ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Conținutul și obiectul contestației cu soluționarea căreia a fost învestită Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

Contestatoarea A., la data de 02.05.2017, a investit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 335/30.03.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (Plenul CSM), în temeiul art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

Contestatoarea a susținut că Hotărârea nr. 335/30.03.2017, prin care s-a hotărât respingerea cererii sale de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și numirea sa în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara, este esențial nelegală.

În susținere, contestatoarea învederează că prin hotărârea a cărei anulare o solicită a fost respinsă cererea sa de numire în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara, hotărârea fiind emisă cu exces de putere, total arbitrarie și imprevizibilă, în condițiile în care, în prealabil, prin Hotărârea nr. 282 din 23.03.2017 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii se constatase că îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a fi numită în această funcție.

Imprevizibilitatea, arbitrariul și excesul de putere sunt invocate de către contestatoare și prin prisma inexistenței unei dispoziții legale care să stabilească prioritatea ocupării posturilor vacante de judecător de la judecătorii în raport cu dreptul judecătorului/procurorului instituit de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât, Consiliul Superior al Magistraturii a organizat- concursul de admitere în magistratură în condițiile art. 33 din aceeași lege, în perioada 07.02.2017-22.05.2017, tocmai pentru a ocupa posturile vacante de la astfel de instanțe, respectiv 85 de posturi.

Contestatoarea invocă o contradicție a intimatului în propriile hotărâri, făcând trimitere la Hotărârea nr. 95 din 02.02.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit organizarea primei sesiuni de numire a procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror în luna martie 2017, reținându-se că în prima perioadă a anului 2017 nu sunt derulate proceduri care să implice indisponibilizarea posturilor. Arată contestatoarea, că în aceeași hotărâre, Plenul a reținut că în perioada septembrie - noiembrie 2017 va avea loc concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, ceea ce presupune indisponibilizarea posturilor utile pentru promovare, ce vor fi publicate în perioada iulie - septembrie 2017.

Prin urmare, motivarea că este oportună ocuparea posturilor vacante la nivelul judecătoriilor în actuala procedură, nu corespunde realității, întrucât această sesiune de numire în funcția de judecător sau procuror a fost organizată de subscrisul în funcție de concursul de admitere în magistratură din perioada 07.02.2017-22.05.2017 și de cel de promovare în funcții de execuție vacante, ce va avea loc în perioada septembrie - noiembrie 2017.

Concluzionează contestatoarea în sensul că, la momentul analizării cererii sale de numire în funcția de judecător, Consiliul Superior al Magistraturii nu a asigurat realizarea unui echilibru între interesul general, și anume funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor și dreptul la carieră al judecătorilor și procurorilor care solicită aprobarea unor astfel de cereri de numire.

Prin această hotărâre a fost respinsă cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, delegată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara,

Pentru a hotărî astfel, Plenul CSM a reținut următoarele aspecte pentru respingerea cererii; criteriile prevăzute de Regulament, motivele invocate de doamna procuror, faptul că secția pentru judecători a sesizat Plenul cu propunere de admitere a cererii de numire în funcția de judecător, dar și existența a 2 posturi de procuror efectiv vacante la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, unitate de parchet la care funcționează doamna procuror, precum și încărcătura de dosare pe procuror Ia această unitate, care se situa în apropierea mediei naționale, apreciindu-se că nu este oportună diminuarea numărului de procurori ce funcționează în cadrul acestui parchet.

Totodată s-a apreciat că, în actuala procedură, era oportună ocuparea posturilor vacante de la judecătorii.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea contestației formulate, ca lipsită de interes.

Înalta Curte, învestită în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, cu soluționarea contestației de față,în limitele investirii sale, generate de obiectul hotărârii atacate, examinând înscrisurile aflate la dosar prin prisma susținerilor părților și raportat la prevederile legale aplicabile, constată că este lipsită de interes contestația formulată de A..

Înalta Curte constată că din actele aflate la dosar, rezultă că ulterior pronunțării Hotărârii nr. 335 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea și-a manifestat intenția de a fi numită în funcția de judecător la Judecătoria Deva, cererea formulată în acest sens fiind admisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1065 din 26.10.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În aceste condiții, se constată că în cauză, contestoarea nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes invocată este fondată, motiv pentru care va respinge recursul ca lipsit de interes.

Având în vedere lipsa de interes a contestației, se constată că este lipsită de interes și cererea de intervenție accesorie formulată de Tribunalul Hunedoara în sprijinul contestatoarei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 335 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Respinge cererea de intervenție accesorie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.