ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8622/2006

HOTĂRÂRE
26.10.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8622/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Bacău sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a chemat

în judecată pe pârâta SC R. SA Onești, Prefectura Bacău și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând acordarea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii s-au

arătat următoarele:

B.A., autoarea reclamantei, a avut

în proprietate suprafața de 2 ha, teren situat în Borzești,

județul Bacău, de care a fost deposedată abuziv în anul 1945.

Pentru o parte din teren, 2025 mp,

reclamantei i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 80583/1995, iar pentru

restituirea diferenței de 17975 mp, pe care se află amplasată

Platforma Chimică Borzești, a notificat SC R. SA Onești, în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Societatea nu a răspuns în

termenul legal notificării ce i s-a adresat, ceea ce constituie refuz de

rezolvare favorabilă a cererii.

La termenul din 18 septembrie 2002,

reclamanta a solicitat introducerea în cauză a A.P.A.P.S. București,

în calitate de pârâtă.

Tribunalul Bacău,

soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 529 din 18

septembrie 2002, a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de

pârâtă, a A.P.A.P.S. București și a respins contestația, ca

prematur formulată, față de SC R. SA și pentru lipsa

calității procesuale pasive, față de ceilalți doi

pârâți.

Apelul, declarat de reclamantă,

a fost admis prin decizia civilă nr. 91 din 16 decembrie 2002 a

Curții de Apel Bacău, care a anulat sentința primei

instanțe, constatând că notificarea formulată de

reclamantă, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost primită

de SC R. SA Onești la data de 15 februarie 2002.

Această societate s-a

privatizat, SC C.S.L. - SC I.O. SA Bacău devenind principalul

acționar, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de

97,8204%.

SC R. SA Onești nu a

răspuns notificării, al cărei temei juridic a fost indicat de

reclamantă ca fiind art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar lipsa unui astfel

de răspuns, în termen legal, echivalează cu un refuz de restituire în

natură sau prin echivalent, refuz care este cenzurabil pe cale

judecătorească, potrivit art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr.

10/2001.

Obligația de a răspunde

notificării revenea pârâtei SC R. SA Onești și nu A.P.A.P.S. ,

întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, a expirat la data de 15 aprilie 2002, anterior privatizării

În această situație, s-a

reținut în mod greșit prematuritatea acțiunii de către

prima instanță, astfel, încât, s-a constatat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

În evocarea fondului, prin decizia

civilă nr. 881 din 31 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, s-a respins cererea de suspendare a judecății,

formulată de SC R. SA Onești și SC S.Q. SRL Bacău,

întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și art.

35 din Legea nr. 64/1995; s-a admis contestația promovată de B.C.,

reprezentată prin mandatar, în contradictoriu cu SC R. SA Onești

și administratorul judiciar SC S.Q. SRL Bacău, Prefectura Bacău

și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a stabilit

dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 1,3896 ha teren agricol, aflată în deținerea SC R.

SA Onești, pentru valoarea estimată la suma de 124.960.000 lei,

stabilită prin expertiza tehnică efectuată, în instanța de

apel, de ing. E.L.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a constatat că se impunea a fi lămurită

forma de reparație solicitată de reclamantă, în natură sau

prin echivalent, precum și caracterul măsurilor reparatorii, în

raport de solicitarea expresă a reclamantei prin notificare, respectiv

măsuri de restituire prin echivalent reglementate de art. 24 din Legea nr.

10/2001 și de dispozițiile art. 36 din aceeași lege.

Pentru identificarea și

evaluarea terenului, ce constituie obiectul prezentei acțiuni, s-au

efectuat expertize tehnice de către ing. M.B. și E.L., ambele

expertize identificând terenul, stabilind că are întinderea de 1,2986 ha,

și este ocupat de instalații industriale.

Pentru evaluarea terenului, expertul

M.B. a folosit metoda comparației prin bonitare, iar expertul E.L. a avut

în vedere categoria de folosință a terenului, agricol extravilan.

În raport de poziția terenului

în zonă și de categoria de folosință, instanța a

reținut ca reală valoarea terenului astfel cum a fost stabilită

prin expertiza E.L., de 124.960.000 lei.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., încadrarea în drept a motivelor de recurs fiind făcută de

către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. și pârâta SC R. SA Onești criticând-o pentru nelegalitate

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, reclamanta, în dezvoltarea

motivelor de recurs, a arătat că terenul pentru care a solicitat

măsuri reparatorii a fost la data preluării abuzive teren agricol,

dar a pierdut această destinație fiind utilizat pentru

construcții industriale, căi de acces, astfel că în prezent

acesta face parte din Municipiul Onești, având categoria de

folosință curți construcții, așa cum rezultă din

adresa nr. 23220/2003 a Primăriei Onești, probă ce a fost

complet ignorată de către instanță, care nu s-a

pronunțat asupra ei.

Or, acest element trebuia avut în

vedere la stabilirea valorii terenului și nu faptul că la data

preluării de către stat, acesta avea destinație de teren

agricol.

Din punct de vedere legal, evaluarea

terenului trebuia făcută în conformitate cu Normele Metodologice

pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498 din

14 mai 2003.

Astfel, acordarea

despăgubirilor se face potrivit criteriilor stabilite de art. 9 și

art. 10 din Legea nr. 10/2001, iar Normele Metodologice, care se referă la

aceste articole de lege, prevăd că la evaluare se are în vedere

situația terenului de la data nașterii dreptului de despăgubire,

deci de la data notificării și nu de la data preluării

terenului.

