ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2017

Decizia nr. 2024/2017

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

La data de 24.11.2016, A. a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1250 din 27 octombrie 2016, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara.

S-a arătat că hotărârea pronunțată de intimatul C.S.M. este nelegală și netemeinică și nu avut în vedere toate circumstanțele cauzei, refuzând fără temei numirea sa în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara.

S-a arătat că anterior solicitării făcută la data de 13.10.2016, a mai lucrat ca judecător, atât la nivel de judecătorie, cât și la nivel de tribunal, astfel încât are experiență și poate îndeplini corespunzător funcția pentru care a solicitat numirea. Mai mult, a ocupat și funcția de președinte de judecătorie, ca urmare a promovării concursului pentru funcții de conducere, derulat în toamna anului 2014.

În prezent, contestatoarea ocupă funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu o vechime totală în muncă de 13 ani și 9 luni și de 7 ani și 8 luni în magistratură.

Tribunalul Hunedoara este o instanță cu volum mare de activitate, în cursul anului 2015 fiind investit cu judecarea a 16.698 cauze și un număr total de posturi de 34 de judecători, din care numai 30 ocupate și patru posturi vacante.

În cursul anului 2015 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj toate posturile din schemă erau ocupate, iar în ceea ce privește volumul de activitate Parchetul a fost investit cu un număr de 421 de cauze și 400 au fost soluționate. În acest context, raportat la volumul de activitate al fiecărei instituții implicate, la numărul de posturi vacante și la posibilitatea legală de numire, C.S.M.-ul putea să dispună numirea contestatoarei în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara.

S-a invocat faptul că nu au fost coroborate corespunzător dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 raportate la criteriile prevăzute în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și numirea procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a mai arătat că din practica organului administrativ rezultă că au fost admise cereri de numire din funcția de procuror în cea de judecător pentru o persoană cu o vechime mult mai mică decât a contestatoarei - Hotărârea Secției pentru procurori nr. 59 din 30 ianuarie 2014. Au mai fost invocate în același sens: Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 1250 din 27 octombrie 2016; nr. 1176 din 03 noiembrie 2015; 746 din 18 iunie 2014; 384 din 19 martie 2014, precum și Hotărârea Secției pentru judecători nr. 1342 din 11 decembrie 2014.

Apărările formulate în cauză de Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Adoptarea Hotărârii nr. 1250 din 27 octombrie 2016 a Plenului C.S.M. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 raportate la criteriile prevăzute în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și numirea procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Chiar dacă în speță contestatoarea îndeplinește condițiile prevăzute de lege, dispozițiile legale și regulamentare aplicabile în cauză conferă numai o vocație în sensul arătat, rămânând la latitudinea C.S.M.-ului să dispună cu privire la cererile care au ca obiect numirea în funcția de judecător.

În cauză, Plenul C.S.M. a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror poate fi numită în funcția de judecător și anume volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și de la Tribunalul Hunedoara, vechimea deținută de contestatoare la unitatea de parchet și vechimea în funcție.

Parchetul unde activează contestatoarea are un volum de 41 de dosare pe procuror în primul semestru al anului 2016, față de media națională de 102 dosare cu 297 de lucrări pe procuror, față de media națională de 346 de lucrări.

În ceea ce privește gradul de ocupare a posturilor la nivelul unității de parchet la care funcționează contestatoarea, sunt prevăzute 14 posturi, din care 10 de execuție, toate ocupate și 4 de conducere, fiind vacant un post de conducere.

La Tribunalul Hunedoara, în primul semestru al anului 2016, încărcătura cauzelor pe judecător a fost de 309 dosare, față de media națională de 346 dosare, iar încărcătura cauzelor pe schemă a fost de 282 dosare, spre deosebire de media națională de 318 dosare.

Referitor la traseul profesional al contestatoarei s-a arătat că aceasta a funcționat ca procuror pe Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, cerere admisă prin Hotărârea C.S.M. - Secția pentru procurori nr. 59 din 30 ianuarie 2014.

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 384 din 19 martie 2014 doamna A. a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Petroșani.

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 746 din 18 iunie 2014 doamna A. a fost promovată la Tribunalul Bihor.

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1176 din 03 noiembrie 2015 doamna A. a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.

Referitor la criteriul vechimii în funcție, trebuie arătat că acesta nu poate fi privit singular, ci raportat la celelalte criterii, astfel încât, o vechime totală de șapte ani și opt luni nu conferă, automat dreptul de a fi numită în funcția de judecător.

