ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R. SRL Focșani a acționat în judecată pe pârâta SC A.R.A.

SA, sucursala Vrancea, pentru plata sumei de 400.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile pentru o clădire proprietatea sa situată în comuna Jariștea,

la care la data de 22 februarie 2004 s-a produs un incendiu și care era

asigurată la o valoare de 500.000 lei mijloace fixe, obiecte de inventar în

valoare de 220.000 lei și stoc marfă de 30.000 lei plus cheltuieli de judecată.

Instanța investită cu soluționarea acestei acțiuni, Tribunalul Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 44 din 25 aprilie

2005 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata

sumei de 384.652 lei despăgubiri civile plus dobânda legală de la data

scadenței, respectiv 29 aprilie 2004 și până la data efectuării plății, cu

cheltuielile de judecată aferente.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că asigurarea

încheiată de reclamantă cu societatea de asigurare nu a privit întregul imobil

ci, numai magazinul și discoteca.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, care, prin decizia nr. 82 R

(îndreptată ulterior 82 A prin încheierea din 26 septembrie 2005) din 27 iulie

2005 a schimbat în tot sentința instanței de fond și a respins ca nefondată

acțiunea reclamantei, reținând că valoarea bunurilor asigurate a fost mai mică

decât cea reală și că data încheierii contractului de comodat nu este cea

înscrisă în act, acesta fiind înlocuit după producerea incendiului, scopul

fiind încasarea despăgubirii pentru bunurile personale ale administratorului

societății reclamante.

Reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța

de apel și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 26

septembrie 2005 a aceleiași instanțe, susținând că în compunerea completului

care a judecat apelul său nu au fost respectate prevederile art. 57 alin. (2)

din Legea nr. 304/2004.

Prin decizia nr. 2262 din 20 iunie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, au fost

respinse, ca nefondate recursurile reclamantei, reținându-se că

neregularitățile procedurale invocate de reclamantă au fost remediate pe calea

deschisă de dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. situație în care

instanța de apel a pronunțat o hotărâre corectă iar încheierea de îndreptare a

erorii materiale din 26 septembrie 2005 nu este contrară legii.

La data de 5 iulie 2006 S.C.

R. SRL Focșani a formulat contestație în anularea acestei din urmă hotărâri,

motivată în drept pe prevederile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ.,

contestație respinsă ca nefondată de către Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia nr. 985 din 6 martie 2007.

Împotriva deciziei nr. 82/A/2005 a Curții de Apel Galați S.C. R. SRL a

formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și pct.

5 C. proc. civ. În cererea de revizuire se arată că instanța de apel, cu ocazia

judecării apelului declarat de pârâtă, și-a depășit competența materială și s-a

pronunțat asupra unui înscris, contractul de comodat, care nu a făcut obiectul

dosarului. Cu atât mai mult cu cât la pagina 4 din decizie se face mențiunea că

apelanta pârâtă a formulat plângere penală cu privire la contractul de comodat,

înscriindu-se în fals cu privire la aceasta. Hotărârea instanței de apel se

bazează exclusiv pe actele provenite din dosarul penal instrumentat de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în dosarul format în urma plângerii

penale depuse de către apelanta pârâtă.

Instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care

nu s-a cerut, avându-se în vedere că instanța de fond reținuse că pârâta, prin

întâmpinare, a formulat plângere penală împotriva contractului de comodat,

rezultatul acesteia fiind obligatoriu pentru instanța civilă.

S-a subliniat faptul că nu s-a cerut

instanței de judecată să se constate nulitatea contractului de comodat, astfel

că instanța civilă nu mai era competentă să se pronunțe.

