ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3666/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 114 din 17

octombrie 2005, pronunțată în rejudecare în dosarul nr. 5483/2004, a respins,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții B.V., P.V. și P.A. împotriva

pârâților SC H. SA București, SC H. SA Bacău și Ministerul Economiei și

Comerțului, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M03/0351/1993.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35

din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiate, acțiunile

reclamantelor C.A., antecesoarea reclamanților P.V., P.A. - și B.V., formulate

la 5 iunie 1996 și înregistrate prin declinare de competență, conform unor

hotărâri ale Judecătoriei Bacău, sub nr. 450/1997 și nr. 448/1997, conexate

prin încheierea din 15 aprilie 2003.

S-a avut în vedere faptul că

prin sentința civilă nr. 501/1995, a Curții de Apel Bacău, s-a reținut cu

putere de lucru judecat că terenurile în litigiu nu pot fi restituite, deoarece

aparțin domeniului public.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 1084 din 11 martie 2004, admițând recursul

reclamantelor, a casat această hotărâre și a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță, cu îndrumarea de a se proceda la stabilirea situației

juridice a terenului în discuție și a se verifica toate apărările formulate de

părți.

În cadrul rejudecării s-a

efectuat o expertiză tehnică topo-cadastrală.

Examinând actele dosarului,

instanța a reținut, cu privire la situația juridică a terenului, că acesta face

parte din patrimoniul societății pârâte, conform actului administrativ

contestat. Prin urmare, chiar dacă la data pronunțării sentinței nr. 3/1996,

terenul ar fi aparținut domeniului public, la data formulării prezentei

acțiuni, terenul se afla în patrimoniul unei persoane juridice de drept privat,

care îl stăpânește cu titlu de proprietar.

Sub aspectul fondului

cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât s-a

dovedit în cauză că societățile pârâte aveau în patrimoniul lor terenul în

litigiu, în baza unui titlu, respectiv a deciziei nr. 378/1987, emisă de

Consiliul Popular al municipiului Bacău, prin care le-a fost transmisă în

administrare, suprafața de 4,12 ha teren, incluzând și suprafața pentru care

s-a solicitat constatarea nulității parțiale a acestuia, iar din documentația

întocmită în baza Criteriilor privind stabilirea și evaluarea terenurilor

aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, rezultă că

terenul inclus în actul administrativ contestat este necesar desfășurării

obiectului de activitate al societăților pârâte.

Mai reține prima instanță că

noțiunea de „titlu” folosită de H.G. nr. 834/1991, precum și în Criteriile

emise în baza acestui act normativ, are un înțeles mai larg decât sintagma

„titlu de proprietate”, deoarece, anterior anului 1990, întreprinderile

dețineau terenurile în temeiul unui drept de administrare, și nu de

proprietate. Așa fiind, chiar dacă titlul invocat nu este apt de a dovedi

proprietatea, el este suficient, în cerința legii, de a sta la baza emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.

Tot din acest punct de

vedere, modul abuziv sau nu al deposedării reclamanților de terenul în litigiu

de către stat, nu poate fi opus pârâtelor în prezenta cauză, împrejurarea

putând fi eventual valorificată fie în procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001, fie într-o acțiune petitorie.

În drept, au fost avute în

vedere și prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora

bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.V., solicitând desființarea ei

și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii privind anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0351, pentru suprafața de

1784 mp.

În motivarea recursului s-au

susținut, în esență, următoarele:

Prima instanță a pronunțat o

soluție eronată, interpretând greșit actul dedus judecății, în sensul că a

analizat legalitatea emiterii actului contestat, numai din perspectiva

argumentelor favorabile pârâților, refuzând să analizeze condițiile concrete

prin care terenul în litigiu a fost cuprins în perimetrul SC H. SA Bacău.

Practic, instanța a refuzat

să cerceteze caracterul abuziv al cuprinderii terenului în perimetrul A.C.H.

Siret, plecând de la actul de administrare specific modului de deținere a

terenului de către fostele întreprinderi de stat, fără a exista nici o dovadă a

modului de preluare a acestuia de la proprietarul de drept.

Decizia nr. 387/1987 a fost

emisă în baza Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii

bunurilor proprietatea statului, dar pentru a opera transmiterea în

administrare directă a suprafeței de 4,12 ha, nu era suficient doar acel acord

de principiu al Consiliului Popular al județului Bacău și fostul A.C.H. Siret care

nu face dovada că terenul aparținea municipiului Bacău, fiind necesară dovada

dobândirii proprietății de către stat, respectiv un decret de expropriere sau

un alt act de preluare legală a terenului.

S-a imputat primei instanțe

și faptul că a omis să se pronunțe în considerente asupra tuturor mijloacelor

de probă administrate și asupra susținerilor recurentei expuse în concluziile

scrise, refuzând practic să coreleze actele depuse la dosar, cu concluziile

raportului de expertiză, potrivit cărora terenul a fost preluat în perimetrul

celor 4,12 ha, fără o bază legală și pe acesta nu există construcții de natura

celor strict necesare desfășurării obiectului de activitate, în sensul

prevederilor H.G. nr. 834/1991.

