ÎCCJ, Decizia nr. 82/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 4 mai 2004, SC I.M.

SA Drăgășani a formulat contestație în anulare împotriva sentinței nr. 61/F/C

din 3 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 340/2004.

Tot la data de 4 mai 2004,

contestatoarea SC I.M. SA Drăgășani a formulat cerere de recuzare a tuturor

magistraților Curții de Apel Pitești.

Ca urmare a acestei cereri

de recuzare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, prin încheierea din 21 mai 2004, conformându-se dispozițiilor art.

30 alin. (2) C. proc. civ., a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 1887 din 28 mai 2004, a

respins cererea de recuzare, cu motivarea că aceasta este neîntemeiată,

deoarece situațiile la care se referă petiționara, nu se regăsesc între

cazurile de incompatibilitate limitativ prevăzute în art. 27 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., pentru care judecătorul poate fi recuzat.

SC I.M. SA Drăgășani a

formulat contestație în anulare împotriva acestei încheieri.

La termenul din 30 iunie

2004, fixat pentru judecarea contestației în anulare, nu s-au prezentat nici

contestatoarea SC I.M. Drăgășani și nici intimații-reclamanți F.V., M.L. și P.E.

Constatând că procedura de

citare a fost legal îndeplinită, că părțile nu s-au prezentat și nici nu au

solicitat, în scris, judecarea în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin încheierea din 30 iunie 2004, în temeiul art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării contestației în anulare

formulată de SC I.M. SA Drăgășani, împotriva încheierii nr. 1887 din 28 mai

2004.

Între timp, prin decizia nr.

211/R/C din 18 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de SC I.M. SA Drăgășani, împotriva sentinței nr. 61/F/C din 3 mai

2004, a aceleiași instanțe.

Contestatoarea SC I.M. SA

Drăgășani a declarat recurs împotriva încheierii din 30 iunie 2004 a secției

comerciale a instanței supreme, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că au fost încălcate

dispozițiile art. 105, cu referire la art. 85 C. proc. civ. deoarece procedura

de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 30 iunie 2004.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, prin art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., se prevede că „asupra suspendării judecării procesului,

instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi

atacată cu recurs în mod separat”.

Această dispoziție, însă, nu

este aplicabilă și în cazul când judecarea procesului are loc în urma

exercitării unei căi extraordinare de atac pentru care sunt prevăzute proceduri

și modalități specifice de judecare și de soluționare a litigiului.

Or, în cauză, suspendarea

judecății se referă la contestația în anulare formulată de SC I.M. SA Drăgășani

împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de recuzare privind pe

toți judecătorii unei instanțe de apel.

Cum, prin art. 320 alin. (3)

C. proc. civ., se prevede că „hotărârea dată în contestație este supusă

acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”, iar încheierea prin care a

fost respinsă cererea de recuzare, nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu

recurs, este evident că nici încheierea de suspendare a judecății contestației

în anulare nu poate fi atacată cu recurs, cât timp în însăși cererea principală

- contestația în anulare - nu mai este posibilă exercitarea unei asemenea căi

de atac.

În această privință este de

observat că, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a

respins recuzarea, se poate ataca numai odată cu fondul”.

Din dispoziția menționată

rezultă că, din moment ce este susceptibilă de a fi atacată numai odată cu

fondul, încheierea de respingere a recuzării nu este supusă decât căilor de

atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului

procesului, de către instanța care a soluționat cererea de recuzare.

Cum, în speță, cererea de

recuzare, privind întreaga instanță de apel, a fost soluționată de instanța de

recurs, a cărei hotărâre asupra fondului nu mai poate fi supusă unui nou

recurs, este evident că încheierea de respingere a recuzării pe care a

pronunțat-o, nu este supusă recursului, pentru că aceasta ar echivala cu

admiterea posibilității de a fi exercitată o cale de atac neprevăzută de lege.

Așa fiind, câtă vreme

încheierea prin care o instanță de recurs respinge cererea de recuzare, nu

poate fi atacată cu recurs, iar pe cale de consecință, nici hotărârea dată

asupra contestației în anulare formulată împotriva unei asemenea încheieri nu

este supusă recursului, deoarece contestația în anulare nu este susceptibilă de

alte grade de jurisdicție, decât de acelea prevăzute pentru cererea principală

(de recuzare), se impune ca nici încheierea de suspendare a judecății

contestației în anulare privind o soluție de respingere a recuzării, să nu mai

fie supusă recursului, pentru că, altfel, s-ar încălca principiul potrivit

căruia accesoriul urmează soarta principalului.

În consecință,

constatându-se că încheierea atacată nu este supusă nici unei căi de atac,

urmează ca recursul declarat împotriva acesteia să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatoarea SC I.M. SA Drăgășani împotriva încheierii

din 30 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 8650/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2005.