Instanța

de apel, cu privire la probele existente în dosarul penal, reține că contractul

de comodat a fost întocmit după producerea incendiului, scopul fiind încasarea

despăgubirii pentru bunurile personale aparținând lui R.A. și care nu au făcut

obiectul contractului de asigurare, s-au încălcat prevederile art. 294 alin. (1)

conform cu care în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau

obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi; cu

privire la cererea introdusă de către SC R. SRL împotriva pârâtei SC A.R.A. SA,

sucursala Vrancea, obiectul l-a constituit obligarea la plata de despăgubiri

civile cu dobânda aferentă de la 29 aprilie 2004.

S-a precizat că sunt incidente, în

cererea de revizuire, prevederile pct. 5 ale art. 322 C. proc. civ. Or, SC A.R.A.

SA, sucursala Vrancea, a solicitat cercetarea reprezentantului SC R. SRL, R.A.,

pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune și fals în înscrisuri sub

semnătură privată invocându-se încercarea de obținere de către acesta a unei

sume de bani drept despăgubire, prin folosirea de documente fictive și anume a

unui contract de comodat și a unor liste de inventar false.

În urma cercetărilor efectuate, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus, prin Ordonanța din 6 decembrie 2004,

soluția de scoatere de sub urmărire penală a numiților R.A. și P.M.,

considerându-se că nu sunt întrunite elementele acelor infracțiuni.

Soluția a fost menținută prin Ordonanță

de respingere a plângerii formulate de către SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea,

de care a luat cunoștință la data de 24 aprilie 2007, la care R.A. a formulat

cerere la Parchet să i se comunice soluția pronunțată în dosarul penal.

Ori, instanța civilă era obligată să țină

seama de soluția dată în penal și nu putea face aprecieri contrare probelor

existente la dosarul soluționat.

Prin întâmpinare, SC A.R.A. SA a invocat

excepția tardivității formulării cererii de revizuire, respectiv au fost

încălcate dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. și art. 322 pct. 1, 2

și 7 alin. (1) C. proc. civ.

S-a precizat că hotărârea nr. 82 a Curții

de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1023/2005, a fost comunicată părților

la 16 septembrie 2005, dată de la care curge termenul de revizuire de o lună și

care a fost depășit, cererea de revizuire de față fiind tardivă.

Înscrisul nou, în speță ordonanța

procurorului la care se referă revizuienta, a fost comunicată acesteia și

intimatei, conform art. 246 C. proc. pen., anterior datei de 24 aprilie 2007 și

ordonanța Parchetului nu poate fi considerată înscris nou deoarece revizuienta

a avut cunoștință de conținutul său la momentul la care s-a pronunțat hotărârea

nr. 82/2005; consideră că nu există înscrisuri noi reținute de intimată sau

care nu au putut fi înfățișate în apel dintr-o împrejurare mai presus de voința

revizuientei.

Dovezile de comunicare sunt în dosarul

nr. 496/P/2004, ordonanțele fiind primite și cunoscute deopotrivă de părți

înainte de soluționarea apelului.

Se precizează că ordonanța nu constituie

un înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât din

conținutul său nu se desprind referiri la situația de fapt, altele decât cele

care au rezultat din înscrisuri preexistente.

Această ordonanță nu a fost reținută de

către intimată și nici revizuienta nu a fost în imposibilitate să o prezinte

datorită unui caz de forță majoră sau o împrejurare mai presus de voința

părților.

Consideră că cerințele art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât ordonanța

Parchetului nu poate constitui un înscris nou în sensul legii.

Prin decizia

nr. 73 din 10 septembrie

2007, Curtea de Apel Galați a admis cererea de revizuire a deciziei nr. 82/A/2005

a aceleiași instanțe, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a

respins apelul declarat de pârâta SC A. SA, sucursala Vrancea, împotriva

sentinței civile nr. 44 din 25 martie 2005 a Tribunalului Vrancea ca nefondată

și a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut în primul rând că cererea de revizuire a fost

formulată în temeiul legal având în vedere că soluția pronunțată de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost comunicată revizuientei la data

de 24 aprilie 2007 iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 2 mai

proc. civ. se referă tocmai la înscrisul reprezentat de comunicarea făcută

revizuientei, de Parchet la data de 23 aprilie 2007 și deci revizuirea nu este

tardivă.

