ÎCCJ, Decizia nr. 82/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 mai 2004, SC I.M. SA Drăgășani a formulat contestație în anulare împotriva sentinței nr. 61/F/C din 3 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 340/2004. Tot la data de 4 mai 2004, contestatoarea SC I.M. SA Drăgășani a formulat cerere de recuzare a tuturor magistraților Curții de Apel Pitești. Ca urmare a acestei cereri de recuzare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 21 mai 2004, conformându-se dispozițiilor art. 30 alin. (2) C. proc. civ., a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 1887 din 28 mai 2004, a respins cererea de recuzare, cu motivarea că aceasta este neîntemeiată, deoarece situațiile la care se referă petiționara, nu se regăsesc între cazurile de incompatibilitate limitativ prevăzute în art. 27 pct. 1 - 9 C. proc. civ., pentru care judecătorul poate fi recuzat. SC I.M. SA Drăgășani a formulat contestație în anulare împotriva acestei încheieri. La termenul din 30 iunie 2004, fixat pentru judecarea contestației în anulare, nu s-au prezentat nici contestatoarea SC I.M. Drăgășani și nici intimații-reclamanți F.V., M.L. și P.E. Constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, că părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat, în scris, judecarea în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea din 30 iunie 2004, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulată de SC I.M. SA Drăgășani, împotriva încheierii nr. 1887 din 28 mai 2004. Între timp, prin decizia nr. 211/R/C din 18 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de SC I.M. SA Drăgășani, împotriva sentinței nr. 61/F/C din 3 mai 2004, a aceleiași instanțe. Contestatoarea SC I.M. SA Drăgășani a declarat recurs împotriva încheierii din 30 iunie 2004 a secției comerciale a instanței supreme, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 105, cu referire la art. 85 C. proc.

civ. deoarece procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 30 iunie 2004. Recursul nu este admisibil. În adevăr, prin art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că „asupra suspendării judecării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat”. Această dispoziție, însă, nu este aplicabilă și în cazul când judecarea procesului are loc în urma exercitării unei căi extraordinare de atac pentru care sunt prevăzute proceduri și modalități specifice de judecare și de soluționare a litigiului. Or, în cauză, suspendarea judecății se referă la contestația în anulare formulată de SC I.M. SA Drăgășani împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de recuzare privind pe toți judecătorii unei instanțe de apel.

Cum, prin art. 320 alin. (3) C. proc. civ., se prevede că „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”, iar încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, este evident că nici încheierea de suspendare a judecății contestației în anulare nu poate fi atacată cu recurs, cât timp în însăși cererea principală - contestația în anulare - nu mai este posibilă exercitarea unei asemenea căi de atac. În această privință este de observat că, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea, se poate ataca numai odată cu fondul”.

Din dispoziția menționată rezultă că, din moment ce este susceptibilă de a fi atacată numai odată cu fondul, încheierea de respingere a recuzării nu este supusă decât căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului procesului, de către instanța care a soluționat cererea de recuzare. Cum, în speță, cererea de recuzare, privind întreaga instanță de apel, a fost soluționată de instanța de recurs, a cărei hotărâre asupra fondului nu mai poate fi supusă unui nou recurs, este evident că încheierea de respingere a recuzării pe care a pronunțat-o, nu este supusă recursului, pentru că aceasta ar echivala cu admiterea posibilității de a fi exercitată o cale de atac neprevăzută de lege.

Așa fiind, câtă vreme încheierea prin care o instanță de recurs respinge cererea de recuzare, nu poate fi atacată cu recurs, iar pe cale de consecință, nici hotărârea dată asupra contestației în anulare formulată împotriva unei asemenea încheieri nu este supusă recursului, deoarece contestația în anulare nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicție, decât de acelea prevăzute pentru cererea principală (de recuzare), se impune ca nici încheierea de suspendare a judecății contestației în anulare privind o soluție de respingere a recuzării, să nu mai fie supusă recursului, pentru că, altfel, s-ar încălca principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului. În consecință, constatându-se că încheierea atacată nu este supusă nici unei căi de atac, urmează ca recursul declarat împotriva acesteia să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea SC I.M. SA Drăgășani împotriva încheierii din 30 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 8650/2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2005.