ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă, la

10 iunie 2003, și întregită la 8 octombrie 2003, reclamantul N.L. cheamă în

judecată pe pârâții C.O.R. București, SC G. SA București și SC R. SA București

solicitând instanței să constate cauza ineficacității contractului înregistrat

de pârâta SC G. SA sub nr. 29 din 24 februarie 2003 între N.L., C.O.R. și SC G.

SA și să proclame nulitatea actului menționat pentru lipsa consimțământului

(voinței), precum și să constate inexistența dreptului pârâtei SC R. SA de a-și

alătura denumirea și imaginea la numele, imaginea și prestigiul reclamantului

care nu a încheiat vreo convenție în acest sens cu pârâta.

Prin sentința comercială nr.

1587 din 8 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată, reținând că din acțiunile

voluntare ale reclamantului în executarea contractului contestat rezultă că

voința acestuia era concordantă scopului prefigurat de părțile la contract și,

implicit, rezultă consimțământul său valabil, executarea obligației însăși

fiind o probă completă a existenței sale, lipsa semnăturii reclamantului pe

contract necontravenind libertății părților de a-și alege forma exteriorizării

voinței, iar prezentarea formei scrise a contractului la un moment ulterior

nefiind aptă să invalideze voința sau să o condiționeze în forma sa de

manifestare, ci reprezentând, din punct de vedere juridic, modalitatea în care

părțile au înțeles să preconstituie o probă în legătură cu încheierea și

existența actului. Mai reține instanța fondului că asocierea denumirii R. la

numele și imaginea reclamantului se face în concordanță cu dispozițiile art. 5

din Legea nr. 32/1994 și clauza din art. 2 al contractului încheiat de

reclamant, asocierea în cauză nefiind proprie publicității comerciale, fiind

însă în acord cu legea și în limitele contractului, independent de nesemnarea

acestuia de către reprezentantul pârâtei R., în baza unui raport juridic

existent între părți, și angajant pentru reclamant prin contractul încheiat

după regulile stipulației pentru altul.

Prin decizia comercială nr. 162

din 3 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite

apelul reclamantului împotriva sentinței instanței de fond, schimbă în tot

sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului astfel cum

a fost completată și precizată prin cererea din 8 octombrie 2003 și, în

consecință, constată nulitatea absolută a contractului nr. 29 din 20 februarie

2003 încheiat între apelantul reclamant și pârâții SC G. SA și C.O.R. (devenit

C.O.S.R.), precum și inexistența dreptului SC R. SA de a-și alătura denumirea

și imaginea la numele, imaginea și prestigiul sportivului olimpic român N.L.,

respinge ca tardiv formulată cererea întregitoare din 12 noiembrie 2003, cu

30.463.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimaților în solidar.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel reține că în cauză este o stipulație pentru altul, contract

unilateral cu titlul gratuit, pentru care forma scrisă cerută ad probationem

este impusă de dispozițiile art. 944 și 946 C. civ., rațiune pentru care

contractul reclamantului apelant cu C.O.R. trebuia încheiat în formă scrisă,

cerută ad probationem, iar lipsa semnăturii reclamantului apelant pe

instrumentul contractual echivalează cu absența consimțământului acestuia la

încheierea contractului în cauză având conținutul stabilit unilateral de către

pârâtul intimat C.O.R., reclamantul fiind în eroare asupra naturii acestui

contract, contract de adeziune, la momentul filmării.

Împotriva deciziei instanței

de apel declară recurs pârâtul C.O.S.R. (Comitetul Olimpic și Sportiv Român)

solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.

proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Împotriva deciziei instanței

de apel declară recurs și pârâta SC R. SA care solicită, cu invocarea motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., de asemenea, admiterea

acestuia, casarea sau modificarea deciziei recurate și rejudecarea apelului.

Și pârâta SC G. SA declară

recurs împotriva aceleiași decizii solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în

tot a deciziei recurate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii

reclamantului intimat.

