ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1840/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 ianuarie 2007, reclamanta SC R.I. SRL TULCEA a solicitat obligarea pârâtului C.J. TULCEA la plata sumei de 220.734,14 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 9060431 din 12 aprilie 2005 și a dobânzilor legale calculate de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 53 din 30 aprilie 2004 având ca obiect găzduirea, administrarea tehnică și actualizarea unui site web (HTML), pârâta obligându-se la plata serviciilor conform art. 4 din contract. S-a mai arătat că, dat fiind specificul contractului, la punctul 4.2 părțile au convenit că generarea de pagină HTML simplă sau fișier PDF să fie plătite separat la prețul de 10 Euro + TVA.

Deși contractul s-a derulat în bune condiții pentru ambele părți, după ce societatea reclamată a generat peste 5000 de altfel de fișiere, pârâta a refuzat la plată factura înaintată la data de 13 aprilie 2005. Pârâtul C.J. TULCEA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii arătând că pagina de declarații de avere era deja creată pe site-ul Consiliului Județean Tulcea la data încheierii contractului nr. 53 din 30 aprilie 2004, iar pagina HTML cu declarații de avere a fost construită anterior prin contractul nr. 81 din 4 iulie 2003, tot de către reclamantă. S-a mai susținut că declarațiile de avere publicate au fost generate de reclamantă și doar transmise spre publicare acesteia, așa cum rezultă din comanda prin email.

Prin sentința civilă nr. 915/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 220.734,14 lei reprezentând contravaloare factură neachitată plus dobânda legală ce se va calcula de la scadență și până la achitarea integrală a debitului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 81 din 4 iulie 2003 având ca obiect realizarea de către reclamantă a unui site web (HTML) trilingv (română-engleză-franceză) cu tematica, structura și conținutul stabilite de beneficiar. La capitolul IV din contract părțile au stabilit valoarea contractului, plata contractului, modalități de plată prevăzând la alin. (2) art. 3 că generarea de pagini noi se taxează suplimentar la un tarif special prevăzut în contract.

Rezultă din actele anexate la întâmpinare că acest website a fost realizat cu 150 pagini (fișiere HTML), conform procesului verbal de predare primire încheiat între părți și planului sinoptic al website ului pârâtei în care se regăsește rubrica generică – „declarații de avere”. A mai reținut instanța că la data de 30 aprilie 2004 s-a încheiat între părți contractul de prestări servicii nr. 53 privind găzduirea, administrarea tehnică și actualizarea website-ului trilingv cu tematica, structura și conținutul stabilite de pârâtă. La capitolul 3 pct. 31 se prevede că acest contract se derulează în două faze, una privind predarea către predător a website-ului și publicarea pe internet și a doua fază privind întreținerea, dezvoltarea, actualizarea conținutului site-ului.

De asemenea, la cap. 4 pct. 41 părțile au stabilit obligații privind prețul și modalitatea de plată pentru îndeplinirea obligațiilor contractului, acest preț fiind de 3.608.020 lei/lună, echivalentul a 89,25 Euro la cursul B.N.R. de la data încheierii contractului. În afara acestui preț, părțile au stipulat datorarea de către pârâtă a unui preț suplimentar cu tarife speciale pentru generarea de pagini noi, respectiv 10 Euro + TVA per pagină HTML simplă sau fișier PDF. Potrivit comenzii pe care pârâta a lansat-o electronic, reclamanta a efectuat prestația solicitată, respectiv a publicat declarațiile de avere ale persoanelor ce și-au depus candidatura la alegerile locale desfășurate în județul în 6 iunie 2004, pe baza celor 4 CD-uri ce conțineau declarațiile de avere necesare.

A motivat instanța că executarea prestației solicitate este confirmată și de procesul verbal al executorului judecătoresc V.I., încheiat la data de 4 aprilie 2005 care a constatat că la secțiunea „declarații de avere” sunt alte patru secțiuni denumite „declarații de avere ale consilierilor județeni și ale funcționarilor publici (101 – „declarații”, declarații de avere ale candidaților pentru postul de primar al circumscripției M. (5 declarații); declarații de avere ale candidaților pentru circumscripțiile regionale (5097 declarații); declarații de avere ale consilierilor județeni (35 declarații). De asemenea, din procesul verbal al executorului judecătoresc a rezultat că există un număr de 5141 PDF-uri distribuite conform mențiunilor din procesul-verbal.

În vederea încasării contravalorii acestor PDF-uri, pe baza prețului prevăzut expres la punctul 4.1 din contract, reclamanta în calitate de prestatoare de servicii a întocmit factura nr. 9060431 din 12 aprilie 2005, refuzată la plată de către pârâta beneficiară cu motivarea că declarațiile de avere nu constituie o pagină nouă. Prima instanță a înlăturat apărarea pârâtei arătând că cele patru CD-uri oferite de pârâtă au servit doar la crearea fișierelor PDF și acest lucru a fost realizat de către reclamantă, situație constatată și în cuprinsul procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc.

Este evident că, în cauză, crearea fișierelor PDF este echivalentă cu titulatura „generarea de pagini noi” care se realizează fie prin crearea paginii HTML simplă, fie prin crearea fișierului PDF, astfel că generarea paginii în format PDF a presupus o prelucrare detaliată a fiecărei declarații de avere transmisă de pârâtă, separarea de declarația de interese ca să poată fi accesat separat. Din volumul de activitate prestat de către reclamantă rezultă că nu a avut loc doar o publicare, o actualizare a site-ului care nici nu era posibilă fără generarea paginilor în format PDF, astfel că refuzul la plată al pârâtei este nelegal. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul C.J. TULCEA care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală.

Apelantul a formulat apel, în conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., și împotriva încheierii din 17 mai 2007 prin care s-a constatat natura comercială a cauzei. A susținut apelantul că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea normelor legale privitoare la competența materială întrucât contractul nr. 53/2004 este un contract administrativ, fiind încheiat de o autoritate publică pentru achiziționarea unui serviciu public. Întrucât valoarea contractului era sub 2000 euro, achiziția s-a realizat prin procedura cumpărării directe, situație reglementată de O.U.G. nr. 61/2001 privind achizițiile publice și care nu impune publicarea de anunț de participare și întocmirea unei documentații de achiziție.

A considerat apelantul că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ. Pe fond, apelantul a arătat că în urma solicitării sale din 27 mai 2004 reclamanta a procedat la actualizarea paginii web a C.J. Tulcea prin publicarea declarațiilor de avere ale persoanelor care și-au depus candidatura pentru alegerile locale din anul 2004. Actualizarea s-a făcut în baza celor 4 CD-uri transmise de apelant, CD-uri care conțineau declarațiile de avere sub format PDF. Astfel, reclamanta nu a făcut decât să presteze un serviciu stabilit prin contract, respectiv actualizarea site-ului, iar pentru acest serviciu prețul a fost achitat.

Întrucât fișierele PDF cuprinzând declarațiile de avere au fost generate de către apelant și transmise reclamantei doar pentru a fi publicate, cererea reclamantei de obligare la plata sumei facturate este nefondată. Intimata, prin apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 236/ COM din 7 noiembrie 2007, admite apelul comercial declarat de pârâtul C.J. TULCEA, desființează hotărârea și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta SC R.I.

SRL TULCEA criticând-o pentru nelegalitate motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a desființat hotărârea primei instanțe pe considerentul competenței materiale în baza calificării contractului nr. 53 din 30 aprilie 2004 ca fiind un contract administrativ și nu unul comercial reținând că potrivit art. 29 din Legea nr. 161/2003 C.J. Tulcea a realizat, prin semnarea contractului, o obligație legală, un serviciu public. În consecință, recurenta reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 9 solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecarea în fond la aceeași instanță de apel.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel a apreciat, în mod corect și judicios actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Critica recurentei că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit art. 29 din Legea nr. 161/2003 calificând contractul nr. 53 din 30 aprilie 2004 ca fiind de natură administrativă și nu comercială este neîntemeiată. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice și achiziții publice sunt asimilate actelor administrative.

Cum contractul nr. 53/2004 este un contract de prestări servicii încheiat de o autoritate publică pentru achiziționarea unor servicii publice, în mod corect a reținut instanța de apel că serviciul prestat de recurentă este un serviciu public, iar contractul în cauză fiind în mod judicios calificat de instanță ca un contract administrativ. Așa fiind, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în mod legal a trimis spre rejudecare dosarul la tribunalul Tulcea, secția contencios administrativ. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 236 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.