ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 septembrie 2000 reclamantul B.L.C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria B-C nr. 0020 din 25 martie 1994, emis de Consiliul Județean Bacău în favoarea S.C. „A” SA pentru suprafața totală de 24.675,92 mp teren. În motivarea cererii sale reclamantul a susținut că în mod nelegal, în suprafața atribuită în proprietatea societății comerciale, au fost incluși 14.288,72 mp teren, situat în comuna Borzești – care în fapt au aparținut bunicului B.H., al cărui moștenitor este. Reclamantul a mai susținut că pe acest teren se află o serie de construcții edificate de autorul său și care abuziv au fost incluse în patrimoniul S.C.

„A” S.A. Prin sentința civilă nr. 207 din 27 decembrie 2000, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea reținând că terenul în litigiu s-a aflat în administrarea societății pârâte încă din 1986 și că prin efectul Legii nr. 15/1990 a devenit proprietatea acesteia, fiind inclus în patrimoniul său. S-a mai reținut că terenul solicitat de reclamant nu poate face obiectul retrocedării, nefiind teren agricol – în sensul dispozițiilor art.16 din Legea nr. 1/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.L.C., care, în esență a susținut că a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu care a fost abuziv preluat de stat și inclus în patrimoniul S.C. „A” SA astfel încât în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000 se cuvine a fi restituit.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 1036 din 15 martie 2002 a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se administra probe din care să rezulte în ce categorie de teren se include suprafața solicitată de reclamant, având în vedere că prin Decretul-lege nr. 83/1949 autorului reclamantei i-au fost expropriate 50 ha teren compus din 48 ha teren arabil și 2 ha parc. În fond după casare, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 19 din 18 martie 2003 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

În considerentele hotărârii instanța de fond a reținut că din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul solicitat de reclamant face parte din categoria „curți-construcții” aferent unui loc de agrement restaurantul „S” și ca atare nu poate fi restituit în temeiul art.16 din Legea nr.1/2000 care face referire la terenurile agricole ce aparțin unor societăți comerciale. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut în esență următoarele: - Curtea de Apel Bacău a respins cererea petiționarului pe criterii absolutiste prin care a îngrădit dreptul acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate, raportându-se la un singur criteriu, respectiv dacă terenul revendicat se înscrie sau nu în categoria de folosință teren agricol potrivit art. 16 din Legea nr. 1/2000; - nu au fost analizate celelalte considerente privind cererea formulată respectiv respectarea condițiilor legale la data emiterii actului atacat în raport de prevederile H.G.

nr. 834/1991, - nu au fost analizate textele Legii nr. 1/2000 în integralitatea acestora în coroborare cu probele administrate în cauză și cu celelalte dispoziții ale Legii nr. 18/1991, - prin modul în care a fost motivată sentința, recurentului reclamant i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, prin precizarea din considerente „că nu se confirmă vocația la reconstituirea dreptului în natură, ceea ce face inutilă anularea certificatului, câtă vreme prin soluția anterioară i se recunoaște dreptul la reconstituire și acordare de despăgubiri”. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În baza Decretului-lege nr. 83/1949 suprafața de 50 ha compusă din 36 ha teren arabil, 2 ha fructe, 9 ha pășuni, 1 ha vie, 2 ha parc ce a aparținut lui B.H.

din comuna Borzești, județul Bacău, al cărui moștenitor este reclamantul-recurent B.L.C. a fost expropriată. Același regim l-au avut și clădirile reprezentând conacul și construcțiile aferente ce ocupau 416 mp. Din aceste suprafețe reclamantul a solicitat 14.288,72 mp. incluși nelegal în suprafața de 24.675,92 mp. teren pentru care s-a constituit drept de proprietate în favoarea S.C. „A” SA prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria B-C nr.0020 din 25 martie 1994 emis de Consiliul Județean Bacău.

Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 18/1991 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 169/1997 „persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului-lege nr. 83/1949, precum și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit.h) din Legea nr. 187/1945, de familie (50 ha) indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9”. Aceste dispoziții au fost preluate și în cuprinsul Legii nr. 1/2000 (respectiv art.1).

Din interpretarea teleologică a dispozițiilor susmenționate precum și a Legii nr.18/1991 în ansamblul ei rezultă dreptul reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deținut de autorii săi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de B.L.C. împotriva sentinței civile nr.19 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond admite acțiunea. Anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria B-C nr.0020 din 20 martie 1994 emis în favoarea S.C. „A” SA Onești pentru suprafața de 14.288,72 mp teren. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.