ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8622/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8622/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Bacău sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a chemat
în judecată pe pârâta SC R. SA Onești, Prefectura Bacău și
Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând acordarea
măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii s-au
arătat următoarele:
B.A., autoarea reclamantei, a avut
în proprietate suprafața de 2 ha, teren situat în Borzești,
județul Bacău, de care a fost deposedată abuziv în anul 1945.
Pentru o parte din teren, 2025 mp,
reclamantei i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 80583/1995, iar pentru
restituirea diferenței de 17975 mp, pe care se află amplasată
Platforma Chimică Borzești, a notificat SC R. SA Onești, în
temeiul Legii nr. 10/2001.
Societatea nu a răspuns în
termenul legal notificării ce i s-a adresat, ceea ce constituie refuz de
rezolvare favorabilă a cererii.
La termenul din 18 septembrie 2002,
reclamanta a solicitat introducerea în cauză a A.P.A.P.S. București,
în calitate de pârâtă.
Tribunalul Bacău,
soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 529 din 18
septembrie 2002, a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de
pârâtă, a A.P.A.P.S. București și a respins contestația, ca
prematur formulată, față de SC R. SA și pentru lipsa
calității procesuale pasive, față de ceilalți doi
pârâți.
Apelul, declarat de reclamantă,
a fost admis prin decizia civilă nr. 91 din 16 decembrie 2002 a
Curții de Apel Bacău, care a anulat sentința primei
instanțe, constatând că notificarea formulată de
reclamantă, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost primită
de SC R. SA Onești la data de 15 februarie 2002.
Această societate s-a
privatizat, SC C.S.L. - SC I.O. SA Bacău devenind principalul
acționar, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de
97,8204%.
SC R. SA Onești nu a
răspuns notificării, al cărei temei juridic a fost indicat de
reclamantă ca fiind art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar lipsa unui astfel
de răspuns, în termen legal, echivalează cu un refuz de restituire în
natură sau prin echivalent, refuz care este cenzurabil pe cale
judecătorească, potrivit art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr.
10/2001.
Obligația de a răspunde
notificării revenea pârâtei SC R. SA Onești și nu A.P.A.P.S. ,
întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, a expirat la data de 15 aprilie 2002, anterior privatizării
SC R. SA.
În această situație, s-a
reținut în mod greșit prematuritatea acțiunii de către
prima instanță, astfel, încât, s-a constatat că în cauză
sunt incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ.
În evocarea fondului, prin decizia
civilă nr. 881 din 31 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel
Bacău, s-a respins cererea de suspendare a judecății,
formulată de SC R. SA Onești și SC S.Q. SRL Bacău,
întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și art.
35 din Legea nr. 64/1995; s-a admis contestația promovată de B.C.,
reprezentată prin mandatar, în contradictoriu cu SC R. SA Onești
și administratorul judiciar SC S.Q. SRL Bacău, Prefectura Bacău
și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a stabilit
dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru
suprafața de 1,3896 ha teren agricol, aflată în deținerea SC R.
SA Onești, pentru valoarea estimată la suma de 124.960.000 lei,
stabilită prin expertiza tehnică efectuată, în instanța de
apel, de ing. E.L.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a constatat că se impunea a fi lămurită
forma de reparație solicitată de reclamantă, în natură sau
prin echivalent, precum și caracterul măsurilor reparatorii, în
raport de solicitarea expresă a reclamantei prin notificare, respectiv
măsuri de restituire prin echivalent reglementate de art. 24 din Legea nr.
10/2001 și de dispozițiile art. 36 din aceeași lege.
Pentru identificarea și
evaluarea terenului, ce constituie obiectul prezentei acțiuni, s-au
efectuat expertize tehnice de către ing. M.B. și E.L., ambele
expertize identificând terenul, stabilind că are întinderea de 1,2986 ha,
și este ocupat de instalații industriale.
Pentru evaluarea terenului, expertul
M.B. a folosit metoda comparației prin bonitare, iar expertul E.L. a avut
în vedere categoria de folosință a terenului, agricol extravilan.
În raport de poziția terenului
în zonă și de categoria de folosință, instanța a
reținut ca reală valoarea terenului astfel cum a fost stabilită
prin expertiza E.L., de 124.960.000 lei.
Împotriva acestei decizii civile a
declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.
civ., încadrarea în drept a motivelor de recurs fiind făcută de
către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.
civ. și pârâta SC R. SA Onești criticând-o pentru nelegalitate
potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta, în dezvoltarea
motivelor de recurs, a arătat că terenul pentru care a solicitat
măsuri reparatorii a fost la data preluării abuzive teren agricol,
dar a pierdut această destinație fiind utilizat pentru
construcții industriale, căi de acces, astfel că în prezent
acesta face parte din Municipiul Onești, având categoria de
folosință curți construcții, așa cum rezultă din
adresa nr. 23220/2003 a Primăriei Onești, probă ce a fost
complet ignorată de către instanță, care nu s-a
pronunțat asupra ei.
Or, acest element trebuia avut în
vedere la stabilirea valorii terenului și nu faptul că la data
preluării de către stat, acesta avea destinație de teren
agricol.
Din punct de vedere legal, evaluarea
terenului trebuia făcută în conformitate cu Normele Metodologice
pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498 din
14 mai 2003.
Astfel, acordarea
despăgubirilor se face potrivit criteriilor stabilite de art. 9 și
art. 10 din Legea nr. 10/2001, iar Normele Metodologice, care se referă la
aceste articole de lege, prevăd că la evaluare se are în vedere
situația terenului de la data nașterii dreptului de despăgubire,
deci de la data notificării și nu de la data preluării
terenului.
