ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3423/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3423/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1513 din 17 septembrie 2007, Tribunalul Tulcea a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta R. SA – U.R. București, în contradictoriu cu pârâții P.M.

Tulcea, C.L. Tulcea, D.Î.A.P. Tulcea și M. Tulcea prin C.L. Tulcea; a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M. Tulcea și a D.Î.A.P. Tulcea

și a respins acțiunea formulată împotriva acestor două pârâte pentru lipsa

calității procesuale pasive.

A obligat pârâta M. Tulcea

prin C.L. Tulcea să permită reclamantei instalarea, întreținerea, înlocuirea și

mutarea oricăror elemente ale rețelelor de comunicații electronice, inclusiv

suporturile și celelalte facilități necesare pentru susținerea acestora, precum

și punctele terminale utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații

electronice (drept de acces conform O.U.G. nr. 79/2002) pe, deasupra, în sau

sub imobilele aparținând domeniului public și privat al M. Tulcea

individualizate prin locații și suprafață în raportul de expertiză topografică

întocmit în cauză de expert M.R. care face parte integrantă din prezenta

hotărâre.

A obligat reclamanta

să plătească pârâtei M. Tulcea prin C.L. Tulcea suma de 9079,44 lei/lună cu

titlu de preț, reprezentând contravaloarea folosinței imobilelor (drept de

acces) nominalizate în raportul de expertiză topografică.

A obligat reclamanta

să plătească prețul către pârâta M. Tulcea prin C.L. Tulcea trimestrial, în

numerar la Serviciul Taxe și Impozite Tulcea sau prin virament în contul

RO60TREZ64121300205 deschis la Trezoreria Municipiului Tulcea.

Neplata la termen

atrage penalități de întârziere în condițiile prevăzute de actele normative în

vigoare referitoare la plata creanțelor bugetare.

S-a luat act că

reclamanta și-a asumat obligația ca metodele de lucru ce le va utiliza să fie

în concordanță cu normele legale în vigoare, cu prevederile autorizațiilor de

construire, cu posibilitățile și necesitățile tehnice ale sale, astfel încât să

afecteze în măsură cât mai mică domeniul public și privat asupra căruia s-a

instituit dreptul de acces.

S-a luat act că

reclamanta și-a asumat obligația ca lucrările ce le va executa să fie în

conformitate cu prevederile legale referitoare la

- amplasarea și

autorizarea executării construcțiilor,

- proiectarea și

amplasarea construcțiilor și instalațiilor în zona domeniilor, pe poduri,

pasaje, viaducte și tuneluri rutiere, precum și în zonele de protecție

aeroportuară și de protecție a navigației.

- condițiile de

amplasare a lucrărilor tehnico - edilitare a stâlpilor pentru instalații în

zona drumurilor,

- calitatea în

construcții,

- protecția igienei

și a sănătății publice,

- protecția mediului,

- protecția muncii.

S-a luat act că

reclamanta și-a asumat obligația de a executa întreținerea periodică și

repararea rețelei sale de comunicații electronice pentru asigurarea esteticii,

protecției și siguranței domeniului public și privat asupra căruia s-a

instituit dreptul său de acces pentru a nu perturba activitățile desfășurate de

pârâte și pentru a nu produce prejudicii.

S-a luat act că

reclamanta și-a asumat obligația de reașezare a elementelor rețelei sale de

comunicații electronice pe cheltuiala sa atunci când aceasta este necesară

pentru construcția de clădiri sau executarea de lucrări de către pârâte (nu și

de către terți).

Accesul efectiv la

imobilele din domeniul public și privat asupra cărora s-a instituit dreptul de

acces se va face numai după o notificare scrisă prealabilă adresată pârâtei M. Tulcea

prin C.L. Tulcea, cu cel pentru 15 zile înainte de data realizării lucrărilor,

în care se vor preciza exact lucrările și termenul în care acestea se vor

executa.

Au fost obligate

pârâtele M. Tulcea prin C.L. Tulcea și C.L. Tulcea să permită reclamantei, în

condițiile mai sus menționate, accesul la imobilele din domeniul public și

privat al M. Tulcea (prevăzute în raportul de expertiză topografică) cu

condiția ca reclamanta să readucă terenul la starea inițială pe cheltuiala sa,

după realizarea lucrărilor.

