ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1840/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 23 ianuarie 2007, reclamanta SC R.I. SRL TULCEA a solicitat obligarea

pârâtului C.J. TULCEA la plata sumei de 220.734,14 lei reprezentând

contravaloarea facturii fiscale nr. 9060431 din 12 aprilie 2005 și a dobânzilor

legale calculate de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr.

53 din 30 aprilie 2004 având ca obiect găzduirea, administrarea tehnică și

actualizarea unui site web (HTML), pârâta obligându-se la plata serviciilor

conform art. 4 din contract. S-a mai arătat că, dat fiind specificul

contractului, la punctul 4.2 părțile au convenit că generarea de pagină HTML

simplă sau fișier PDF să fie plătite separat la prețul de 10 Euro + TVA. Deși

contractul s-a derulat în bune condiții pentru ambele părți, după ce societatea

reclamată a generat peste 5000 de altfel de fișiere, pârâta a refuzat la plată

factura înaintată la data de 13 aprilie 2005.

Pârâtul

C.J. TULCEA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii arătând că

pagina de declarații de avere era deja creată pe site-ul Consiliului Județean

Tulcea la data încheierii contractului nr. 53 din 30 aprilie 2004, iar pagina

HTML cu declarații de avere a fost construită anterior prin contractul nr. 81

din 4 iulie 2003, tot de către reclamantă. S-a mai susținut că declarațiile de

avere publicate au fost generate de reclamantă și doar transmise spre publicare

acesteia, așa cum rezultă din comanda prin email.

Prin sentința civilă nr.

915/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisă acțiunea și a fost

obligată pârâta la plata sumei de 220.734,14 lei reprezentând contravaloare

factură neachitată plus dobânda legală ce se va calcula de la scadență și până

la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.

81 din 4 iulie 2003 având ca obiect realizarea de către reclamantă a unui site

web (HTML) trilingv (română-engleză-franceză) cu tematica, structura și

conținutul stabilite de beneficiar. La capitolul IV din contract părțile au

stabilit valoarea contractului, plata contractului, modalități de plată

prevăzând la alin. (2) art. 3 că generarea de pagini noi se taxează suplimentar

la un tarif special prevăzut în contract.

Rezultă din actele anexate la întâmpinare că

acest website a fost realizat cu 150 pagini (fișiere HTML), conform procesului

verbal de predare primire încheiat între părți și planului sinoptic al website

ului pârâtei în care se regăsește rubrica generică – „declarații de avere”.

A mai reținut instanța că la data de 30

aprilie 2004 s-a încheiat între părți contractul de prestări servicii nr. 53

privind găzduirea, administrarea tehnică și actualizarea website-ului trilingv

cu tematica, structura și conținutul stabilite de pârâtă. La capitolul 3 pct. 31

se prevede că acest contract se derulează în două faze, una privind predarea

către predător a website-ului și publicarea pe internet și a doua fază privind

întreținerea, dezvoltarea, actualizarea conținutului site-ului.

De asemenea, la cap. 4 pct. 41 părțile au

stabilit obligații privind prețul și modalitatea de plată pentru îndeplinirea

obligațiilor contractului, acest preț fiind de 3.608.020 lei/lună, echivalentul

a 89,25 Euro la cursul B.N.R. de la data încheierii contractului. În afara

acestui preț, părțile au stipulat datorarea de către pârâtă a unui preț

suplimentar cu tarife speciale pentru generarea de pagini noi, respectiv 10

Euro + TVA per pagină HTML simplă sau fișier PDF.

Potrivit comenzii pe care pârâta a lansat-o

electronic, reclamanta a efectuat prestația solicitată, respectiv a publicat

declarațiile de avere ale persoanelor ce și-au depus candidatura la alegerile

locale desfășurate în județul în 6 iunie 2004, pe baza celor 4 CD-uri ce

conțineau declarațiile de avere necesare.

A motivat instanța că executarea prestației

solicitate este confirmată și de procesul verbal al executorului judecătoresc V.I.,

încheiat la data de 4 aprilie 2005 care a constatat că la secțiunea „declarații

de avere” sunt alte patru secțiuni denumite „declarații de avere ale

consilierilor județeni și ale funcționarilor publici (101 – „declarații”,

declarații de avere ale candidaților pentru postul de primar al circumscripției

M. (5 declarații); declarații de avere ale candidaților pentru circumscripțiile

regionale (5097 declarații); declarații de avere ale consilierilor județeni (35

declarații). De asemenea, din procesul verbal al executorului judecătoresc a

rezultat că există un număr de 5141 PDF-uri distribuite conform mențiunilor din

procesul-verbal.

