ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț, reclamantul J.I. a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat pârâtei SC M. SA Piatra Neamț referitor la suprafața de teren înscrisă pentru incinta din comuna Viișoara, județul Neamț, în vederea clarificării persoanei juridice deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001. Tribunalul Neamț a înaintat cererea spre soluționare Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin sentința civilă nr. 3/2007 din 15 ianuarie 2007 a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți și a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului J.I., în contradictoriu cu pârâții SC M. SA Piatra Neamț și M.E.C.

(în prezent M.E.F.). Pentru a pronunța o asemenea soluție Instanța de Fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, că ar fi solicitat la 08 mai 2002, în cauza ce formează obiectul judecății din care a fost disjunsă prezenta cerere, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită. Instanța de Fond a mai reținut că actul administrativ contestat a fost emis la data de 26 ianuarie 1994 și transcris în registrul de transcripțiuni la 26 ianuarie 1996, cererea de anulare fiind formulată la 5 octombrie 2006. Analizând cererea formulată de reclamant în raport cu actele normative aplicabile, Curtea de Apel Bacău a considerat că aceasta este tardivă atât în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cât și față de cele ale art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data când reclamantul susține că ar fi solicitat anularea certificatului.

Pornind de la premisa că transcrierea actului atacat în Registrul de transcripțiuni reprezintă o formă de publicitate care face ca actul respectiv să fie opozabil terților din momentul transcrierii, Instanța de Fond a concluzionat că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de decădere de un an, reclamantul nesolicitând repunerea în termen. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul J.I. Recurentul susține că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin admiterea excepției tardivității acțiunii, întrucât a luat cunoștință de încălcarea dreptului său abia în anul 2001, odată cu apariția Legii nr. 10/2001,promovarea acțiunii făcându-se în termen de un an de la data când a luat cunoștință de existența certificatului de atacat.

Analizând recursul declarat în raport cu materialul probator administrat în cauză și cu actele normative incidente, se constată că acesta este nefondat din următoarele considerente: Nefăcând în vreun fel dovada susținerilor sale referitoare la solicitarea sa din anul 2002, privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, recurentului - reclamant nu i se poate lua în considerare ca moment al introducerii acțiunii, decât anul 2006. În acest fel, analiza făcută de Instanța de Fond referitoare la aplicabilitatea celor două legi incidente nr. 29/1990 și nr. 554/2004, este temeinică și legală. Astfel, vechea lege a contenciosului administrativ, în vigoare la momentul emiterii certificatului atacat, se referă în cuprinsul art. 5 alineatul (5) la un termen de decădere de 1 an de la luarea la cunoștință despre actul administrativ vătămător în care acesta putea fi atacat în Instanță.

Noua lege a contenciosului administrativ, intrată în vigoare la 06 ianuarie 2005, a instituit prin art. 11 alin. (2), un termen de decădere de 1 an de la emiterea actului administrativ. Prin prisma conținutului acestor reglementări soluția Instanței de Fond apare ca temeinică și legală. În raport cu momentul transcrierii în Registrul de transcripțiuni care, în raport cu prevederile art. 1802 C. civ. și art. 712 C. proc. civ. îl fac să devină opozabil terților acțiunea în anularea certificatului atacat este introdusă cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni, dar și a celui de decădere de 1 an prevăzut în cele două acte normative incidente. Față de cele arătate, urmează ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de J.I. împotriva sentinței civile nr. 3 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2007.