S-a susținut, de asemenea,

că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât s-a

considerat în mod greșit că au fost respectate cerințele legii la emiterea

actului contestat, deși prin decizia de casare s-a dat îndrumarea de a se

stabili în condițiile legii situația juridică a terenului, iar din actele

prezentate de părți rezultă că acesta aparține de drept recurentei, în calitate

de moștenitor a autorilor săi.

Intimata-pârâtă SC C. SA

București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca

nefondat.

În opinia acesteia, trecerea

terenului în litigiu în administrarea subunității A.C.H. Bacău s-a făcut cu

respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii deciziei nr.

378/1987, care confereau organelor locale ale administrației de stat, dreptul

de a pune la dispoziția unităților specializate din zonă, terenul necesar

desfășurării activității. În aceste condiții, pentru realizarea obiectivului de

investiții „Amenajarea hidroenergetică a râului Siret”, unitatea de construcții

A.C.H. Bacău, din subordinea T.C.H. Bacău, a primit în folosință suprafața de

4,12 ha teren, pe care și-a edificat organizarea de șantier, construcție în

soluție definitivă.

Mai susține intimata, că

dreptul său de proprietate a fost dobândit prin efectul legii [art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 15/1990], iar documentația pentru obținerea certificatului de

atestare conține toate datele referitoare la modul de dobândire a terenului,

delimitarea acestuia și dovada că terenul a existat în patrimoniul unității la

data transformării din trust de construcții, în societate comercială cu capital

de stat.

Analizând actele dosarului,

susținerile recurentei ce pot fi circumscrise numai motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin decizia nr. 378/1987,

emisă de Comitetul executiv al fostului Consiliu Popular al județului Bacău, a

fost transmisă din administrarea directă a Comitetului Executiv al Consiliului

Popular al municipiului Bacău, în administrarea directă a Antreprizei de

Construcții Hidrotehnice „Siret” Bacău, suprafața de 4,12 hectare teren

neproductiv, necesar terminării obiectivului de investiții „Bază de producție”.

În această suprafață au fost

incluse și terenurile pentru care reclamanții au solicitat constatarea

nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

contestat.

Reclamanta-recurentă B.V. a

solicitat anularea acestuia pentru suprafața de 1784 mp făcând parte din

imobilele dobândite de la autorii săi H.I. și H.A. și respectiv, de la

antecesorii lui H.A. - P.I. și P.M., în suprafață de 2148 mp și, respectiv, 973

mp, susținând că suprafața solicitată a fost preluată în mod abuziv de stat.

Prin expertiza tehnică

topo-cadastrală efectuată în cauză, s-a stabilit că din terenul în litigiu

indicat de reclamanta B.V., numai o suprafață de 1581 mp este inclusă în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.

Din preambulul deciziei nr.

378/1987 rezultă că aceasta a fost emisă în baza Decretului nr. 409/1955

privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, avându-se

în vedere adresa nr. 11471/1987 a A.C.H. S. Bacău, acordul emitentului și

acceptul Trustului Antrepriză Generală de Construcții Hidrotehnice București.

În cauză nu s-a făcut, însă,

dovada că la data emiterii respectivei decizii, terenul în discuție se afla în

proprietatea statului, în baza unui titlu obținut în condițiile stabilite de

prevederile legale în vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, această

decizie este lipsită de eficiență juridică în ceea ce privește transmiterea

legală a terenului și includerea acestuia în patrimoniul societăților

comerciale pârâte în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

La data emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat,

reclamanta-recurentă deținea un titlu de proprietate valabil pentru suprafața

de 1581 mp preluată în mod abuziv și inclusă nejustificat în acesta, în condițiile

mai sus arătate, fiind îndeplinite, astfel, cerințele art. 1 din Legea nr.

29/1990, în vigoare la data sesizării instanței pentru admisibilitatea

prezentei acțiuni.

Din această suprafață,

cca.781 mp sunt afectați într-adevăr unei platforme auto betonate, diferența de

teren reprezentând o platformă pietruită, astfel cum rezultă din expertiza

tehnică efectuată în cauză, însă existența acestor amenajări nu este de natură

a impune concluzia că au fost îndeplinite cerințele legale pentru emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, de vreme ce este cert

stabilită preluarea abuzivă a terenului și includerea sa în aceleași condiții,

fără un titlu valabil, în patrimoniul societății pârâte, H. S.A. București.

Reținând, așadar, prin

prisma acestor considerente, nelegalitatea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și incidența în

speță a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 312 pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ., va admite recursul,

modificând în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce o privește pe

reclamanta B.V., în sensul anulării parțiale a actului contestat pentru

suprafața de 1581 mp, identificată în schița anexă la Raportul de expertiză

întocmit de expertul M.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

B.V. împotriva sentinței civile nr. 114 din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică în parte hotărârea

atacată și, în fond, admite acțiunea formulată, în ceea ce o privește pe B.V.

Anulează în parte

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M03/0351/1993, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC H. SA, respectiv

numai pentru suprafața de 1581 mp.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2006.