ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3666/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 114 din 17 octombrie 2005, pronunțată în rejudecare în dosarul nr. 5483/2004, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții B.V., P.V. și P.A. împotriva pârâților SC H. SA București, SC H. SA Bacău și Ministerul Economiei și Comerțului, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03/0351/1993. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 35 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiate, acțiunile reclamantelor C.A., antecesoarea reclamanților P.V., P.A.

- și B.V., formulate la 5 iunie 1996 și înregistrate prin declinare de competență, conform unor hotărâri ale Judecătoriei Bacău, sub nr. 450/1997 și nr. 448/1997, conexate prin încheierea din 15 aprilie 2003. S-a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 501/1995, a Curții de Apel Bacău, s-a reținut cu putere de lucru judecat că terenurile în litigiu nu pot fi restituite, deoarece aparțin domeniului public. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1084 din 11 martie 2004, admițând recursul reclamantelor, a casat această hotărâre și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, cu îndrumarea de a se proceda la stabilirea situației juridice a terenului în discuție și a se verifica toate apărările formulate de părți.

În cadrul rejudecării s-a efectuat o expertiză tehnică topo-cadastrală. Examinând actele dosarului, instanța a reținut, cu privire la situația juridică a terenului, că acesta face parte din patrimoniul societății pârâte, conform actului administrativ contestat. Prin urmare, chiar dacă la data pronunțării sentinței nr. 3/1996, terenul ar fi aparținut domeniului public, la data formulării prezentei acțiuni, terenul se afla în patrimoniul unei persoane juridice de drept privat, care îl stăpânește cu titlu de proprietar.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât s-a dovedit în cauză că societățile pârâte aveau în patrimoniul lor terenul în litigiu, în baza unui titlu, respectiv a deciziei nr. 378/1987, emisă de Consiliul Popular al municipiului Bacău, prin care le-a fost transmisă în administrare, suprafața de 4,12 ha teren, incluzând și suprafața pentru care s-a solicitat constatarea nulității parțiale a acestuia, iar din documentația întocmită în baza Criteriilor privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, rezultă că terenul inclus în actul administrativ contestat este necesar desfășurării obiectului de activitate al societăților pârâte.

Mai reține prima instanță că noțiunea de „titlu” folosită de H.G. nr. 834/1991, precum și în Criteriile emise în baza acestui act normativ, are un înțeles mai larg decât sintagma „titlu de proprietate”, deoarece, anterior anului 1990, întreprinderile dețineau terenurile în temeiul unui drept de administrare, și nu de proprietate. Așa fiind, chiar dacă titlul invocat nu este apt de a dovedi proprietatea, el este suficient, în cerința legii, de a sta la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat. Tot din acest punct de vedere, modul abuziv sau nu al deposedării reclamanților de terenul în litigiu de către stat, nu poate fi opus pârâtelor în prezenta cauză, împrejurarea putând fi eventual valorificată fie în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, fie într-o acțiune petitorie.

În drept, au fost avute în vedere și prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.V., solicitând desființarea ei și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0351, pentru suprafața de 1784 mp. În motivarea recursului s-au susținut, în esență, următoarele: Prima instanță a pronunțat o soluție eronată, interpretând greșit actul dedus judecății, în sensul că a analizat legalitatea emiterii actului contestat, numai din perspectiva argumentelor favorabile pârâților, refuzând să analizeze condițiile concrete prin care terenul în litigiu a fost cuprins în perimetrul SC H. SA Bacău.

Practic, instanța a refuzat să cerceteze caracterul abuziv al cuprinderii terenului în perimetrul A.C.H. Siret, plecând de la actul de administrare specific modului de deținere a terenului de către fostele întreprinderi de stat, fără a exista nici o dovadă a modului de preluare a acestuia de la proprietarul de drept. Decizia nr. 387/1987 a fost emisă în baza Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, dar pentru a opera transmiterea în administrare directă a suprafeței de 4,12 ha, nu era suficient doar acel acord de principiu al Consiliului Popular al județului Bacău și fostul A.C.H. Siret care nu face dovada că terenul aparținea municipiului Bacău, fiind necesară dovada dobândirii proprietății de către stat, respectiv un decret de expropriere sau un alt act de preluare legală a terenului.