Raportat la aceste date statistice, corelate cu analiza criteriilor din Regulament, în mod judicios Plenul C.S.M. a apreciat că nu se impune ocuparea posturilor la Tribunalul Hunedoara, prin procedura numirii din funcția de procuror în cea de judecător - prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată.

Hotărârea C.S.M. are o justificare obiectivă și rezonabilă și anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatoarei nu a fost arbitrară.

Considerentele Înaltei Curți asupra soluției pronunțate în cauză

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Prin Hotărârea nr. 1250 din 27.10.2016, Plenul C.S.M. a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara, a contestatoarei A. cu motivarea că volumul de activitate de la cele două instituții nu justfică ocuparea funcțiilor vacante în temeiul solicitării formulată de doamna procuror, fluctuația de personal fiind de natură să determine perturbarea activității de la Parchet.

Hotărârea Plenului C.S.M. s-a întemeiat pe dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 și art. 22-23 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurilor în funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurilor în funcția de judecător.

Art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 conține o normă dispozitivă care prevede coordonatele generale în care autoritatea publică își exercită dreptul de apreciere, cu asigurarea proproționalității, a unui just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și conținutul drepturilor ori intereselor legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă. Din interpretarea textului legal menționat nu rezultă existența unui drept de care beneficiază automat persoanele vizate de ipoteza normei legale și nici obligația corelativă a autorității publice de a dispune admiterea cererilor de numire în funcțiile de procuror sau de judecător.

Regulamentul prevede în art. 23 alin. (1

1

), mai multe criterii ce trebuie avute în vedere la soluționarea unor asemenea cereri formulate de magistrați: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultatea de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător și procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gardul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea.

Din analiza hotărârii contestate se observă că în soluționarea cererii de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, Plenul C.S.M. a avut în vedere volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, al Tribunalului Hunedoara și vechimea în funcție a contestatoarei .

Totuși, nici legea și nici Regulamentul nu impun prevalența unor criterii față de celelalte, astfel încât la soluționarea cererii de numire în funcția de judecător, ele trebuie analizate în mod corelat, astfel încât, nu numai interesul anagajatorului privind politica de resurse umane să fie realizat, dar să poată fi îndeplinită și corelarea interesului public cu cel privat.

Aceasta înseamnă că vocația contestatoarei de a fi numită în funcția de judecător poate fi concretizată, în măsura în care sunt îndeplinite toate criteriile prevăzute de lege și de Regulament.

În speță, de o importanță desebită în evaluarea consecințelor soluționării favorabile a cererii de numire din funcția de procuror în funcția de judecător este analiza de oportunitate realizată de instituțiile implicate în procedura de emitere a avizelor prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament. Aceste instituții sunt cele mai în măsură să stabilească dacă admiterea cererii afectează sau nu buna funcționare a unității de parchet.

În cauză, au fost emise avize nefavorabile de Curtea de Apel Craiova și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, care confirmă aprecierea Plenului C.S.M. conform căreia admiterea cererii contestatoarei ar afecta buna funcționare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

În examinarea criticilor privind adoptarea soluției administrative, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporționalității între măsurile individuale dispuse de autoritățile publice și interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire.

Or, în speță, din analiza efectuată de C.S.M. asupra volumului de activitate la cele două instituții rezultă că Parchetul unde activează contestatoarea are un volum de 41 de dosare pe procuror în primul semestru al anului 2016, față de media națională de 102 dosare cu 297 de lucrări pe procuror, față de media națională de 346 de lucrări.

În ceea ce privește gradul de ocupare a posturilor la nivelul unității de parchet la care funcționează contestatoarea, sunt prevăzute 14 posturi, din care 10 de execuție, toate ocupate și 4 de conducere, fiind vacant un post de conducere.

La Tribunalul Hunedoara, în primul semestru al anului 2016, încărcătura cauzelor pe judecător a fost de 309 dosare, față de media națională de 346 dosare, iar încărcătura cauzelor pe schemă a fost de 282 dosare, spre deosebire de media națională de 318 dosare.

În aceste circumstanțe, trebuie subliniat că rațiunea organului administrativ constă în gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate, fiind rezonabil a se considera că fluctuația de personal este de natură să determine perturbarea activității instituției unde își desfășoară activitatea contestatoarea și, în consecință, nu se impune admiterea contestației, Hotărârea Plenului C.S.M. nefiind afectată de niciun motiv de nelegalitate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, va respinge contestația formulată de contestatoarea A., împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1250 din 27.10.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1250 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.