ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4365/2002 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantele Ț.A. și B.M. au solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA. și Primăria Municipiului Piatra Neamț, restituirea unui teren în suprafață de 450 mp din Municipiul Piatra Neamț și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru același teren, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru societatea pârâtă, susținând că terenul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 260/1998. Prin sentința civilă nr. 307/2002 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința civilă nr. 116/2003 Curtea de Apel Bacău a respins cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ca nefondată, menționându-se că nu există cauze de nulitate, certificatul fiind emis cu respectarea prevederii prevăzute de H.G. nr. 834/1991, iar că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și demolate total pentru construcțiile demolate și drumurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, iar prin Decizia nr. 1109 din 22 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recursul a fost admis, s-a casat sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță în vederea verificării respectării condițiilor prevăzute de H.G.

nr. 834/1991, precum și a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 sub aspectul termenului de promovare a acțiunii și a îndeplinirii procedurii administrative. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 2150/2005, iar în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile și a tardivității formulării acțiunii. De asemenea reclamantele au ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, excepție respinsă prin Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005 a Curții Constituționale. Prin sentința civilă nr. 101 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, instanța a admis excepția lipsei procedurii prealabile respingând ca prematur introdusă acțiunea formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență, că în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., atunci când este prevăzută o procedură prealabilă, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea acesteia, iar din probatoriul administrat nu rezultă că în speță s-ar fi parcurs o astfel de procedură, aspect recunoscut implicit de către reclamante. În termen legal reclamantele au declarat recurs invocând nelegalitatea în esență necompetența materială a instanței de contencios, certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii fiind intrat în circuitul civil. Nerespectarea principiului disponibilității întrucât acțiunea a fost formulată în baza art. 52 din Constituție.

Titlul de proprietate nu a fost comunicat și greșit s-a reținut neîndeplinirea procedurii prealabilă. Se invocă nerespectarea dispozițiilor din decizia de casare. Prin întâmpinare intimatul a solicitat să se aibă în vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC P. SA Piatra Neamț a fost eliberat potrivit prevederilor H.G. nr. 834/1991. Prin cerere depusă la dosar recurentele au arătat că renunță la judecata cauzei introdusă prematur cu motivarea că au introdus o nouă acțiune cu respectarea procedurii și a termenelor legale. Curtea constatând că recurentele nu s-au prezentat personal pentru a renunța la judecarea cauzei, cererea fiind depusă într-o copie transmisă prin mijloace de comunicare scrisă, fără posibilitate de verificare întrucât vizează un drept de dispoziție al părții, a procedat la soluționarea cererii de recurs cu care a fost învestită.

Recursul este nefondat. Critica de nelegalitate privind necompetența materială a primei instanțe, nu poate fi reținută întrucât cauza disjunsă și declinată spre competenta soluționare în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău privește un act administrativ emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației fiind incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. În cauză s-a analizat cererea reclamantelor și prin prisma dispozițiilor constituționale cu privire la art. 52 alin. (1) din Constituția României, principiu ce își găsește aplicarea în Legea contenciosului administrativ pentru condițiile de anularea actului emis de o autoritate publică. În privința soluției pronunțată de instanța de fond conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 în mod corect s-a reținut că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de lege înaintea sesizării instanței în anularea actului administrativ.

De asemeni este nefondat și motivul ce vizează nerespectarea dispozițiilor din decizia de casare, întrucât limitele casării cu trimitere spre rejudecare se circumscriu și verificării legalității învestirii sub aspectul termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a îndeplinirii procedurii administrative. Constatând că nu s-au încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., iar celelalte motive de nelegalitate sunt nefondate în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ț.A. și B.M., împotriva sentinței civile nr. 101 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.