ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2008

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 100 din 7 martie 2007 a Tribunalului Vaslui, secția penală, inculpata O.V.C. a fost condamnată la: - 4 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și trei ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Pe durata executării pedepsei a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 14 alin. (3) lit. a) și art. 170 C. proc. pen., au fost anulate înscrisurile false, respectiv, fila C.E.C. seria BE 300.00837191 și factura fiscală seria GLACB nr. 1235280 din 18 februarie 2004, emisă de SC C. SA Galați. A fost menținut sechestrul asigurător dispus la urmărirea penală asupra unor bunuri (imobile și mobile) aparținând inculpatei și părții responsabile civilmente. Totodată, s-a dispus ca, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dispoziția privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de SC L. C. SRL Tulcea și a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Galați, să plătească părții civile suma de 2.363.906.250 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală, calculată de la data însușirii sumei până la achitarea integrală a debitului. A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpatei la plata de daune morale. În fine, inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 3.500 lei către stat și de 2.000 lei, către partea civilă SC L.C. SRL Tulcea. Pentru a hotărî astfel, s-au reținut, în esență, că: La 18 februarie 2004, inculpata O.V.C., având calitatea de administrator al SC C. SA Galați, pe fondul unor neînțelegeri ivite în derularea, fără contracte scrise, a unor afaceri comerciale cu SC L.C.

SRL Tulcea, administrată de numitul T.V., a emis factura fiscală seria GLAXB nr. 1235280 , în care a menționat, contrar realității, mai multe sume pe care i le-ar fi datorat, pentru felurite „cauze juridice”, dovedite, toate, nereale, SC L.C. SRL Tulcea, sume care totalizau 2.363.906.250 lei, înserând, totodată, precizarea potrivit cu care „ suma totală de plată se achită cu fila C.E.C. seria BE 300-00837191, emisă de B.C.R. Tulcea, scadentă la data de 18 februarie 2004”; în aceeași zi, o copie a facturii a fost expediată prin poștă la un punct secundar de lucru (din Galați) al prezumtivei debitoare (SC L. C. SRL Tulcea), ai cărei reprezentanți au primit-o la 19 februarie 2004. În continuarea firească a conduitei sale dolosive, inculpata a completat cu toate mențiunile necesare fila C.E.C.

seria BE 300-837191, care purta deja semnătura administratorului SC L. C. S.R.L. Tulcea (numitul T.V.) și ștampilele, una dreptunghiulară și una rotundă, ale aceleași SC L.C. SRL Tulcea, filă C.E.C. în baza căreia, în ziua de 19 februarie 2004, Sucursala Județeană Tulcea a B.C.R. i-a plătit suma menționată în cuprinsul ei, 2.369.906.250 lei. În apelul declarat împotriva sentinței de condamnare, inculpata O.V.C. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din infracțiunile reținute în sarcină, sub aspectul laturii obiective. Prin decizia penală 187 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel lași, secția penală, a apreciat ca neîntemeiate susținerile privind incidența art. 10 lit. d) C. proc.

pen., dar, pentru alte motive, a admis apelul declarat de inculpată, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a descontopit pedepsele aplicate a redus, de la 4 ani la 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., a recontopit, în baza art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., iar în baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, pe durata acestui termen de încercare inculpata urmând să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) - d) C. pen.; totodată, inculpatei i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe decizie judecătorului delegat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Galați. În fine, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs, în termen legal, partea responsabilă civilmente SC C. SA Galați, care nu a formulat, în scris, motive de casare, și inculpata O.V.C., care și-a motivat, în scris, calea de atac, depunând, la dezbateri, și concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat: - schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune, din art. 215 alin. (1), (2) și (5) în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., în raport cu un prejudiciu în sumă de numai 1.802.106.250 lei (înscrisă ca atare, în rubrica „total de plată” - col.

5 + col. 6 a facturii falsificate) în loc de 2.363.906.250 lei (sumă înscrisă în C.E.C.-ul prezentat băncii), urmată de pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fapta neîntrunind, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii reținute; - achitarea, pentru același temei de drept, chiar fără schimbarea încadrării juridice; - achitarea, tot în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., nici această faptă neîntrunind, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale unei infracțiuni. Recursul părții responsabile civil mente SC C. SA.