În continuare instanța,

având în vedere cele de mai sus și apreciind că cererea de revizuire este

întemeiată, a trecut la examinarea apelului formulat de pârâta SC A. SA

reținând următoarele:

Instanța penală s-a

pronunțat în dosarul penal în sensul că nu se poate reține faptul că contractul

de comodat a fost încheiat ulterior producerii incendiului, urmând a se reține

că datele înscrise au fost reale cu privire la conținut și referitor la data

întocmirii contractului în discuție.

Culpa intimatei dovedită prin

sistemul practicat de a încasa primele de asigurare fără a verifica în

prealabil dacă bunurile asigurate există faptic la fața locului și starea

acestora nu-i profită și nici nu poate fi invocată în favoarea sa.

În cauză a rezultat că

reclamanta revizuientă a plătit taxa de timbru și a invitat la conciliere, la

data de 27 aprilie 2004, cu adresa nr. 26 din 6 aprilie 2004, intimata însă

aceasta nu s-a prezentat invocând un deces în familia apelantului.

Cu adresa nr. 27 din 29

aprilie 2004 intimata a fost din nou invitată la conciliere și nu s-a

prezentat, rezultând că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 720

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut

corect că, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de

asigurare asiguratul s-a obligat să plătească o primă de asigurare

asiguratorului, iar acesta se obligă să plătească, la producerea unui risc,

beneficiarului despăgubiri sau suma asigurată în limitele termenelor legale.

Cu privire la imobil, s-a

reținut corect că a constituit obiectul asigurării doar discoteca și magazinul

pentru o valoare de 5 miliarde lei.

Pârâta intimată nejustificat

a evaluat și partea din imobilul neasigurat, ajungând la o valoare de

7.260.363.345 lei; pentru a putea susține că imobilul a fost subevaluat, a

aplicat un procent de subasigurare de 68,86 % conform raportului de expertiză S.N.,

valoarea distrugerilor provocate de incendiu la bunul asigurat este de

3.923.262.000 lei, ceea ce s-a reținut corect de către instanța de fond.

Pârâta intimată a despăgubit

reclamanta revizuientă cu suma de 1.999.794.535 lei, diferența pentru achitarea

nelegală a distrugerii bunuri asigurat fiind de 1.923.467.645 lei.

Conform art. 3 din

Condițiile Generale art. 9 privind asigurările facultative de bunuri și de răspundere

civilă anexa la contractul de închiriere, asigurările de bunuri pot privi și

bunuri care fac obiectul unor contracte de închiriere, de bunuri sau locație de

gestiune (în polița de asigurare în valoare de 2.200.000.000 lei au fost

cuprinse bunurile primite în comodat de către societate de la persoană fizică R.A.

în baza contractului de comodat din 15 ianuarie 2003).

Instanța de fond a reținut

corect că bunurile din contractul de comodat au fost asigurate corect conform

Condițiilor Generale art. 9, valoarea stabilită pentru acele bunuri imobile din

contractul de comodat prin expertiza contabilă B.V. este de 2.034.647.000 lei.

Contractul de asigurare este un contract comercial conform art. 4 C. com.

Datoriile comerciale produc

dobândă de drept în sensul prevederilor art.43 Cod comercial în măsura în care

devin exigibile.

Ca urmare, corect pârâta

intimată a fost obligată la plata dobânzii legale pentru neplata integrală a

indemnizației de asigurare la data scadenței.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea, solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

cererii de revizuire.

În motivarea recursului său

recurenta invocă lipsa de temei legal a hotărârii atacate care a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii iar criticile invocate se pot grupa în

două categorii, respectiv cele care vizează cererea de revizuire întemeiată pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și cele care vizează cererea întemeiată pe art. 322

pct. 2 C. proc. civ.

