ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5109/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1454 din 15

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul L.C.,

domiciliat în Bacău, județul Bacău, împotriva pârâtelor D.E. și L.A., domiciliate

în Bacău, județul Bacău, în sensul că a constatat nulitatea contractului de

închiriere din 12 martie 2004, având ca obiect închirierea suprafeței de 58 mp.

teren. De asemenea a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta

reclamantă D.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin contractul de societate autentificat la 12 mai 1993 la N.S.B.,

L.A. și L.C. s-au asociat și au constituit SC L.E. SNC, societate în nume

colectiv, reprezentată și administrată de aceștia. În scopul desfășurării

activității, între SC L.E. SNC și C.L.B. s-a încheiat contractul de cesionare

înregistrat la 29 septembrie 1999, având ca obiect cedarea și preluarea în

concesiune a suprafeței de 58 mp. destinată realizării unui spațiu comercial. P.M.B.

a eliberat autorizația de construcție din 15 august 2000, pentru SC L.E. SNC,

pentru construirea unui spațiu comercial.

Prin dispoziția din 15 martie 2004 a

P.M.B. s-a dispus restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a unor suprafețe de

teren, inclusiv a suprafeței de 58 mp. teren, prevăzându-se că se preia

contractul de concesionare, pentru suprafața de 58 mp. aparținând A.F.L.

Ulterior, între D.E. și SC L.E. SNC

Bacău, reprezentată prin L.A., s-a încheiat contractul de închiriere

înregistrat la A.F.P. Bacău, la 12 mai 2004, contract în care s-a stabilit o

chirie de 3.800.000 lei lunar și care a fost declarat nul deoarece contravine

dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În dispoziția de restituire s-a prevăzut că se

preia contractul de concesionare, pentru suprafața de 58 mp., așa că încât este

indiscutabil, că D.E. a optat pentru restituirea în natură, subrogându-se în

drepturile statului, contractul de concesiune fiind încheiat potrivit legii.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 2 din 13

ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.E., împotriva

sentinței civile nr. 1454 din 15 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

Bacău, în dosarul nr. 4753/2004, în contradictoriu cu intimatul reclamant L.C.

și intimata pârâtă L.A.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 10/2001, dacă

imobilul restituit prin proceduri administrative face obiectul unui contract de

concesiune locativ, de gestiune sau asociere în participațiune, persoana

îndreptățită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri

reparatorii în echivalent. Legiuitorul a prevăzut în scopul protejării

concesionarilor, dreptul proprietarilor de a opta pentru restituirea în natură,

iar pârâta D.E. avea obligația legală de a prelua contractul de concesiune.

Împotriva deciziei civile nr. 2 din 13

ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ a promovat recurs pârâta D.E., care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că

instanța de apel a respins apelul printr-o motivare sumară și străină de fondul

cauzei; s-a acordat mai mult decât s-a cerut și ce nu s-a cerut, hotărârea este

lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, acțiunea

este motivată greșit în drept, a fost nesocotit principiul libertății actelor

juridice, iar administratorul L.C. a știut de încheierea contractului, fiind

invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 299-316 C.

proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta D.E. pentru următoarele considerente.

Printr-o completă și integrală

apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, precum și regimul sancționator în situația

nerespectării dispozițiilor imperative cuprinse în Legea nr. 10/2001. De esența

unei corecte stabiliri a situației de fapt și de drept în speță, o reprezintă

dispoziția din 15 martie 2004 a P.M.B., privind soluționarea cererii

petiționarei D.E. prin care i s-a restituit și suprafața de teren de 58 mp., cu

precizarea făcută la pct. 2 că se preia contractul de concesionare aparținând

A.F.L. (dosar nr. 4753/2004 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ).

Amplu documentat și bine argumentat,

atât instanța de fond cât și cea de apel au evidențiat că, din moment ce a

optat pentru restituirea în natură, proprietara D.E. avea obligația legală

impusă de Legea nr. 10/2001, de a prelua contractul de concesionare, iar

încheierea unui contract de închiriere, chiar cu existența acordului de voință

al părților, contravine cadrului legal imperativ expus anterior.

Pentru toate rațiunile juridice

expuse, toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta D.E., urmează

a fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul a fi respins ca nefondat, nefiind

îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca

legală și temeinică decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

urmează a obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 3.000.000 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

D.E., împotriva deciziei nr. 2 din 13 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către

intimată a sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.