Galați este inadmisibil deoarece recurenta nu a exercitat, în cauză, calea de atac a apelului și potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu avea posibilitatea să declare recurs decât dacă prin decizia pronunțată în apel ar fi fost modificată, se subînțelege că într-o manieră de natură a-i afecta interesele, soluția din sentință, ceea ce nu s-a întâmplat, modificarea sentinței prin decizia instanței de apel privind numai individualizarea tratamentului sancționator penal aplicat inculpatei, modificarea ce, în mod evident, nu poate legitima utilizarea de către partea responsabilă civilmente, omisso medio, a căii de atac a recursului. Cu privire la criticile formulate de inculpat O.V.C.

; a) Abstracție făcând de constatarea că schimbarea încadrării juridice , în una mai ușoară, în raport cu un prejudiciu pretins mai mic (sub două miliarde lei) decât cel reținut în rechizitoriu și în hotărârile judecătorești pronunțate (sentință, decizie în apel) este solicitată pentru prima dată în recursul de față, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică sub care inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată [(alin. (5) al art. 215 C. pen.)], este cea corectă, prejudiciul în raport cu care această încadrare juridică s-a impus a fi reținută fiind de 2.363.906.250 lei, adică suma efectiv exoperată din conturile bancare ale părții civile și intrată, prin fraudă, în cele ale părții responsabile civilmente, menționarea în acea rubrică a facturii falsificate a unei sume mai mici neputând avea, în circumstanțele mai sus arătate, chiar dacă nu ar fi rezultatul unei erori, nici o semnificație sub aspectul încadrării juridice.

Așa fiind, prima critică se învederează neîntemeiată. b) Fără a deduce din formularea motivului de casare examinat mai sus asumarea (recunoașterea) implicită de către inculpată a infracțiunii de înșelăciune, Înalta Curte apreciază că elementele constitutive ale acesteia au fost corect stabilite, activitatea infracțională realizându-se prin „mijloace frauduloase”, care, la rândul lor, constituie o infracțiune [(falsificarea, în însuși conținutul său, cu prilejul redactării, fals intelectual, a unui înscris, document financiar, contabil, sub semnătură privată, faptă încadrată corect în art. 290 alin. (1) C. pen.)], ipoteză la care se referă alin. (2) al art. 215 C. pen.; în context, Înalta Curte apreciază, în vădit dezacord cu inculpata că inducerea în eroare a băncii plătitoare a existat și ea a constat în însăși prezentarea, spre încasare, a unui C.E.C.

emis în baza unui facturi false, prilej cu care inculpata a exploatat în folosul său prezumția, în fond, inexactă în speță, că suma înscrisă în acel C.E.C. chiar era datorată de „trăgător” (partea civilă) „beneficiarului” (partea responsabilă civilmente), încât „trasul” (banca) nu avea nici un motiv să refuze operațiunea, cu atât mai mult cu cât „creditul” (în înțelesul de „încredere”) este de esența activității comerciale”; în raport cu cele expuse și această critică este neîntemeiată. c) în fine, nu este întemeiată nici cea de a treia critică, prin care se susține că fapta încadrată de organele judiciare (procuror, instanță) în prevederile art. 290 alin. (1) C. pen., nu ar întruni, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Sub acest aspect este decisiv să se observe că, în dezacord flagrant cu rubricația standardizată („Demunirea produselor sau a serviciilor”), factura fiscală a fost emisă pentru sume care reprezintă nu „livrări de produse” sau „prestări de servicii” definite, ci, fie „despăgubiri” (primele trei mențiuni), fie „returnări de plăți” (ultimele două, care pe deasupra pot fi și suspectate că au fost adăugate ulterior completării rubricii” Total de plată !”), „cauze juridice” potențial litigioase, care nu o îndreptățeau pe inculpată să valorifice fila C.E.C. în discuție, chiar admițând că ar fi intrat și ar fi rămas în mod licit în posesia acestei file, și aceasta cu atât mai mult cu cât, de principiu, garanțiile nu pot fi valorificate decât cu concursul justiției.

Față de cele ce precedă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată și, ca inadmisibil, recursul declarat de partea responsabilă civilmente, cu obligarea recurentelor, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.V.C. împotriva deciziei penale nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel lași, secția penală. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC C. SA împotriva aceleiași deciziei penale. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.