ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5289/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5208/2003, la Tribunalul Bacău, secția civilă, reclamanta T.C. a formulat

cerere de retrocedare în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, solicitând ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.10 nr. 0034, emis la data

de 5 martie 1993, de către M.L.P.A.T. și a contractului de vânzare-cumpărare

înregistrat sub nr. 2107 din 16 octombrie 2001, încheiat între SC M. SA și B.V.

Prin sentința nr. 343 din 25 iunie 2003, Tribunalul Bacău,

secția civilă, a disjuns capătul de cerere al acțiunii formulate de către

reclamantă, privind anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M.10 nr. 0034/1993, emis de M.L.P.A.T. și a declinat

competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel Bacău. A disjuns capătul

de cerere al acțiunii privind constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2107/2001, încheiat între SC M. SA și

B.V. și a declinat competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Onești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență că, în raport cu obiectul capătului de cerere al acțiunii

privind anularea actului administrativ emis de către ministerul de resort, sunt

aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 184 din 28

februarie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei T.C. și a

obligat-o pe aceasta, la plata sumei de 10 milioane lei cheltuieli de judecată

către SC M. SA Onești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamantei, deși i-a fost oferită prin

echivalent, ca și întindere, o altă suprafață de teren, dar pe un alt

amplasament, aceasta a refuzat reconstituirea dreptului său de proprietate

potrivit Legii nr. 18/1991. A mai reținut că reclamantei nu i-a fost vătămat

nici un drept legitim, ocrotit de lege, prin emiterea acelui titlu, atâta

vreme, cât la data emiterii lui, respectiv în anul 1993, reclamantei nu i se

reconstituise dreptul de proprietate pentru amplasamentul pretins.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta T.C. care, fără a invoca temeiul legal, a susținut

critici vizând netemeinicia soluției instanței de fond.

Astfel, în esență, a susținut că

suprafața de 2500 mp revendicată în dosarul inițial, din care s-a disjuns cauza

de față, a aparținut autorilor săi și că, în prezent, acest teren este liber de

orice construcții, astfel că nu îi este necesar societății comerciale, care, de

altfel, l-a și vândut.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond a reținut în mod

greșit lipsa de temei legal a acțiunii, din moment ce aceasta are un interes

legitim în cauză.

Pe de altă parte, instanța de fond,

în lipsa unui probatoriu complet, a reținut că certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M.10 nr. 0034 din 5 martie 1993, a fost emis de

către ministerul de resort, cu respectarea prevederilor generale ale H.G. nr.

834/1991.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1

din acest act normativ, terenurile aflate în patrimoniul societăților

comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare

desfășurării activității conform obiectului de activitate, se determină de

către ministerul de resort, cum s-a întâmplat în cazul de față, prin

certificatul emis de către fostul M.L.P.A.T.

Or, recurenta-reclamantă a susținut

în mod constant că terenul în cauză nu era necesar desfășurării activității

conform obiectului de activitate al SC M. SA Onești, dovadă că această unitate

l-a și înstrăinat ulterior, cu contractul nr. 2107 din 16 octombrie 2001,

împrejurare neavută în vedere de instanța de fond și necercetată în cursul

judecății, deși era necesară completarea materialului probatoriu, inclusiv cu efectuarea

unei expertize judiciare care să stabilească, între altele, dacă este vorba de

același teren, împrejurare în raport cu care să tragă concluzia conformă cu

prevederile legale citate mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis

și, pentru motivele de mai sus, sentința va fi casată, iar cauza va fi trimisă

aceleiași instanțe, pentru rejudecare, în sensul dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de T.C. împotriva

sentinței civile nr. 184 din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2005.