În ce privește recursul

declarat de pârâta SC R. SA Onești, acesta privește nelegalitatea

deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a acestui

motiv de recurs fiind făcută de către instanță în

conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs s-au arătat următoarele:

La data când reclamanta a depus la

SC R. SA Onești cererea de retrocedare în conformitate cu prevederile

Legii nr. 10/2001, deținătorul terenului era A.P.A.P.S.

București și nu SC R. SA Onești, deci reclamanta trebuia să

se adreseze acestei instituții și nu către SC R. SA Onești.

De asemenea, s-a arătat că

acțiunea în justiție promovată de reclamantă împotriva SC

constatat prima instanță.

Celelalte critici formulate de

recurenta-pârâtă, așa cum au fost expuse prin cererea de recurs,

vizează greșita apreciere de către instanță a

probatoriului administrat, critici ce nu pot fi încadrate în niciunul din

motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct.

1-10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei civile

recurate, sancțiunea fiind aceea a neprimirii și analizării lor.

Examinând decizia civilă

recurată în raport de motivele de recurs invocate de reclamanta B.C.

și pârâta SC R. SA Onești, instanța constată

următoarele:

Reclamanta B.C. a solicitat, în

condițiile Legii nr. 10/2001, retrocedarea suprafeței de 17975 mp, pe

care în prezent se află amplasată Platforma chimică

Borzești, fiind notificată în acest sens pârâta SC R. SA Onești.

Autoarea reclamantei, B.A., a fost

deposedată abuziv, în anul 1945, de suprafața de 2 ha teren, iar

pentru o parte din teren, 2025 mp, reclamantei i s-a eliberat titlul de

proprietate nr. 80583/1995 în temeiul Legii nr. 18/1991.

Instanța de apel a constatat

că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii

prin echivalent în raport de dispozițiile art. 24 și art. 36 din

Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 1,3986 ha teren agricol, aflat în

deținerea pârâtei SC R. SA Onești, pentru o valoare estimată la

suma de 124.960.000 lei, conform expertizei tehnice efectuată în

instanța de apel de ing. E.L.

Valoarea estimată a

despăgubirilor a fost stabilită în raport de categoria de

folosință a imobilului ca „teren agricol”.

La data preluării, terenul avea

destinația de teren agricol, situație, de altfel, recunoscută de

reclamantă, dar în prezent se află situat pe teritoriul municipiului

Onești, conform constatărilor expertului B.M. și are

destinația de curți – construcții, conform adresei nr. 2322 din

17 noiembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Bacău,

probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și pe care

instanța de apel nu a analizat-o.

În această situație se

constată că instanța de apel a soluționat procesul

fără a stabili pe deplin situația de fapt cu privire la valoarea

terenului, prin nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

republicată, art. 10 alin. (9).

Potrivit acestor dispoziții

legale, valoarea terenurilor preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în

natură, cum este cazul în speță, se stabilește potrivit

valorii de piață de la data soluționării notificării,

stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Or, în speță, din raportul

de expertiză omologat de instanță, nu rezultă că

evaluarea terenului s-a făcut în raport de valoarea de piață de

la data soluționării notificării, stabilită potrivit

standardelor internaționale, ci având din vedere categoria de

folosință a acestuia la momentul preluării de către stat,

ca teren agricol, evaluare făcută cu aplicarea greșită a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Față de aceste considerente,

se impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză,

probă incompatibilă cu structura recursului în raport de

dispozițiile art. 305 C. proc. civ., prin care să se stabilească

valoarea acestuia în raport de dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea

nr. 10/2001.

În ceea ce privește motivul de

recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate, formulat de pârâta SC

Obligația de a răspunde

notificării o avea pârâta SC R. SA Onești, deoarece aceasta nu era

integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

SC R. SA Onești avea

obligația legală de a răspunde notificării reclamantei,

asupra posibilității de restituire în natură sau de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent, potrivit art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, ca unitate deținătoare a terenului, în sensul art.

20 din Legea nr. 10/2001, art. 21 din legea republicată.

În ceea ce privește critica

formulată de pârâtă, potrivit căreia acțiunea în

justiție promovată de reclamantă este prematură, este, de

asemenea, nefondată, deoarece procedura soluționării

notificării, pe care persoana îndreptățită o adresează

deținătorului imobilului preluat de stat, prevăzută de art.

21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, are caracter necontencios

și obligatoriu potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Însă, în cazul în care

această procedură este temporizată, așa cum este cazul în

speță, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția

civilă, pentru a fi finalizată.

Așa fiind, se constată

că recursul formulat de pârâta SC R. SA Onești este nefondat, urmând

a se dispune respingerea acestuia în consecință, potrivit

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamanta B.C. , pentru considerentele mai sus expuse,

instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., îl va admite,

va casa decizia pronunțată în apel și va trimite cauza pentru

rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de reclamanta

B.C. împotriva deciziei civile nr. 881 din 31 mai 2004 a Curții de Apel

Bacău, pe care o casează.

Trimite cauza pentru rejudecare

aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC R. SA Onești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1830/2010
Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a acționat în judecată SC R. SA Onești,
ÎCCJ 2004-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 septembrie 2000 reclamantul B.L.C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dre
ÎCCJ 2007-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7899/2007
recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele: Intimata-reclamantă a solicitat pârâtei, prin notificarea nr. 270 din 14 noiembrie 2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, acordarea de despă
ÎCCJ 2005-12-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10400/2005
de 18.027,60 mp, iar nu 13.404,30 mp cât este înscris în act. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 272/c din 23 septembrie 2002, a respins acțiunea reclamantului J.V.E., reținând, în esență, ur
ÎCCJ 2004-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5857/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 2996 din 30 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta D.G.A. a solicitat anularea deciziei nr. 2 din 2 iulie
Sursă