În ce privește recursul
declarat de pârâta SC R. SA Onești, acesta privește nelegalitatea
deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a acestui
motiv de recurs fiind făcută de către instanță în
conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de
recurs s-au arătat următoarele:
La data când reclamanta a depus la
SC R. SA Onești cererea de retrocedare în conformitate cu prevederile
Legii nr. 10/2001, deținătorul terenului era A.P.A.P.S.
București și nu SC R. SA Onești, deci reclamanta trebuia să
se adreseze acestei instituții și nu către SC R. SA Onești.
De asemenea, s-a arătat că
acțiunea în justiție promovată de reclamantă împotriva SC
R. SA Onești a fost prematur introdusă, așa cum legal a
constatat prima instanță.
Celelalte critici formulate de
recurenta-pârâtă, așa cum au fost expuse prin cererea de recurs,
vizează greșita apreciere de către instanță a
probatoriului administrat, critici ce nu pot fi încadrate în niciunul din
motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct.
1-10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei civile
recurate, sancțiunea fiind aceea a neprimirii și analizării lor.
Examinând decizia civilă
recurată în raport de motivele de recurs invocate de reclamanta B.C.
și pârâta SC R. SA Onești, instanța constată
următoarele:
Reclamanta B.C. a solicitat, în
condițiile Legii nr. 10/2001, retrocedarea suprafeței de 17975 mp, pe
care în prezent se află amplasată Platforma chimică
Borzești, fiind notificată în acest sens pârâta SC R. SA Onești.
Autoarea reclamantei, B.A., a fost
deposedată abuziv, în anul 1945, de suprafața de 2 ha teren, iar
pentru o parte din teren, 2025 mp, reclamantei i s-a eliberat titlul de
proprietate nr. 80583/1995 în temeiul Legii nr. 18/1991.
Instanța de apel a constatat
că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii
prin echivalent în raport de dispozițiile art. 24 și art. 36 din
Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 1,3986 ha teren agricol, aflat în
deținerea pârâtei SC R. SA Onești, pentru o valoare estimată la
suma de 124.960.000 lei, conform expertizei tehnice efectuată în
instanța de apel de ing. E.L.
Valoarea estimată a
despăgubirilor a fost stabilită în raport de categoria de
folosință a imobilului ca „teren agricol”.
La data preluării, terenul avea
destinația de teren agricol, situație, de altfel, recunoscută de
reclamantă, dar în prezent se află situat pe teritoriul municipiului
Onești, conform constatărilor expertului B.M. și are
destinația de curți – construcții, conform adresei nr. 2322 din
17 noiembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Bacău,
probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și pe care
instanța de apel nu a analizat-o.
În această situație se
constată că instanța de apel a soluționat procesul
fără a stabili pe deplin situația de fapt cu privire la valoarea
terenului, prin nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 10/2001,
republicată, art. 10 alin. (9).
Potrivit acestor dispoziții
legale, valoarea terenurilor preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în
natură, cum este cazul în speță, se stabilește potrivit
valorii de piață de la data soluționării notificării,
stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Or, în speță, din raportul
de expertiză omologat de instanță, nu rezultă că
evaluarea terenului s-a făcut în raport de valoarea de piață de
la data soluționării notificării, stabilită potrivit
standardelor internaționale, ci având din vedere categoria de
folosință a acestuia la momentul preluării de către stat,
ca teren agricol, evaluare făcută cu aplicarea greșită a
dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Față de aceste considerente,
se impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză,
probă incompatibilă cu structura recursului în raport de
dispozițiile art. 305 C. proc. civ., prin care să se stabilească
valoarea acestuia în raport de dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea
nr. 10/2001.
În ceea ce privește motivul de
recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate, formulat de pârâta SC
R. SA Onești se constată următoarele:
Obligația de a răspunde
notificării o avea pârâta SC R. SA Onești, deoarece aceasta nu era
integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
SC R. SA Onești avea
obligația legală de a răspunde notificării reclamantei,
asupra posibilității de restituire în natură sau de acordare a
măsurilor reparatorii prin echivalent, potrivit art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001, ca unitate deținătoare a terenului, în sensul art.
20 din Legea nr. 10/2001, art. 21 din legea republicată.
În ceea ce privește critica
formulată de pârâtă, potrivit căreia acțiunea în
justiție promovată de reclamantă este prematură, este, de
asemenea, nefondată, deoarece procedura soluționării
notificării, pe care persoana îndreptățită o adresează
deținătorului imobilului preluat de stat, prevăzută de art.
21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, are caracter necontencios
și obligatoriu potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Însă, în cazul în care
această procedură este temporizată, așa cum este cazul în
speță, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția
civilă, pentru a fi finalizată.
Așa fiind, se constată
că recursul formulat de pârâta SC R. SA Onești este nefondat, urmând
a se dispune respingerea acestuia în consecință, potrivit
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
În ceea ce privește recursul
declarat de reclamanta B.C. , pentru considerentele mai sus expuse,
instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., îl va admite,
va casa decizia pronunțată în apel și va trimite cauza pentru
rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta
B.C. împotriva deciziei civile nr. 881 din 31 mai 2004 a Curții de Apel
Bacău, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecare
aceleiași instanțe.
Respinge recursul declarat de pârâta
SC R. SA Onești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 octombrie 2006.