În esență, recurenții

reproșează instanței de apel însușirea unui raționament al reclamantului,

prezentat pentru prima dată prin motivele de apel, potrivit căruia nulitatea

contractului în cauză nu s-ar datora inexistenței consimțământului său ci

faptului că nu a fost de acord să fie filmat pentru promovarea C.O.S.R., ci în

scopul propriei sale imagini, aflându-se astfel într-o eroare asupra naturii

contractului, instanța încălcând normele procedurale imperative; recurenții critică

decizia recurată și pentru considerentele contradictorii pe care le cuprinde cu

privire la forma contractului în discuție și la calificarea naturii acestuia,

precum și pentru interpretarea greșită de către instanța de apel a actului

juridic dedus judecății prin calificarea dreptului SC R. SA de a-i fi

menționată denumirea ca fiind în concordanță cu regulile stipulației pentru

altul, deși menționatul drept s-a născut în baza contractului de sponsorizare

încheiat de pârât cu F.O.R.; recurenții mai critică decizia instanței de apel

și pentru a fi fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale privind

forma contractului și consecințele nesocotirii acesteia, precum și privind

existența și valabilitatea consimțământului exprimat la încheierea contractului.

La termenul de dezbateri din

data de 18 ianuarie 2007 recurentul C.O.S.R. reiterează excepția necompetenței

materiale a instanțelor comerciale, invocată și prin notele scrise depuse la

dosar la 17 ianuarie 2007, avându-se în vedere caracterul civil al litigiului,

situație față de care se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei

spre rejudecare în fond la Judecătoria sector 1 București, excepție susținută

și de celelalte recurente, atât prin notele scrise depuse anterior termenului

de dezbateri, cât și în dezbaterile orale.

Dând eficiență dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și examinând cu prioritate excepția de

necompetență materială a instanțelor comerciale invocată, Curtea urmează să

constate că excepția este întemeiată.

Din analiza actelor

dosarului se constată că, în cauză, contractul a cărui nulitate este cerută

prin acțiunea introductivă este încheiat de reclamantul fost sportiv de

performanță, campion olimpic, și C.O.S. Român, ambele părți neavând calitatea

de comercianți. Mai mult, așa cum toate părțile în litigiu au susținut, actul

juridic a cărui validitate este în cauză este un contract cu titlu gratuit

vizând autorizarea de către reclamant a utilizării fără plată a imaginii sale

de către C.O.S.R., prin SC G. SA, agenție de publicitate, în campania de

promovare a valorilor olimpice și a C.O.S.R.

Astfel fiind, se constată că

litigiul de față nu privește un act obiectiv de comerț, că actul juridic în

cauză nu este un act subiectiv de comerț și nici un act mixt de comerț și, pe

cale de consecință, competența de soluționare a litigiului vizând constatarea

nulității contractului cu titlu gratuit de mai sus nu este de competența

instanțelor comerciale, ci de competența materială a instanțelor civile.

Față de aceasta, cu aplicarea

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și încadrând motivele de

nelegalitate a deciziei recurate invocate de recurenți în dispozițiile art. 304

pct. 3 C. proc. civ., Curtea urmează să admită excepția necompetenței materiale

a instanțelor comerciale, și constatând că decizia recurată este dată cu

încălcarea competenței instanțelor civile și făcând aplicarea art. 312 alin. (1)

și (6) C. proc. civ., urmează să admită recursurile declarate de recurenții

pârâți împotriva deciziei instanței de apel, pe care urmează să o caseze, ca și

sentința pronunțată în cauză de instanța de fond, și să trimită cauza spre

rejudecare în fond, Judecătoriei sector 1 București, ca instanță civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale a instanțelor comerciale.

Admite recursurile declarate

de pârâții C.O.S. Român București, SC R. SA București și SC G. SA București.

Casează decizia nr. 162 din

3 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și sentința

civilă nr. 1587 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei

sector 1 București ca instanță civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.