ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată la Biroul Executor Judecătoresc B.N.T. sub nr. 330 din 20 septembrie 2001, transmisă Primăriei Municipiului Lugoj, formulată în baza Legii nr. 10/20001, petentele W.M., N.S.M. și N.M.D. au solicitat restituirea în natură a imobilului care a fost proprietatea societății deținute de antecesorii lor, la data naționalizării având calitatea de acționari la societatea autonomă I. M.&C. F.Ț.C., surorile E.P.(fostă M.) și S.M.(născută M.), soții acestora, E.P., respectiv A.S., precum și M., fiica soților S. Prin dispoziția nr. 2114 din 10 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Lugoj, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 5081 mp înscris în C.F.

Lugojul Român, nr. top 4054-4065/4/2 și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv, despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin dispoziția menționată s-a reținut calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a celor trei petente, că acestea sau antecesorii lor nu au primit despăgubiri pentru imobil în condițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001, și s-a luat act de punctul de vedere exprimat de Autoritatea Națională pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001 (conform adresei nr. 21989 din 25 mai 2004), conform căruia nu ar fi posibilă restituirea în natură deoarece sunt incidente prevederile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, cu privire la despăgubiri urmând a se face aplicarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2005 la Tribunalul Timiș, reclamantele W.M., N.S.M. și N.M.D. au chemat în judecată pe Primarul Municipiului Lugoj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 2114 din 10 noiembrie 2005 emisă de acesta și restituirea în natură a suprafeței de 5081 mp teren intravilan înscris în C.F. Lugojul Român, nr.top. 4054-4065/4/2. S-a susținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea Statului Român, iar pe de altă parte, s-a reținut greșit că nu ar fi posibilă restituirea în natură, deoarece antecesorii lor, acționari ai fostei societăți anonime, proprietare a terenului anterior preluării lui au fost, de fapt, membri ai aceleiași familii, în sensul dispozițiilor art. 8 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Fiind astfel investit, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 677 din 28 martie 2006, a respins contestația formulată de reclamante. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată susținerea reclamantelor în sensul că imobilul în litigiu ar fi fost preluat fără titlu valabil de către stat, în condițiile în care terenul nu a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 119/1948, ci prin aplicarea Legii nr. 187/1945 și că în speță, din punct de vedere al acordării măsurilor reparatorii pentru teren, este irelevant dacă preluarea s-a făcut sau nu cu titlu valabil, art. 2 lit. h) și i) din Legea nr. 10/2001, republicată, calificând în mod egal ca abuzivă o atare preluare.

A mai reținut instanța că susținerea reclamantelor referitoare la nevalabilitatea acestui titlu nu este de natură să atragă anularea dispoziției contestate, aceasta nefiind nelegală din acest punct de vedere. Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată susținerea reclamantelor privitoare la greșita aplicare de către pârât a dispozițiilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 întrucât acționariatul societății la data preluării imobilului era alcătuit din două familii, iar nu una singură cum impune art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, așa încât în mod corect prin dispoziția emisă de pârât s-a apreciat că nu este posibilă restituirea terenului în natură.

Instanța de fond reține faptul că Legea nr. 10/2001 nu definește noțiunea de familie și nu conține norme de trimitere la dispozițiile din Codul familiei, ale Codului civil ori ale altor acte normative, dar că, în lămurirea termenului de „familie” trebuie avută în vedere definiția dată de Dicționarul Explicativ al Limbii Române editat de Academia Română, respectiv o „formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie și care constă din soț, soție și descendenții acestora” și că, în fine conținutul acestei noțiuni trebuie restrâns în limitele deja cunoscute prin art. 45 C. fam., prin art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, etc. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia civilă nr. 267 din 20 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamante.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs reclamantele: W.M., N.S.M. și N.M.D., prin mandatar T.M. susținând că în mod greșit atât instanța de fond cât și instanța de apel au considerat că în cauză se aplică art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 și că, în consecință au dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent. Au mai susținut că instanțele în mod greșit au interpretat noțiunea de „familie” în sens restrâns, sens conferit de Codul familiei, care valorifică, în principal, instituția căsătoriei. S-au încălcat astfel dispozițiile art. 659 și art. 669-676 C. civ., care valorifică relațiile de rudenie prin includerea în categoria moștenitorilor legali a rudelor de sânge până la gradul al IV -lea inclusiv.

Motivul de critică se încadrează în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii”. Din textul de lege citat, rezultă că, pe cale de excepție, se admite posibilitatea restituirii în natură „dacă persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii”.

În speță, reclamantele s-au prevalat de excepția a II-a instituită de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, cazul în care persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii și când este posibilă restituirea în natură a imobilului, iar instanțele au reținut că reclamantele nu se încadrează în această excepție, motivat de faptul că acționarii societății anonime, ce a format obiectul naționalizării conform Legii nr. 119/1948 (autorii lor) nu au fost membri ai unei singure familii, acționariatul fiind alcătuit din două familii. Noțiunea de „familie” nu are o accepțiune edictată de norma reparatoare a Legii nr. 10/2001, însă o limitare a noțiunii de persoane îndreptățite stabilită de Legea nr. 10/2001, doar la sfera persoanelor legate între ele prin relații de căsătorie, contravine prevederilor art. 676 C. civ., care valorifică și relațiile de rudenie, prin includerea în categoria moștenitorilor legali a rudelor de sânge până la gradul al 4 -lea inclusiv.

Ca realitate juridică, familia are un înțeles restrâns, propriu zis și unele înțelesuri largi, ceea ce rezultă din diferitele reglementări legale în materie. Evident, în înțeles restrâns, propriu zis, noțiunea de familie cuprinde pe soți, precum și pe copiii lor minori, iar cel mai larg înțeles al noțiunii de familie este acela de arbore genealogic, adică de totalitate a persoanelor care descind dintr-un autor comun, la care sunt de adăugat și soții acestor persoane, iar această interpretare trebuie să prevaleze, în special când este vorba de o afacere „de familie” , cum a fost și în cazul de față, acționarii societății anonime I. M.&C. F.Ț.C. Lugoj fiind membrii familiei M. ai căror moștenitori sunt reclamantele, iar W.M.

a fost acționară directă. De asemenea, un înțeles foarte larg al noțiunii de familie îl evocă și cercul moștenitorilor legali indicați de art. 659 și art. 669-676 C. civ. și cum reclamantele sunt moștenitoarele legale ale celor două surori M. și ale soților acestora, împreună cu care au alcătuit acționariatul societății anonime și au fost membri ai aceleiași familii, în mod greșit instanțele au reținut că acționariatul societății cuprinde două familii. Drept urmare, față de cele ce preced și constatând că procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, instanțele pronunțându-se doar pe excepția lipsei calității de persoane îndreptățite a autorilor reclamantelor, recursul declarat în cauză urmează a fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., cu consecința casării ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele W.M., N.S.M. și N.M.D. împotriva deciziei nr. 267 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 677 din 28 martie 2006 a Tribunalului Timiș, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.