În prima categorie de motive

se susține, în esență, că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât nu

sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri,

respectiv ordonanța procurorului invocată de revizuientă a fost cunoscută de

aceasta din 17 ianuarie 2005 și nu are valoarea unui înscris nou și partea nu a

fost în situația de a nu-l putea înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de

voința sau ori pentru că a fost reținut de partea adversă. De asemenea ordonanța

nu are, prin conținutul ei, un caracter hotărâtor, determinant în soluționarea

cauzei, de natură să fi schimbat soluția dată de instanță în apel.

În a doua categorie de

motive, ce vizează cererea întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se

critică aplicarea, greșită, a acestui text legal, întrucât instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut deoarece plus pletita

prevăzut de acest text se raportează la ceea ce s-a cerut prin cererea de

chemare în judecată și nu la apărările formulate de pârâta-apelantă. Mai mult,

reclamanta-revizuientă nu a invocat acest motiv prin recursul promovat de ea

împotriva deciziei nr. 82/2005 a Curții de Apel Galați.

Un alt motiv de recurs,

comun ambelor temeiuri de drept invocate în cererea de revizuire, îl constituie

încălcarea prevederilor art. 324 C. proc. civ. în sensul că cererea de

revizuire este tardivă, indiferent de temeiul la care se raportează respectiv

pct. 2 sau 5 al art. 322 C. proc. civ., întrucât, în ambele cazuri termenul de

o lună a fost depășit. Astfel, decizia nr. 82/2005 a fost comunicată ambelor

părți la 16 septembrie 2005 iar ordonanța Parchetului dată în dosarul nr. 496/P/2004

a fost comunicată părților cu mult înainte de soluționarea cauzei, conform

dovezilor de comunicare depuse la dosar.

Intimata-revizuientă, S.C. R.

SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât

motivele susținute de recurentă sunt neîntemeiate.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru

cele ce se vor arăta în continuare și care pot fi rezumate prin aceea că, în

pronunțarea deciziei atacate, Curtea de Apel Galați a făcut o greșită aplicare

a prevederilor art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. și a art. 324 pct. 1 și 4 C.

proc. civ.

Instanța a apreciat în mod

eronat că

Ordonanța

din 6 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, privind

scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților R.A. și P.M. ar constitui un

act nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Aceasta deoarece respectiva

ordonanță nu constituie un înscris determinant, nu a fost reținută de partea

adversă iar revizuienta nu a fost în situația de a nu o putea invoca dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa. De altfel această ordonanță, emisă la 6

decembrie 2004 a fost cunoscută de ambele părți, prin comunicare la 10

decembrie 2004, înainte de soluționarea apelului. Comunicarea Ordonanței nr. 1059/II/2/2004

din 17 ianuarie 2005, prin care s-a respins plângerea S.C. A.R.A. împotriva

soluției dată în dosarul nr. 496/P/2004, comunicare făcută la 24 aprilie 2007

(!) la cererea făcută de R.A., nu conferă ordonanței caracterul de înscris nou

și nici nu poate marca momentul de la care curge termenul de o lună pentru

formularea cererii de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 4. Ca atare cererea

de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. estre nefondată și

tardiv formulată.

Și cererea de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată și tardiv formulată.

Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat decât în limita celor solicitate,

fără a acorda mai mult decât s-a cerut, iar cererea de revizuire a fost

introdusă la 2 mai 2007 deși decizia atacată i-a fost comunicată revizuientei

la 19 septembrie 2005.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită

recursul și să modifice decizia atacată în sensul respingerii cererii de

revizuire.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta S.C. A.R.A.

SA, sucursala Vrancea, împotriva deciziei civile nr. 73/A din 10 septembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Modifică decizia în tot, în sensul că

respinge cererea de revizuire formulată de intimata SC R. SRL Focșani împotriva

deciziei nr. 82/A din 27 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați în

dosarul nr. 1023/2005.

Obligă intimata SC R. SRL Focșani să

plătească recurentei suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 iunie 2008.