ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, în dosarul nr. 1301/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț la 15 martie 2007, reclamanta A.E. a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 1588 din 29 aprilie 1996 emis în favoarea SC A. SA. În motivarea excepției de nelegalitate s-a susținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este nelegal, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor imperative a H.G. nr. 834/1991, în sensul că documentația ce a stat la baza emiterii lui a fost incompletă, lipsind actele primare de proprietate ale autorului pârâtei, respectiv un titlu legal din care să rezulte că terenurile respective au putut fi înregistrate în patrimoniul său, în condițiile în care se aflau în afara incintei SC A. SA, fiind obiectul deținerii de către cooperativa agricolă de producție.

Prin încheierea din 15 martie 2007, Judecătoria Piatra Neamț a suspendat cauza în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a trimis-o spre soluționare Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ. Astfel sesizată, Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 138 din 22 octombrie 2007, a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate invocată de reclamanta A.E. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că aspectele invocate de către reclamantă pe calea excepției de nelegalitate exced cadrului legal ce reglementează această materie (art. 4 din Legea nr. 554/2004; H.G. nr. 834/1991; Criteriile nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1992) reclamanta referindu-se la probleme referitoare la situația de fapt avută în vedere la emiterea certificatului, respectiv la deținerea nelegală a unor terenuri ca fiind parte a patrimoniului societății.

Cum procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 cu privire la excepția de nelegalitate este caracterizată prin urgență și raportarea la dispozițiile legale în vigoare la emiterea certificatului și nu au existat încălcări care să vizeze stabilirea greșită a situației de fapt în mod corect, instanța a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta A.E. La termenul din 18 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea recursului, ca efect al constatării lipsei părților și a faptului că, acestea nu au solicitat soluționarea căii de atac în absența lor.

În drept măsura instanței s-a fundamentat pe dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an din vina părților, iar la data de 11 februarie 2009, ea a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea constatării perimării. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”. Apreciind că, în speță, sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 248 și 252 C. proc. civ., urmează a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de A.E. împotriva sentinței civile nr. 138 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.