ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, în

dosarul nr. 1301/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț la 15 martie 2007,

reclamanta A.E. a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 1588 din 29 aprilie

1996 emis în favoarea SC A. SA.

În motivarea excepției de

nelegalitate s-a susținut că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate este nelegal, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor imperative a

H.G. nr. 834/1991, în sensul că documentația ce a stat la baza emiterii lui a

fost incompletă, lipsind actele primare de proprietate ale autorului pârâtei,

respectiv un titlu legal din care să rezulte că terenurile respective au putut

fi înregistrate în patrimoniul său, în condițiile în care se aflau în afara

incintei SC A. SA, fiind obiectul deținerii de către cooperativa agricolă de

producție.

Prin încheierea din 15

martie 2007, Judecătoria Piatra Neamț a suspendat cauza în temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 și a trimis-o spre soluționare Curții de Apel Bacău,

secția de contencios administrativ.

Astfel sesizată, Curtea de

Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 138 din 22 octombrie 2007, a respins, ca

nefondată, excepția de nelegalitate invocată de reclamanta A.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut că aspectele invocate de către reclamantă pe calea excepției de nelegalitate

exced cadrului legal ce reglementează această materie (art. 4 din Legea nr. 554/2004;

H.G. nr. 834/1991; Criteriile nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1992) reclamanta

referindu-se la probleme referitoare la situația de fapt avută în vedere la

emiterea certificatului, respectiv la deținerea nelegală a unor terenuri ca

fiind parte a patrimoniului societății.

Cum procedura reglementată

de Legea nr. 554/2004 cu privire la excepția de nelegalitate este caracterizată

prin urgență și raportarea la dispozițiile legale în vigoare la emiterea

certificatului și nu au existat încălcări care să vizeze stabilirea greșită a

situației de fapt în mod corect, instanța a respins, ca nefondată, excepția de

nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta A.E.

La termenul din 18 ianuarie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a suspendat judecarea recursului, ca efect al constatării lipsei

părților și a faptului că, acestea nu au solicitat soluționarea căii de atac în

absența lor.

În drept măsura instanței

s-a fundamentat pe dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, cauza a rămas în

nelucrare timp de peste un an din vina părților, iar la data de 11 februarie

2009, ea a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea constatării perimării.

Potrivit dispozițiilor art. 248

alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an”.

Apreciind că, în speță, sunt

îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 248 și 252 C. proc. civ., urmează

a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de A.E. împotriva sentinței civile nr. 138 din 22 octombrie 2007 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2009.