S-a imputat primei instanțe și faptul că a omis să se pronunțe în considerente asupra tuturor mijloacelor de probă administrate și asupra susținerilor recurentei expuse în concluziile scrise, refuzând practic să coreleze actele depuse la dosar, cu concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora terenul a fost preluat în perimetrul celor 4,12 ha, fără o bază legală și pe acesta nu există construcții de natura celor strict necesare desfășurării obiectului de activitate, în sensul prevederilor H.G. nr. 834/1991. S-a susținut, de asemenea, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a considerat în mod greșit că au fost respectate cerințele legii la emiterea actului contestat, deși prin decizia de casare s-a dat îndrumarea de a se stabili în condițiile legii situația juridică a terenului, iar din actele prezentate de părți rezultă că acesta aparține de drept recurentei, în calitate de moștenitor a autorilor săi.

Intimata-pârâtă SC C. SA București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. În opinia acesteia, trecerea terenului în litigiu în administrarea subunității A.C.H. Bacău s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii deciziei nr. 378/1987, care confereau organelor locale ale administrației de stat, dreptul de a pune la dispoziția unităților specializate din zonă, terenul necesar desfășurării activității. În aceste condiții, pentru realizarea obiectivului de investiții „Amenajarea hidroenergetică a râului Siret”, unitatea de construcții A.C.H. Bacău, din subordinea T.C.H. Bacău, a primit în folosință suprafața de 4,12 ha teren, pe care și-a edificat organizarea de șantier, construcție în soluție definitivă.

Mai susține intimata, că dreptul său de proprietate a fost dobândit prin efectul legii [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990], iar documentația pentru obținerea certificatului de atestare conține toate datele referitoare la modul de dobândire a terenului, delimitarea acestuia și dovada că terenul a existat în patrimoniul unității la data transformării din trust de construcții, în societate comercială cu capital de stat. Analizând actele dosarului, susținerile recurentei ce pot fi circumscrise numai motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin decizia nr. 378/1987, emisă de Comitetul executiv al fostului Consiliu Popular al județului Bacău, a fost transmisă din administrarea directă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Bacău, în administrarea directă a Antreprizei de Construcții Hidrotehnice „Siret” Bacău, suprafața de 4,12 hectare teren neproductiv, necesar terminării obiectivului de investiții „Bază de producție”. În această suprafață au fost incluse și terenurile pentru care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat. Reclamanta-recurentă B.V. a solicitat anularea acestuia pentru suprafața de 1784 mp făcând parte din imobilele dobândite de la autorii săi H.I.

și H.A. și respectiv, de la antecesorii lui H.A. - P.I. și P.M., în suprafață de 2148 mp și, respectiv, 973 mp, susținând că suprafața solicitată a fost preluată în mod abuziv de stat. Prin expertiza tehnică topo-cadastrală efectuată în cauză, s-a stabilit că din terenul în litigiu indicat de reclamanta B.V., numai o suprafață de 1581 mp este inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat. Din preambulul deciziei nr. 378/1987 rezultă că aceasta a fost emisă în baza Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, avându-se în vedere adresa nr. 11471/1987 a A.C.H. S. Bacău, acordul emitentului și acceptul Trustului Antrepriză Generală de Construcții Hidrotehnice București.

În cauză nu s-a făcut, însă, dovada că la data emiterii respectivei decizii, terenul în discuție se afla în proprietatea statului, în baza unui titlu obținut în condițiile stabilite de prevederile legale în vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, această decizie este lipsită de eficiență juridică în ceea ce privește transmiterea legală a terenului și includerea acestuia în patrimoniul societăților comerciale pârâte în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990. La data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, reclamanta-recurentă deținea un titlu de proprietate valabil pentru suprafața de 1581 mp preluată în mod abuziv și inclusă nejustificat în acesta, în condițiile mai sus arătate, fiind îndeplinite, astfel, cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data sesizării instanței pentru admisibilitatea prezentei acțiuni.

Din această suprafață, cca.781 mp sunt afectați într-adevăr unei platforme auto betonate, diferența de teren reprezentând o platformă pietruită, astfel cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, însă existența acestor amenajări nu este de natură a impune concluzia că au fost îndeplinite cerințele legale pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, de vreme ce este cert stabilită preluarea abuzivă a terenului și includerea sa în aceleași condiții, fără un titlu valabil, în patrimoniul societății pârâte, H. S.A. București. Reținând, așadar, prin prisma acestor considerente, nelegalitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și incidența în speță a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ., va admite recursul, modificând în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce o privește pe reclamanta B.V., în sensul anulării parțiale a actului contestat pentru suprafața de 1581 mp, identificată în schița anexă la Raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr. 114 din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în parte hotărârea atacată și, în fond, admite acțiunea formulată, în ceea ce o privește pe B.V. Anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03/0351/1993, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC H. SA, respectiv numai pentru suprafața de 1581 mp. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2006.