ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 75 din 23

mai 2005, a admis excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 5

alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea

formulată de R.D., în contradictoriu cu pârâții SC D.F. SA Bacău și Ministerul

Economiei și Comerțului, privind constatarea nulității certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 2848.

A respins, de asemenea, ca lipsită

de interes, excepția tardivității acțiunii.

Instanța a reținut că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate a fost emis de Ministerul Economiei și

Comerțului, în favoarea SC D.F. SA, la data de 10 iunie 1999, iar reclamanta a

luat cunoștință de existența lui, în iulie 1999, ca urmare a înștiințării

primite din partea Prefecturii Bacău.

S-a mai reținut, de asemenea, că

intimata-reclamantă R.D. a recurs inițial la o acțiune civilă pentru

valorificarea drepturilor pretinse asupra terenului în discuție și numai

ulterior, prin sentința civilă nr. 61/2002, a Curții de Apel Bacău, pronunțată

în dosarul nr. 1895/2002, s-a stabilit competența materială a secției de

contencios administrativ în soluționarea cererii reclamantei, privind constatarea

nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, menționat mai sus.

Instanța de fond a considerat data

acestei sentințe - 20 mai 2002, ca fiind cea de la care urmează să curgă

termenul de 30 de zile pentru inițierea procedurii prealabile prevăzută de art.

5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, apreciind că

numai din acest moment s-a „statuat asupra calificării cererii, ca act

administrativ”, iar în raport cu faptul că reclamanta a formulat recurs grațios

la 12 iulie 2004, a constatat inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, cu motivarea că recursul grațios este o procedură

inutilă, în condițiile în care certificatul contestat fusese deja transcris și

revocarea lui nu mai era posibilă, considerând drept absurdă situația în care

un element formal și fără vocație de a realiza finalitatea prevăzută de lege,

împiedică cercetarea legalității unui act.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990, aplicabilă la data sesizării instanței, „Înainte de a cere

instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se

consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30

de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut de art. 1 alin. (2), autorității emitente”.

În speță, recurenta-reclamantă a solicitat

emitentului actului, retractarea acestuia, la 12 iulie 2004, așa cum rezultă

din dosarul nr. 7999/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal. Având în vedere că aceasta luase

cunoștință, la data de 20 mai 2002, că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate contestat are caracter administrativ, intrând, astfel, sub

incidența legii contenciosului administrativ care implică procedura prealabilă

a recursului grațios sau ierarhic, rezultă că termenul de 30 de zile pentru

inițierea procedurii prealabile a fost cu mult depășit.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

Pe cale de consecință, în baza

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea intimatei

SC D.F. SA privind obligarea recurentei R.D., la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.D.

împotriva sentinței civile nr. 75 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată, în sumă de 1200 RON, către intimata-pârâtă SC D.F.

SA Bacău.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2006.