ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2004

HOTĂRÂRE
10.02.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 15 septembrie 2000 reclamantul B.L.C. a solicitat să se

constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate  Seria B-C nr. 0020 din 25 martie 1994, emis de Consiliul

Județean Bacău în favoarea S.C. „A” SA pentru suprafața totală de 24.675,92 mp

teren.

În

motivarea cererii sale reclamantul a susținut că în mod nelegal, în suprafața

atribuită în proprietatea societății comerciale, au fost incluși 14.288,72 mp

teren, situat în comuna Borzești –        care în fapt au aparținut bunicului B.H.,

al cărui moștenitor este. Reclamantul a mai susținut că pe acest teren se află

o serie de construcții edificate de autorul său și care abuziv au fost incluse

în patrimoniul S.C. „A” S.A.

Prin

sentința civilă nr. 207 din 27 decembrie 2000, Curtea de Apel Bacău a respins

acțiunea reținând că terenul în litigiu s-a aflat în administrarea societății

pârâte încă din 1986 și că prin efectul Legii nr. 15/1990 a devenit

proprietatea acesteia, fiind inclus în patrimoniul său. S-a mai reținut că

terenul solicitat de reclamant nu poate face obiectul retrocedării, nefiind

teren agricol – în sensul dispozițiilor art.16 din Legea nr. 1/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.L.C., care, în esență a

susținut că a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în

litigiu care a fost abuziv preluat de stat și inclus în patrimoniul S.C. „A” SA

astfel încât în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000 se cuvine a fi

restituit.

Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 1036

din 15 martie 2002 a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza

spre rejudecare pentru a se administra probe din care să rezulte în ce

categorie de teren se include suprafața solicitată de reclamant, având în

vedere că prin Decretul-lege nr. 83/1949 autorului reclamantei i-au fost

expropriate 50 ha teren compus din 48 ha teren arabil și 2 ha parc.

În fond

după casare, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ prin sentința civilă nr. 19 din 18 martie 2003 a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei.

În

considerentele hotărârii instanța de fond a reținut că din expertiza efectuată

în cauză rezultă că terenul solicitat de reclamant face parte din categoria

„curți-construcții” aferent unui loc de agrement restaurantul  „S” și ca atare

nu poate fi restituit în temeiul art.16 din Legea nr.1/2000 care face referire

la terenurile agricole ce aparțin unor societăți comerciale.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs  reclamantul criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul

a susținut în esență următoarele:

-

Curtea de Apel Bacău a respins cererea petiționarului pe criterii absolutiste

prin care a îngrădit dreptul acestuia la reconstituirea dreptului de

proprietate, raportându-se la un singur criteriu, respectiv dacă terenul

revendicat se înscrie sau nu în categoria de folosință teren agricol potrivit

art. 16 din Legea nr. 1/2000;

- nu au

fost analizate celelalte considerente privind cererea formulată respectiv

respectarea condițiilor legale la data emiterii actului atacat în raport de

prevederile H.G. nr. 834/1991,

- nu au

fost analizate textele Legii nr. 1/2000 în integralitatea acestora  în coroborare

cu probele administrate în cauză și cu celelalte  dispoziții ale Legii nr. 18/1991,

- prin

modul în care a fost motivată sentința, recurentului reclamant i s-a înrăutățit

situația în propria cale de atac, prin precizarea din considerente „că nu se

confirmă vocația la reconstituirea dreptului în  natură, ceea ce face inutilă

anularea certificatului, câtă vreme prin soluția anterioară i se recunoaște

dreptul la  reconstituire și acordare de despăgubiri”.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În baza

Decretului-lege nr. 83/1949 suprafața de 50 ha compusă din 36 ha teren arabil,

2 ha fructe, 9 ha pășuni, 1 ha vie, 2 ha parc ce a aparținut lui B.H. din

comuna Borzești, județul Bacău, al cărui moștenitor este reclamantul-recurent B.L.C.

a fost expropriată.

Același

regim l-au avut și clădirile reprezentând conacul și construcțiile aferente ce

ocupau 416 mp.

Din

aceste suprafețe reclamantul a solicitat 14.288,72 mp. incluși nelegal în

suprafața de 24.675,92 mp. teren pentru care s-a constituit drept de proprietate

în favoarea S.C. „A” SA prin certificatul de atestare a dreptului de

proprietate Seria  B-C nr.0020 din 25 martie 1994 emis de Consiliul Județean

Bacău.

Potrivit

dispozițiilor  art. 39 din Legea nr. 18/1991 așa cum au fost modificate prin

Legea  nr. 169/1997 „persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost

trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului-lege nr. 83/1949,

precum și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii

acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de

teren trecută în proprietatea statului până la limita suprafeței prevăzute la

art. 3 lit.h) din Legea nr. 187/1945, de familie (50 ha) indiferent dacă

reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori

diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9”.

Aceste

dispoziții au fost preluate și în cuprinsul Legii nr. 1/2000 (respectiv art.1).

Din

interpretarea  teleologică a dispozițiilor susmenționate precum și a Legii

nr.18/1991 în ansamblul ei rezultă dreptul reclamantului la reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului deținut de autorii săi.

Admite

recursul declarat de B.L.C. împotriva sentinței civile nr.19 din 18 martie 2003

a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică

sentința atacată și în fond admite acțiunea.

Anulează

în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria B-C nr.0020

din 20 martie 1994 emis în favoarea S.C. „A” SA Onești pentru suprafața de

14.288,72 mp teren.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10  februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8928/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 11 decembrie 2002, reclamanta Z.A. a contestat dispoziția n
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1830/2010
Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a acționat în judecată SC R. SA Onești,
ÎCCJ 2005-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1794/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 2833 din 21 februarie 2002 la Tribunalul Bacău, contestatoarea D.G. a introdus contestație împotriva deciziei nr. 8 din 1
ÎCCJ 2006-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3666/2006
se numai motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Pri
ÎCCJ 2004-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5550/2004
nată din acest teren celui pârât, și intervenient în cauză, neexistând motive de anulare a acestei înstrăinări. S-a avut în vedere și că prin decizia nr. 1845 din 24 iunie 2000 a C.S.J., secția civilă, s-a dispus anularea ordinului nr. 242
Sursă