În vederea încasării contravalorii acestor

PDF-uri, pe baza prețului prevăzut expres la punctul 4.1 din contract,

reclamanta în calitate de prestatoare de servicii a întocmit factura nr. 9060431

din 12 aprilie 2005, refuzată la plată de către pârâta beneficiară cu motivarea

că declarațiile de avere nu constituie o pagină nouă.

Prima instanță a înlăturat apărarea pârâtei

arătând că cele patru CD-uri oferite de pârâtă au servit doar la crearea

fișierelor PDF și acest lucru a fost realizat de către reclamantă, situație

constatată și în cuprinsul procesului-verbal întocmit de executorul

judecătoresc. Este evident că, în cauză, crearea fișierelor PDF este

echivalentă cu titulatura „generarea de pagini noi” care se realizează fie prin

crearea paginii HTML simplă, fie prin crearea fișierului PDF, astfel că

generarea paginii în format PDF a presupus o prelucrare detaliată a fiecărei declarații

de avere transmisă de pârâtă, separarea de declarația de interese ca să poată

fi accesat separat.

Din volumul de activitate prestat de către

reclamantă rezultă că nu a avut loc doar o publicare, o actualizare a site-ului

care nici nu era posibilă fără generarea paginilor în format PDF, astfel că

refuzul la plată al pârâtei este nelegal.

Împotriva

sentinței menționate a declarat apel pârâtul

C.J. TULCEA care a criticat soluția

instanței de fond ca fiind nelegală.

Apelantul a formulat

apel, în conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., și

împotriva încheierii din 17 mai 2007 prin care s-a constatat natura comercială

a cauzei.

A susținut apelantul

că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea normelor legale privitoare la

competența materială întrucât contractul nr. 53/2004 este un contract

administrativ, fiind încheiat de o autoritate publică pentru achiziționarea

unui serviciu public. Întrucât valoarea contractului era sub 2000 euro,

achiziția s-a realizat prin procedura cumpărării directe, situație reglementată

de O.U.G. nr. 61/2001 privind achizițiile publice și care nu impune publicarea

de anunț de participare și întocmirea unei documentații de achiziție.

A considerat

apelantul că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competența de

soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.

Pe fond, apelantul a

arătat că în urma solicitării sale din 27 mai 2004 reclamanta a procedat la

actualizarea paginii web a C.J. Tulcea prin publicarea declarațiilor de avere

ale persoanelor care și-au depus candidatura pentru alegerile locale din anul

CD-uri care conțineau declarațiile de avere sub format PDF. Astfel, reclamanta

nu a făcut decât să presteze un serviciu stabilit prin contract, respectiv

actualizarea site-ului, iar pentru acest serviciu prețul a fost achitat.

Întrucât fișierele PDF cuprinzând declarațiile de avere au fost generate de

către apelant și transmise reclamantei doar pentru a fi publicate, cererea

reclamantei de obligare la plata sumei facturate este nefondată.

Intimata, prin

apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii

primei instanțe.

Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia civilă nr. 236/ COM din 7 noiembrie 2007, admite apelul

comercial declarat de pârâtul

C.J. TULCEA, desființează hotărârea și trimite cauza

spre rejudecare Tribunalului Tulcea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat,

reclamanta SC R.I. SRL TULCEA criticând-o pentru nelegalitate motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a

desființat hotărârea primei instanțe pe considerentul competenței materiale în

baza calificării contractului nr. 53 din 30 aprilie 2004 ca fiind un contract

administrativ și nu unul comercial reținând că potrivit art. 29 din Legea nr. 161/2003

C.J. Tulcea a realizat, prin semnarea contractului, o obligație legală, un

serviciu public.

În consecință, recurenta reclamantă, în

temeiul art. 304 pct. 9 solicită admiterea recursului, modificarea ambelor

hotărâri cu trimitere spre rejudecarea în fond la aceeași instanță de apel.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă

că instanța de apel a apreciat, în mod corect și judicios actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de

reclamantă.

Critica recurentei că instanța de apel a

încălcat și aplicat greșit art. 29 din Legea nr. 161/2003 calificând contractul

nr. 53 din 30 aprilie 2004 ca fiind de natură administrativă și nu comercială

este neîntemeiată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004 contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect

prestarea serviciilor publice și achiziții publice sunt asimilate actelor

administrative.

Cum contractul nr. 53/2004 este un contract

de prestări servicii încheiat de o autoritate publică pentru achiziționarea

unor servicii publice, în mod corect a reținut instanța de apel că serviciul

prestat de recurentă este un serviciu public, iar contractul în cauză fiind în

mod judicios calificat de instanță ca un contract administrativ.

Așa fiind, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.

554/2004 în mod legal a trimis spre rejudecare dosarul la tribunalul Tulcea, secția

contencios administrativ.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL TULCEA împotriva deciziei

nr. 236 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.