Au fost obligate

pârâtele să ia toate măsurile necesare pentru ca lucrările proprii să nu

afecteze accesul la elementele rețelelor de comunicații electronice, buna lor

întreținere sau mutarea acestora.

Au fost obligate

pârâtele să notifice în scris reclamanta cu cel puțin 15 zile înainte de

începerea propriilor lucrări.

Obligația de

notificare prealabilă stabilită în sarcina ambelor părți nu subzistă în cazul

lucrărilor determinate de situații de urgență, respectiv calamități naturale,

accidente în care sunt implicate bunuri importante, vieții omenești sau

situații în care se impune intervenția urgentă pentru apărarea unui interes

public major.

Nerespectarea de

către oricare dintre părți a obligațiilor impuse prin prezenta hotărâre sau a

celor care izvorăsc din lege (O.U.G. nr. 79/2002) atrage antrenarea răspunderii

contractuale, civile delictuale, materiale sau penale, după caz.

Prezenta hotărâre

ține loc de contract de acces între părți, care se consideră încheiat pe o

perioadă de 10 ani cu posibilitatea de prelungire prin acordul părților.

S-a luat act de

înțelegerea părților cu privire la modalitățile de încetare a contractului,

respectiv:

- la încetarea

existenței rețelelor de comunicații electronice instalate pe domeniul public și

privat asupra căruia s-a instituit dreptul de acces, în acest caz, desființarea

doar a unor segmente de rețea de pe domeniul public/privat nu determină

încetarea contractului,

- ca efect al unei

prevederi legale imperative aplicabile în domeniul de reglementare a

comunicațiilor electronice,

- prin denunțarea

unilaterală din partea reclamantei,

- prin utilizare în

cazul neîndeplinirii de către oricare dintre părți a principalelor obligații

contractuale.

S-a luat act de

înțelegerea părților cu privire la intervenția cazurilor de forță majoră,

respectiv:

- forța majoră apără

de răspundere partea care o invocă, potrivit legii,

- partea care invocă

forța majoră, este obligată ă aducă situația la cunoștința celeilalte părți

printr-o scrisoare oficială în termen de 5 zile lucrătoare de la începerea

evenimentelor sau circumstanțelor invocate, transmițând cât mai curând posibil

și un document oficial emis de o autoritate sau instituție publică competentă

în a certifica exactitatea faptelor sau împrejurărilor notificate,

- la primirea

notificării și confirmării, părțile vor lua legătura urgent și vor decide în

termen de 5 zile lucrătoare asupra acțiunilor și/sau măsurilor ce se impun

pentru a limita și contracara efectele situației de forță majoră.

S-a luat act de

înțelegerea părților cu privire la modalitatea de soluționare a eventualelor

litigii, respectiv:

- litigiile apărute

în timpul și în legătură cu executarea contractului se vor trata cu maximă

diligență în scopul soluționării amiabile.

În cazul în care

acest lucru nu este posibil, litigiile vor fi înaintate spre soluționare

instanțelor de judecată competente.

Au fost obligate pârâtele

să realizeze publicitatea prezentei hotărâri.

S-a dispus

comunicarea prezentei hotărâri părților și A.N.R.C.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că imobilele individualizate în raportul de

expertiză topografică fac parte din domeniul public, iar, potrivit AJ 18140 din

5 iunie 2007 emisă de C.L. Tulcea, acestea sunt de interes local.

Calitatea procesuală

pasivă a unității administrativ-teritoriale este conferită și de dispozițiile art.

26 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2002 coroborate cu dispozițiile art. 12 alin.

(4) și (5) din Legea nr. 213/1998.

Primăria M. Tulcea și

D.Î.A.P. Tulcea nu au calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care

acțiunea formulată împotriva lor a fost respinsă.

Pe fond, raportul de

expertiză topografică efectuat în cauză a concluzionat că folosința

instalațiilor de telecomunicații, întreținere, înlocuire, montare, este

compatibilă cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate imobilele în

cauză și că efectuarea acestor lucrări nu este de natură să contravină

cerințelor specifice, de urbanism sau de amenajarea teritoriului, ori celor

privind protecția mediului, a sănătății sau a ordinii publice, pe care trebuie

să le respecte activitățile ce se desfășoară pe deasupra, în sau sub imobilele

aflate în domeniul public sau privat, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.

