schemă de 1.008 dosare, spre deosebire de media națională de 874 de dosare.

În raport de datele statistice mai sus menționate, corect s-a apreciat că nu se poate facilita activitatea în cadrul instanței, prin numirea contestatoarei în funcția de judecător, fără luarea în considerare a posibilității crescute de îngreunare a activității la unitatea de parchet unde aceasta funcționează în prezent.

De asemenea, vechimea la parchetul de la care provine solicitantul este unul dintre criteriile analizate cu ocazia soluționării cererilor de numire în funcția de judecător, fiind lipsit de relevanță faptul că partea a solicitat numirea la o instanță de grad inferior celei la care ar avea dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional dobândit prin concurs.

Înalta Curte constată că enumerarea cuprinsă în art. 23 alin. (11) se referă exclusiv la criterii de natură obiectivă. Nu pot fi însă ignorate considerentele de natură personală care fundamentează o astfel de cerere, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 făcând vorbire despre,, cererea motivată,, a celui interesat.

Analizând motivele personale invocate de contestatoare, Înalta Curte reține că, în cazul acesteia, ele sunt grefate pe dorința de a fi numită judecător, motiv pentru care a apreciat că nu se impune a le acorda o relevanță sporită.

Față de aceste considerente, nu se poate reține o analiză formală, netransparentă, realizată de Consiliu cu prilejul soluționării cererii formulate de d-na procuror.

În mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea, având în vedere, la adoptarea soluției, necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează contestatoarea, ținând seama de vechimea acesteia precum și de necesitățile privind resursele umane la nivelul instanței la care s-a solicitat numirea.

3.5 În ce privește presupusul exces de putere, Înalta Curte constată că dreptul de apreciere a fost exercitat în limitele competenței prevăzute de art. 35 din Legea nr. 317/2004 și art. 23 din Regulamentul amintit, refuzul de admitere a cererii fiind consecința legală a situației a parchetului/instanței implicate în procedură astfel încât justul echilibru între interesul personal și interesul public a fost respectat.

În circumstanțele date, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestatoare au o justificare obiectivă, astfel încât nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

3.6 Soluția în recurs

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 348 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM