ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7615/2007

Asupra recursului de față: A fost respinsă cererea reclamanților față de Primăria municipiului Lugoj și petitul referitor la sancțiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere, pârâtul Primarul municipiului Lugoj fiind obligat și la cheltuielile de judecată în cuantum de 300 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctei F.L.M. au investit-o cu soluționarea cererii privind obligarea pârâților să emită decizie de restituire a terenului aferent apartamentelor nr. 1 și 4 în suprafață de 288/1039 mp, situat în imobilul din Lugoj. Tribunalul a apreciat că notificării nr. 44087 din 28 noiembrie 2005 formulată de reclamanți, referitoare la terenul aferent apartamentelor nr. 1 și 4, entitatea deținătoare nu i-a dat o soluționare prin emiterea unei decizii/dispoziții motivate conform art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare.

De asemenea, s-a reținut că răspunsul comisiei sub forma adresei menționate anterior nu poate fi calificată drept decizie sau dispoziție, ajungându-se la soluția deja arătată. Petitul vizând daunele cominatorii s-a respins, cu motivarea lipsei dovezilor că entitatea obligată a soluționa cererea reclamanților ar fi tergiversat procedura, în condițiile în care, dimpotrivă, a dat un răspuns reclamanților, care nu întrunește exigențele prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât nu s-a pronunțat printr-o decizie sau dispoziție motivată. Pentru apartamentele nr. 1 și 4, care nu au fost restituite în natură, întrucât au fost cumpărate de chiriași, precum și pentru terenul aferent acestor apartamente s-au propus măsuri reparatorii în echivalentul sumei de 489.000.000 lei (ROL), conform raportului de expertiză tehnică, sumă reactualizată la data efectuării plății.

Î mpotriva ultimei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții F.A.S. și F.S.L., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ. Se susține că, instanța de apel și-a depășit atribuțiile, nefiind de competența sa soluționarea notificărilor adresate Primăriei municipiului Lugoj, având competența să se pronunțe numai asupra necesității emiterii deciziei sau dispoziției motivate. Se mai arată că, adresa nr. 44087 din 16 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Lugoj nu are valoarea unui act administrativ conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, fiind numai o operațiune tehnico-materială administrativă, formalitate procedurală anterioară emiterii dispoziției motivate, care nu produce prin ea însăși efecte juridice, neputând ține locul actului de desesizare a unității notificate.

Recursul este nefondat. Reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 247/2005 pentru restituirea în natură a terenului aferent apartamentelor nr. 1 și 4 în suprafață de 288/1039 mp din imobilul situat în Lugoj, solicitând Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 să soluționeze cererea prin emiterea unei dispoziții motivate, cererea formulată la 28 noiembrie 2005. Prin adresa nr. 44087 din 6 decembrie 2005, s-a comunicat reclamanților de către entitatea notificată, că imobilul a fost revendicat de antecesoarea acestora F.L.M., cerere soluționată prin decizia nr. 5553 din 19 august 2003. Potrivit acestei decizii (fila 7 dosar fond) s-a dispus restituirea în natură numitei F.L.M.

a apartamentele nr. 2, 3, 5, 6, situate în imobilul din Lugoj, înscrise în C.F. nr. 1680 col., Lugojul Român, nr.top 1341-1342 col., C.F. nr. 1680/11, Lugojul Român, nr.top 1341-1342/11, C.F. nr.1680/111, Lugojul Român nr.top 1341-1342/111, C.F. nr. 1680/V, Lugojul Român nr.top 1341-1342/V, C.F. nr. 1680/VI, Lugojul Român nr.top 1341-1342/VI, precum și cotele aferente din bunurile comune și terenul în suprafață de 1039 mp. S-a propus restituirea în echivalent suma de 489.000.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentelor nr. 1 și 4, care au fost cumpărate de chiriași, precum și a terenului aferent acestora în suprafață de 228 mp, care nu poate fi restituit.

Este adevărat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată „în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire ", formulată de persoana îndreptățită. Î n speță, se reține că, la cererea adresată de reclamanți pârâtei la 28 noiembrie 2005, s-a răspuns prin adresa nr. 44087 din 6 decembrie 2005, care într-adevăr nu are valoarea actului administrativ prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 și care nu poate produce prin ea însăși efecte juridice, neputând ține locul deciziei sau dispoziției motivate.

Cu toate acestea, nu există dubiu cu privire la situația imobilului solicitat de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, fiind vorba despre terenul aferent în suprafață de 288 mp apartamentelor nr. 1 și 4. Acest imobil este parte integrantă din imobilul situat în Lugoj, care a fost solicitat prin notificare de către antecesoarea reclamanților F.L.M., în prezent decedată, soluționată prin decizia nr. 5553 din 19 august 2003, emisă de Primarul municipiului Lugoj, prin care s-au restituit în natură apartamentele nr. 2, 3, 5, 6, cu terenul aferent. Pentru apartamentele 1 și 4, cu terenul aferent acestora, ultimul în litigiul de față, s-au acordat despăgubiri în sumă de 489.000.000 lei, conform raportului de expertiză, cu mențiunea că suma va fi reactualizată la data efectuării plății, decizie ce nu a fost contestată.

Corect instanța de apel a statuat că aspectele referitoare la terenul în discuție au fost rezolvate. Cererea formulată de reclamanți nu a îndeplinit condițiile imperative prevăzute de lege pentru a putea fi considerată o veritabilă notificare, deoarece nu a respectat termenul de depunere, prelungit până la data de 14 februarie 2002 și care este un termen de decădere. Nerespectarea termenului atrage imposibilitatea solicitării ulterioare în instanță a restituirii în natură a unui bun sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. Totodată, cererea nu a fost expediată prin executorul judecătoresc.

Î n plus, corect s-a reținut că dreptul de proprietate cu privire la acest imobil, precum și dreptul de creanță pentru partea ce nu a putut fi restituită în natură s-au născut anterior decesului persoanei îndreptățite; autoarea recurenților, aceasta având posibilitatea să conteste soluția de la Legea nr. 10/2001, dată prin decizia nr. 5553/2003, cale de care nu a uzat în termenul legal. Î n această situație, dacă titulara dreptului de proprietate nu a uzat de un drept al său, se prezumă că a fost mulțumită de soluția adoptată și demersul făcut de moștenitorii acestuia apare ca inadmisibil, deoarece dreptul lor s-a născut prin acceptarea moștenirii. Moștenitorii nu au posibilitatea să facă demersuri în vederea modificării masei succesorale, ceea ce duce la concluzia că nouă solicitare este fără obiect.

Î n cazul unei eventuale admiteri a acțiunii recurenților în cauză, ar fi nelegală, întrucât obligarea la emiterea unei noi decizii, prin care să se dispună restituirea în natură, s-ar suprapune cu faptul că, pentru același teren s-au primit și măsuri reparatorii în echivalent bănesc, prevedere în vigoare, deoarece prima decizie nu a fost contestată și a produs efecte. Fără a face analiză de fond a cauzei, se reține că, emiterea unei noi decizii la cererea reclamantei, nu ar avea decât un efect formal, deoarece sesizarea entității deținătoare la data de 28 noiembrie 2007, ar fi tardivă în raport de termenul în care putea fi formulată o astfel de notificare prevăzut de Legea nr. 10/2001. Prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 nu s-a prelungit acest termen și nici nu este prevăzut un nou termen pentru formularea notificărilor, menținându-se cel stabilit inițial și care este de decădere.

Mai mult decât atât, recurenților reclamanți nu li s-a produs niciun prejudiciu, deoarece în urma notificării formulate de antecesoarea lor pentru apartamentele nr. 1 și 4 și terenul aferent acestora s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul nefiind liber. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F.A.S. și F.S.L. împotriva deciziei nr. 236 din 25 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2007.