22 din O.U.G. nr. 79/2002, astfel încât, în baza art. 27 alin. (1) și (2) din

acest act normativ, a fost obligată pârâta M. Tulcea prin C.L. Tulcea să

permită reclamantei instalarea, întreținerea, înlocuirea și montarea oricăror

elemente ale rețelelor de comunicații electronice, inclusiv suporturilor și

celorlalte facilități necesare pentru susținerea acestora, precum și punctele

terminale utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electrice

(drept de acces) pe, deasupra, în sau sub imobilele aparținând domeniului

public și privat al municipiului Tulcea individualizate prin locații și

suprafață în raportul de expertiză topografică.

Cu privire la prețul

ce trebuie plătit pentru folosința imobilelor (a dreptului de acces), aceasta

trebuie să reflecte în mod obligatoriu atât pentru imobilele din domeniul

privat cât și pentru cele din domeniul public, contravaloarea folosinței și

despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor.

Prin urmare și în

cazul acestor imobile se impune a se stabili un preț, respectând dispozițiile art.

26 alin. (4) din O.U.G. nr. 79/2002.

Cu privire la

clauzele contractuale obligatorii de înserat în contract, instanța a realizat o

conciliere, astfel că clauzele asupra cărora s-a realizat acordul părților vor

fi cuprinse în hotărâre, urmând a se lua act și de obligațiile asumate personal

de fiecare parte, iar celelalte clauze înserate în hotărâre (contract) sunt

cele obligatorii prevăzute de art. 22 – art. 31 din O.U.G. nr. 79/2002.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, ce a fost calificat apel, reclamanta R. – U.R.

București și prin decizia civilă nr. 31/ COM din 18 februarie 2008, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că potrivit suplimentului la raportul de expertiză

contabilă, în funcție de folosința imobilelor proprietate publică, s-a stabilit

contravaloarea folosinței (dreptul de acces pentru 68.224 devin ml la 8186,88

Ron/lună), luându-se în calcul contravaloarea folosinței, 15.107 ml situați sub

carosabil, 51.535 ml sub trotuar și 1582 sub spațiu verde.

Prețul a avut în

vedere tariful stabilit prin H.C.L. nr. 177/2000, actualizat în funcție de

indicele de inflație.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta R. SA București invocând dispozițiile art.

304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului și în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare și în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului

și pe fond stabilirea prețului accesului la 892,56 lei/lună, conform raportului

de contraexpertiză contabilă, nu și a suplimentului acestuia, situație ce

reprezintă aplicarea corectă a O.U.G. nr. 79/2002, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt

a recursului s-a susținut că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 4 C.

proc. civ., întrucât fără să existe opoziție din partea părților la raportul de

contraexpertiză, instanța de judecată a dispus completarea acestuia și a

solicitat în mod expres să se calculeze un preț și pentru domeniul public în

condițiile în care expertul a precizat în mod clar care este punctul său de

vedere, acela că instalațiile de telecomunicații nu cauzează prejudicii prin

existența în subteran.

S-a susținut că este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât

după stabilirea prețului de 892,56 lei/lună prin raportul de contraexpertiză,

în condițiile în care pârâtele nu au avut obiecțiuni cu privire la acest preț

considerându-l astfel ca fiind corect instanța de judecată i-a pus în vedere

expertului contabil să mărească acel preț prin calcularea de prejudiciu acolo

unde practic nu exista și că în mod legal reclamanta a formulat obiecțiuni la

suplimentul de contraexpertiză arătând că acest mod de calcul este incorect,

aspect ce a fost constatat și de către aceeași instanță la prima expertiză

contabilă, însă aceste obiecțiuni au fost respinse.

În susținerea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prețul stabilit de către instanța

de fond este nejustificat și nu este proporțional cu afectarea imobilelor

respective și a reținut în mod eronat că acest preț poate fi stabilit

plecându-se de la ceea ce s-a dispus prin H.C.L. nr. 177/2000.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., s-a arătat că din probatoriul

administrat în cauză și în special din cele 2 expertize rezultă fără echivoc că

existența cablurilor sub terenurile din domeniul public, așa cum au fost

identificate, nu cauzează niciun prejudiciu pârâtelor; că în conformitate cu

dispozițiile art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 79/2002 reclamanta ar fi datorat

un preț numai dacă s-ar fi cauzat un prejudiciu, iar prețul ar fi fost egal cu

acel prejudiciu; că prețul accesului pe domeniul public s-a calculat greșit la

nivelul redevenței practicată de pârâte pentru concesiune; că redevența

stabilită de pârâte prin H.C.L. nr. 177/2000 nu are relevanță în cauza de față

și nu poate reprezenta valoarea prejudiciului, respectiv a prețului accesului.

