ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 octombrie 2003, reclamantele Ț.A. și B.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Piatra Neamț, SC P. SA Piatra Neamț și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, solicitând restituirea suprafeței de 450 mp teren, situat în municipiul Piatra Neamț, precum și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0458 din 13 mai 1995, emis în favoarea SC P. SA, pentru aceeași suprafață. Prin sentința civilă nr. 307 din 28 octombrie 2002, Tribunalul Neamț a disjuns cererea privind anularea certificatului de atestare și a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel Bacău.

Prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea judecării cererii de restituire, formulată în condițiile Legii nr. 10/2001. Învestită cu soluționarea cererii de anulare a certificatului de atestare seria M.07 nr. 0458/2003, Curtea de Apel Bacău a respins-o, reținând că actul a cărui anulare s-a solicitat, a fost emis cu respectarea procedurii și condițiilor impuse de H.G. nr. 834/1991. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantele Ț.A. și B.M., care au arătat că în urma exproprierii, terenul în litigiu a devenit proprietate publică de stat, situație în care nu mai putea face obiectul atestării în proprietatea unei persoane juridice. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Prin soluția pronunțată, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea, fără a înfățișa, însă, motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat, încălcând, astfel, dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc.

civ. Mai mult, deși în raport cu obiectul cauzei, instanța avea obligația să verifice dacă certificatul de atestare a fost emis cu respectarea condițiilor prevăzute de H.G. nr. 834/1991, prin considerentele hotărârii s-au formulat aprecieri în legătură cu consecințele exproprierii terenului și natura juridică dobândită în urma acestei operațiuni, străine de fapt de obiectul cauzei. În fine, deși sesizată în condițiile Legii nr. 29/1990, Curtea de Apel Bacău nu s-a preocupat să verifice legalitatea învestirii sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, cât și al îndeplinirii procedurii administrative.

Astfel fiind și având în vedere și împrejurarea că între timp, prin sentința civilă nr. 639 din 19 noiembrie 2004, Tribunalul Bacău a obligat SC P. SA, să restituie reclamantelor, în proprietate, suprafața de 450 mp teren, se apreciază că se impune admiterea recursului declarat de reclamante, casarea sentinței Curții de Apel Bacău și trimiterea cauzei, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.M. și Ț.A. împotriva sentinței civile nr. 116 din 9 septembrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.