ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7615/2007

Asupra

recursului de față:

A

fost respinsă cererea reclamanților față de Primăria municipiului Lugoj și

petitul referitor la sancțiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de

întârziere, pârâtul Primarul municipiului Lugoj

fiind obligat și la cheltuielile de

judecată în cuantum de 300 RON.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că,

reclamanții în calitate de moștenitori ai

defunctei F.L.M. au

investit-o cu

soluționarea cererii privind obligarea pârâților să emită decizie de

restituire

a terenului aferent apartamentelor nr. 1 și 4 în suprafață de 288/1039

mp, situat în imobilul din Lugoj.

Tribunalul a apreciat că notificării nr. 44087 din 28

noiembrie 2005 formulată de reclamanți, referitoare la terenul aferent

apartamentelor nr. 1 și 4, entitatea

deținătoare

nu i-a dat o soluționare prin emiterea unei decizii/dispoziții motivate

conform

art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare.

De asemenea, s-a reținut că răspunsul comisiei

sub forma adresei menționate

anterior nu poate fi calificată drept

decizie sau dispoziție, ajungându-se la soluția deja arătată.

Petitul

vizând daunele cominatorii s-a respins, cu motivarea lipsei dovezilor că

entitatea obligată a soluționa cererea reclamanților ar fi tergiversat

procedura, în condițiile în care, dimpotrivă, a dat un răspuns reclamanților,

care nu întrunește exigențele prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât nu s-a

pronunțat printr-o decizie sau dispoziție motivată.

Pentru apartamentele nr. 1 și 4, care nu au fost

restituite în natură, întrucât au fost cumpărate de chiriași, precum și pentru

terenul aferent acestor apartamente s-au propus măsuri reparatorii în

echivalentul sumei de 489.000.000 lei (ROL), conform raportului de expertiză

tehnică, sumă reactualizată la data efectuării plății.

Î

mpotriva ultimei decizii, în termen legal, au

declarat recurs reclamanții F.A.S. și F.S.L., invocând motivele prevăzute de

art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ.

Se susține că, instanța de apel și-a depășit atribuțiile,

nefiind de competența

sa soluționarea notificărilor

adresate Primăriei municipiului Lugoj, având

competența să se

pronunțe numai asupra necesității emiterii deciziei sau dispoziției motivate.

Se

mai arată că, adresa nr. 44087 din 16 decembrie 2005, emisă de Primarul

municipiului Lugoj nu are valoarea unui act

administrativ conform art. 23 din

Legea nr. 10/2001, fiind numai o

operațiune tehnico-materială administrativă,

formalitate

procedurală anterioară emiterii dispoziției motivate, care nu produce prin ea

însăși efecte juridice, neputând ține locul actului de desesizare a unității

notificate.

Recursul este nefondat.

Reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 247/2005

pentru

restituirea în natură a terenului

aferent apartamentelor nr. 1 și 4 în suprafață de

288/1039 mp din imobilul situat în Lugoj, solicitând

Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 să soluționeze cererea

prin

emiterea unei dispoziții motivate,

cererea formulată la 28 noiembrie 2005.

Prin adresa nr. 44087 din 6 decembrie 2005, s-a comunicat

reclamanților de către

entitatea notificată, că imobilul a fost revendicat

de antecesoarea acestora F.L.M., cerere soluționată prin decizia nr. 5553 din

19 august 2003.

Potrivit acestei decizii (fila 7 dosar fond) s-a

dispus restituirea în natură

numitei F.L.M. a apartamentele nr. 2, 3, 5,

6, situate în imobilul din Lugoj, înscrise în C.F. nr. 1680 col.,

Lugojul Român, nr.top 1341-1342 col., C.F. nr.

1680/11, Lugojul Român, nr.top

1341-1342/11,

C.F. nr.1680/111, Lugojul Român nr.top 1341-1342/111, C.F.

nr. 1680/V,

Lugojul Român nr.top 1341-1342/V, C.F. nr. 1680/VI, Lugojul

Român nr.top 1341-1342/VI, precum și cotele aferente

din bunurile comune și

terenul în suprafață de 1039 mp.

S-a propus restituirea în echivalent suma de

489.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea apartamentelor nr. 1 și 4,

care au fost cumpărate de chiriași,

precum

și a terenului aferent acestora în suprafață de 228 mp, care nu poate fi

restituit.

