ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5440/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 iunie 2004, reclamanta

SC M. SRL Văcărești a chemat în judecată pe pârâta A.D.S. București, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că aceasta nu are nici un drept

de creanță împotriva reclamantei, și că aceasta îndeplinește condițiile legale

pentru atribuirea directă spre concesionare de teren, precum și să fie obligată

pârâta la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă a

suprafeței de 137,75 ha deținut pe baza contractului de asociere în

participație din 18 octombrie 2001, încheiat cu SC S. SA Târgoviște.

Prin sentința civilă nr. 1662 din 11

noiembrie 2004 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei soluții a fost respins, prin decizia civilă nr. 82 din 8

martie 2005, de Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale, așa cum a fost formulată, întrucât i-a fost încălcat dreptul la

apărare, prin acordarea de către instanță a unui termen mai scurt decât cel în

care avocatul său era indisponibil participând la un curs de mediator, iar pe

fond, greșit s-a constatat că nu ar fi îndeplinit condițiile concesionării

solicitate.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 156 C. proc. civ.,

instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată.

În cauză, instanța de apel a făcut o

corectă aplicațiune a acestei dispoziții legale și a acordat termenul a cărei

întindere era la aprecierea sa, pentru a da posibilitate părții care l-a

solicitat să-și pregătească apărarea.

Susținerea recurentei că acest

termen trebuia să acopere toată perioada în care avocatul său participa la

cursuri de mediatori, nu poate fi primită, întrucât nu constituie un motiv de

casare în raport de dispoziția legală menționată mai sus.

În ceea ce privește celelalte

susțineri privind modul de soluționare pe fond a cauzei, s-a reținut corect că

în cauză nu putea fi aplicat art. 111 C. proc. civ., recurenta reclamantă având

la îndemână acțiunea în realizarea dreptului pe care îl invoca în

contradictoriu cu pârâta.

De altfel, corect instanțele au

reținut că reclamanta nu îndeplinea condițiile legale de concesionare prin

atribuire directă, potrivit Legii nr. 268/2001 cu modificările din Legea nr.

249/2003, întrucât prin achiziționarea unui singur activ nu avea posibilitatea

de a-i fi concesionată direct întreaga suprafață de teren din contractul de

asociere în participare aflat în discuție.

În consecință, reclamanta nu putea

beneficia de încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă, cum

greșit solicită prin recurs.

Astfel că recursul reclamantei se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC M. SRL Văcărești, împotriva deciziei nr. 82 din 8

martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.