ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4365/2002 pe rolul

Tribunalului Neamț, reclamantele Ț.A. și B.M. au solicitat, în contradictoriu

cu SC P. SA. și Primăria Municipiului Piatra Neamț, restituirea unui teren în

suprafață de 450 mp din Municipiul Piatra Neamț și anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate pentru același teren, emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației pentru societatea pârâtă, susținând că terenul a

fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 260/1998.

Prin sentința civilă nr. 307/2002

s-a disjuns capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate, declinându-se competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința civilă nr. 116/2003

Curtea de Apel Bacău a respins cererea de anulare a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate ca nefondată, menționându-se că nu există cauze de

nulitate, certificatul fiind emis cu respectarea prevederii prevăzute de H.G. nr.

834/1991, iar că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, în situația

imobilelor preluate abuziv și demolate total pentru construcțiile demolate și

drumurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamantele, iar prin Decizia nr. 1109 din 22 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recursul a

fost admis, s-a casat sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre

rejudecare la aceeași instanță în vederea verificării respectării condițiilor

prevăzute de H.G. nr. 834/1991, precum și a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990

sub aspectul termenului de promovare a acțiunii și a îndeplinirii procedurii

administrative.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată sub nr. 2150/2005, iar în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile și a

tardivității formulării acțiunii.

De asemenea reclamantele au

ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 29/1990, excepție respinsă prin Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005 a Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 101

din 15 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

instanța a admis excepția lipsei procedurii prealabile respingând ca prematur

introdusă acțiunea formulată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut în esență, că în conformitate cu prevederile art. 109

alin. (2) C. proc. civ., atunci când este prevăzută o procedură prealabilă,

sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea acesteia, iar din

probatoriul administrat nu rezultă că în speță s-ar fi parcurs o astfel de

procedură, aspect recunoscut implicit de către reclamante.

În termen legal reclamantele

au declarat recurs invocând nelegalitatea în esență necompetența materială a

instanței de contencios, certificatul de atestare a dreptului de proprietate

eliberat de Ministerul Agriculturii fiind intrat în circuitul civil.

Nerespectarea principiului

disponibilității întrucât acțiunea a fost formulată în baza art. 52 din

Constituție.

Titlul de proprietate nu a

fost comunicat și greșit s-a reținut neîndeplinirea procedurii prealabilă.

Se invocă nerespectarea

dispozițiilor din decizia de casare.

Prin întâmpinare intimatul a

solicitat să se aibă în vedere că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate în favoarea SC P. SA Piatra Neamț a fost eliberat potrivit

prevederilor H.G. nr. 834/1991.

Prin cerere depusă la dosar

recurentele au arătat că renunță la judecata cauzei introdusă prematur cu

motivarea că au introdus o nouă acțiune cu respectarea procedurii și a

termenelor legale.

Curtea constatând că

recurentele nu s-au prezentat personal pentru a renunța la judecarea cauzei, cererea

fiind depusă într-o copie transmisă prin mijloace de comunicare scrisă, fără

posibilitate de verificare întrucât vizează un drept de dispoziție al părții, a

procedat la soluționarea cererii de recurs cu care a fost învestită.

Recursul este nefondat.

Critica de nelegalitate

privind necompetența materială a primei instanțe, nu poate fi reținută întrucât

cauza disjunsă și declinată spre competenta soluționare în favoarea secției de

contencios administrativ a Curții de Apel Bacău privește un act administrativ

emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației fiind incidente prevederile art.

3 pct. 1 C. proc. civ.

În cauză s-a analizat

cererea reclamantelor și prin prisma dispozițiilor constituționale cu privire la

art. 52 alin. (1) din Constituția României, principiu ce își găsește aplicarea

în Legea contenciosului administrativ pentru condițiile de anularea actului

emis de o autoritate publică.

În privința soluției

pronunțată de instanța de fond conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990 în mod corect s-a reținut că nu s-a respectat procedura prealabilă

prevăzută de lege înaintea sesizării instanței în anularea actului

administrativ.

De asemeni este nefondat și

motivul ce vizează nerespectarea dispozițiilor din decizia de casare, întrucât

limitele casării cu trimitere spre rejudecare se circumscriu și verificării

legalității învestirii sub aspectul termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr.

29/1990, a îndeplinirii procedurii administrative.

Constatând că nu s-au

încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., iar celelalte motive de

nelegalitate sunt nefondate în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ț.A. și B.M., împotriva sentinței civile nr. 101 din 15 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007.