Este

adevărat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost

modificată „în termen de 60 de zile de la data

înregistrării notificării, sau, după

caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 22, unitatea

deținătoare

este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată

asupra cererii de restituire ", formulată de

persoana îndreptățită.

Î

n speță, se reține că, la cererea adresată de

reclamanți pârâtei la

28 noiembrie 2005,

s-a răspuns prin adresa nr. 44087 din 6 decembrie 2005, care într-adevăr nu

are valoarea actului administrativ prevăzut de

art. 23 din Legea nr. 10/2001 și

care

nu poate produce prin ea însăși efecte juridice, neputând ține locul deciziei

sau dispoziției motivate. Cu toate acestea, nu există dubiu cu privire la

situația imobilului solicitat de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, cu

modificările

ulterioare, fiind vorba despre terenul aferent în suprafață

de 288 mp apartamentelor nr. 1 și 4.

Acest imobil este parte

integrantă din imobilul situat în Lugoj,

care a fost solicitat prin notificare de către

antecesoarea

reclamanților

F.L.M., în prezent decedată, soluționată prin

decizia nr. 5553 din 19 august 2003, emisă de

Primarul municipiului Lugoj, prin

care s-au

restituit în natură apartamentele nr. 2, 3, 5, 6, cu terenul aferent. Pentru

apartamentele 1 și 4, cu terenul aferent

acestora, ultimul în litigiul de față, s-au

acordat despăgubiri în sumă

de 489.000.000 lei, conform raportului de expertiză, cu mențiunea că suma va fi

reactualizată la data efectuării plății, decizie ce nu a fost contestată.

Corect instanța de apel a statuat că aspectele

referitoare la terenul în discuție au fost rezolvate.

Cererea formulată de reclamanți nu a îndeplinit condițiile

imperative

prevăzute de lege pentru a putea

fi considerată o veritabilă notificare, deoarece

nu a respectat termenul

de depunere, prelungit până la data de 14 februarie 2002 și care este un termen

de decădere. Nerespectarea termenului atrage

imposibilitatea

solicitării ulterioare în instanță a restituirii în natură a unui bun

sau acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent. Totodată, cererea nu a fost

expediată prin executorul

judecătoresc.

Î

n plus, corect s-a reținut că dreptul de proprietate

cu privire la acest

imobil, precum și

dreptul de creanță pentru partea ce nu a putut fi restituită în

natură

s-au născut anterior decesului persoanei îndreptățite; autoarea recurenților,

aceasta având posibilitatea să conteste soluția de la Legea

nr. 10/2001, dată prin decizia nr. 5553/2003, cale

de care nu a uzat în termenul

legal.

Î

n această situație, dacă titulara dreptului de

proprietate nu a uzat de un drept al său, se prezumă că a fost mulțumită de

soluția adoptată și demersul făcut de moștenitorii acestuia apare ca

inadmisibil, deoarece dreptul lor s-a născut prin acceptarea moștenirii.

Moștenitorii nu au posibilitatea să facă demersuri în vederea modificării masei

succesorale, ceea ce duce la concluzia că nouă solicitare este fără obiect.

Î

n cazul unei eventuale admiteri a acțiunii

recurenților în cauză, ar fi

nelegală,

întrucât obligarea la emiterea unei noi decizii, prin care să se dispună

restituirea în natură, s-ar suprapune cu faptul că, pentru același teren s-au

primit

și măsuri reparatorii în echivalent

bănesc, prevedere în vigoare, deoarece prima

decizie nu a fost

contestată și a produs efecte.

Fără a face analiză de fond a

cauzei, se reține că, emiterea unei noi decizii

la cererea reclamantei, nu ar avea decât un efect

formal, deoarece sesizarea

entității

deținătoare la data de 28 noiembrie 2007, ar fi tardivă în raport de termenul

în

care putea fi formulată o astfel

de notificare prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 nu

s-a prelungit acest

termen și nici nu este

prevăzut un nou termen pentru formularea notificărilor,

menținându-se

cel stabilit inițial și care este de decădere.

Mai mult decât atât, recurenților reclamanți nu li

s-a produs niciun

prejudiciu, deoarece în

urma notificării formulate de antecesoarea lor pentru

apartamentele nr. 1 și 4 și terenul aferent

acestora s-au acordat măsuri reparatorii

prin echivalent, imobilul

nefiind liber.

Pentru aceste considerente,

urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții F.A.S.

și F.S.L. împotriva deciziei

nr. 236 din 25 aprilie 2007,

pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 12 decembrie 2007.