ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1830/2010

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a acționat în judecată SC

R. SA Onești, Prefectura Bacău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

solicitând acordarea măsurilor reparatorii aferente terenului în suprafață de

17.975 mp ce a aparținut autoarei sale B.A., pe care este amplasată P.C.

Borzești.

SC R. SA, care a fost

notificată nu a răspuns în termenul legal solicitărilor reclamantei, ceea ce

echivalează cu refuzul rezolvării favorabile a cererii, motiv pentru care a

fost sesizată instanța și introdusă în cauză A.P.A.P.S.

Prin sentința nr. 529 din 18

septembrie 2002 Tribunalul Bacău a respins cererea reclamantei de introducere

în cauză a A.P.A.P.S. și a respins contestația reclamantei ca prematur

introdusă față de SC R. SA și pentru lipsa calității procesuale pasive față de ceilalți

pârâți.

Apelul reclamantei a fost

admis prin decizia nr. 91 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, care a anulat sentința primei instanțe, constatând că lipsa răspunsului SC

R. SA la notificare în termenul legal, echivalează cu un refuz de restituire a

imobilului, în natură sau prin echivalent cenzurabil pe cale judecătorească în

temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001. De asemenea instanța a

reținut că în mod greșit tribunalul a constatat prematuritatea acțiunii de

către prima instanță întrucât termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 din Legea

nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării a expirat anterior privatizării SC

R. SA.

În motivarea fondului Curtea

de Apel Bacău prin decizia nr. 881 din 31 mai 2004 – a respins cererea de

suspendare a judecății formulată de SC R. SA Onești și SC S.Q. SRL Bacău

întemeiată pe dispozițiunile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. și art. 35 din

Legea nr. 64/1995; a admis contestația formulată de B.C. prin mandatar și a

stabilit dreptul acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent aferente

suprafeței de 1,3896 ha teren agricol deținut de SC R. SA Onești pentru

valoarea estimată la suma de 124.960.000 lei stabilită prin expertiza E.L.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 8622 din 26 octombrie 2006 a admis recursul declarat de B.C. împotriva deciziei nr. 881 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Bacău și a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recursul declarat de SC R. SA Onești împotriva aceleiași decizii a fost

respins.

S-a reținut în

considerentele deciziei că instanța de apel a soluționat cauza fără a stabili

pe deplin situația de fapt privitoare la valoarea terenului, prin nesocotirea

art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privitoare la valoarea terenului,

deoarece aceasta s-a făcut în raport de categoria de folosință a terenului la

momentul preluării (teren agricol) și nu corespunzător valorii de piață a

terenului la data soluționării notificării.

Instanța de recurs a

concluzionat de asemenea că SC R. SA Onești avea obligația legală de a răspunde

notificării ca unitate deținătoare, deoarece aceasta nu era integral

privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Și critica

referitoare la prematuritatea acțiunii a fost respinsă, deoarece temporizarea

procedurii de soluționare a notificării, care are caracter necontencios dar

obligatoriu în temeiul art. 109 C. proc. civ. deschide celui vătămat accesul la

jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.

În considerarea lămuririlor

și dezlegărilor de drept date de instanța supremă prin decizia de casare,

instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului

cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 150 din 05

mai 2008 Curtea de Apel Bacău a admis contestația promovată de B.C. în

contradictoriu cu SC R. SA Onești, SC S.Q. SRL, administrator al SC R. SA

Onești, Prefectura Bacău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești

pentru suprafața de 13.321,50 mp teren curți-construcții – situată în Onești,

aflată în deținerea și proprietatea SC R. Onești în cuantum de 403.641,45 lei conform

expertizei T.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel a apreciat că valoarea terenului stabilită inițial de expertul T.

aceea de 403.641,45 lei este mai apropiată categoriei de folosință a terenului,

amplasamentului acestuia și criteriilor prevăzute de art. 10 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001, asigurând o justă și echitabilă despăgubire.

Împotriva deciziei au

declarat recurs SC R. SA și D.G.F.P. Bacău în calitate de reprezentant pentru

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Recursul declarat de SC R.

SA Onești a fost motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.

306 pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea recursului SC

R. solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Pe fondul cauzei se arată

că, deși instanța a încuviințat obiecțiunile societății iar expertul a stabilit

o nouă valoare a terenului, aceea de 37.206.949 lei Curtea de Apel Bacău a

apreciat în mod arbitrar valoarea stabilită inițial de expert. În afară de

aceasta, se susține că evaluarea terenului a fost făcută de un expert topo și

nu de un evaluator autorizat. De asemenea se afirmă că în cauză erau incidente

prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exceptează de la

incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat de legea

fondului funciar.

În recursul D.G.F.P. Bacău

pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor se critică decizia

nr. 150/2008 a Curții de Apel Bacău prin aceea că Statul Român este lipsit de

legitimare procesuală pasivă, deoarece deținătorul imobilului este SC R. SA.

În ceea ce privește recursul

SC R. acesta nu este însoțit de o motivare corespunzătoare în sensul arătării

cu claritate a acelor critici care să fie circumscrise motivelor de recurs

îngăduite de lege, de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.

Motivarea recursului se rezumă în cauză la expunerea unor succesiuni de fapte

și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic și fără sublinierea

relevanței pe care acestea le prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de

lege și care permit analiza în faza de atac a recursului a hotărârii pronunțată

în apel.

În speță, recursul nu poate

fi socotit motivat deoarece nu se află în legătură cu hotărârea atacată, ci o

excede, astfel că nu se constituie într-o critică totală sau parțială a

acesteia de natură să tindă la afirmarea nelegalității ei.

Motivele de recurs nu-și

verifică legătura cu hotărârea atacată, fiind străine de dispozițiile acesteia

și referindu-se la împrejurări ce nu se constituie într-o critică a acelei

hotărâri, astfel că recursul trebuie considerat nemotivat prin raportare la

art. 306 C. proc. civ. sancționabil cu nulitatea.

Cât privește recursul

declarat de D.G.F.P. Bacău pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, acesta este tardiv.

Decizia civilă nr. 150 din 5

noiembrie 2008 a fost comunicată Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice la data de 8 decembrie 2008 fiind primită la registratura generală, în

timp ce recursul a fost declarat și motivat la data de 5 ianuarie 2009 cu mult

peste termenul prevăzut de art. 301 coroborat cu art. 303 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC R. SA

Onești împotriva deciziei nr. 150 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Respinge ca tardiv recursul declarat de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bacău

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.