Intimatele-pârâte P.M.

Tulcea, C.L. Tulcea precum și M. Tulcea prin C.L. Tulcea au formulat

întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs

fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., nu poate fi primit.

Acest motiv de casare

are în vedere situația în care prin hotărârea recurată instanța a depășit

atribuțiile autorității judecătorești intrând în cele ale autorității

legislative sau executive.

Mai concret se consideră

că este incident acest motiv de casare în cazul în care puterea judecătorească

săvârșește un act pe care numai puterea legislativă sau executivă îl poate

face, încalcă unele atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment

legislativ diferitelor autorități statale.

Verificând în mod

concret, la speță, dacă instanța a cărei hotărâre s-a atacat pe acest motiv a

depășit sau nu atribuțiile puterii judecătorești se apreciază că instanța nu a

săvârșit o imixtiune în sfera atribuțiilor altei autorități, decât cea

judecătorească.

În cauză, instanța nu

a realizat un asemenea act când a dispus completarea raportului de

contraexpertiză.

Potrivit art. 129 alin.

(5) judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru

a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Textul vizează

determinarea adevărului „pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

Instanța a aplicat

corect acest principiu stăruind pentru stabilirea situației de fapt și de drept

care a generat litigiul dintre părți.

Aceste demersuri s-au

concretizat în mod corect în completarea raportului de contraexpertiză în

sensul determinării prețului în funcție de folosința imobilelor din domeniul

public.

Motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu este aplicabil hotărârilor

instanțelor de apel prin care se păstrează în întregime soluția atacată prin

respingerea apelului, întrucât în această situație instanța neschimbând soluția

nu rejudecă cererea de chemare în judecată pentru a acorda mai mult sau mai

puțin decât s-a cerut sau a nu se pronunța asupra vreunuia din capetele de

cerere.

Instanța de apel a

rezolvat critica apelantei sub acest aspect reținând corect că instanța de fond

a acordat ce s-a cerut prin acțiune.

Nu se constată nici

existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt

și de drept pe care se sprijină soluția dată precum și motivele pentru care au

fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării

temeiniciei și legalității ei

Motivarea hotărârii

în ceea ce privește prețul accesului este clară, precisă și se referă la probele

administrate în cauză, conducând în mod logic și convingător la soluția din

dispozitiv.

Instanța s-a referit

la expertiza contabilă efectuată în cauză și la suplimentul la raportul de

expertiză contabilă făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței

și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin reiterarea

situației de fapt recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor

referitoare la netemeinicia deciziei recurate întrucât a beneficiat deja de căi

devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în

concordanță cu acestea.

Recurenta a invocat

în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea

criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, de vreme ce

recursul declarat nu face referire la actul juridic ce a fost interpretat

greșit, la natura și interesul acestuia.

Nu sunt fondate nici

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel

interpretând dispozițiile art. 26 pct. 4 din O.U.G. nr. 79/2002 a apreciat

corect că prețul ce trebuie plătit pentru folosința imobilelor trebuie să

reflecte în mod obligatoriu atât pentru imobilele din domeniul privat cât și

pentru cele din domeniul public, contravaloarea folosinței și despăgubirea

pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor.

Prețul trebuie să fie

proporțional cu afectarea imobilului respectiv.

Or, despre un teren

ce are în subteran un cablu de telecomunicații nu se poate spune că nu îi este

afectată folosința.

Prin urmare și în

cazul imobilelor din domeniul public se impune a se stabili un preț,

respectându-se dispozițiile art. 26 alin. (4) din O.U.G. nr. 79/2002.

Criticile privind

modalitatea de calcul al prețului se circumscriu motivelor de netemeinicie și

nu de nelegalitate a hotărârii atacate încât nu pot fi supuse controlului

judiciar.

Pentru considerentele

expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta R. SA București împotriva deciziei nr. 31 din 18

februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 noiembrie 2008.