ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.
100 din 7 martie 2007 a Tribunalului
Vaslui, secția penală, inculpata O.V.C.
a fost condamnată la:
-
4 ani
închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a),
b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a)
și art. 76 lit.
a) C. pen.;
-
2 luni
închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 74
lit. a) și art. 76
lit. e) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b)
și a art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele
stabilite au fost contopite,
urmând ca inculpata să execute pedeapsa
cea mai grea, de 4 ani închisoare și trei ani interzicere a drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Pe durata executării pedepsei a fost
interzisă inculpatei
exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza art. 14 alin. (3)
lit. a) și art. 170 C. proc. pen., au
fost anulate înscrisurile false, respectiv, fila C.E.C. seria BE
300.00837191 și factura fiscală seria GLACB nr. 1235280
din 18
februarie 2004, emisă de SC C. SA Galați.
A fost menținut sechestrul asigurător dispus
la urmărirea penală asupra unor bunuri (imobile și mobile) aparținând
inculpatei și părții responsabile civilmente.
Totodată, s-a dispus ca, în temeiul art. 6 alin.
(2) din Legea nr.
31/1990, dispoziția
privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. c) C. pen., să se comunice Oficiului
Registrului Comerțului de
pe lângă
Tribunalul Galați după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
A fost admisă, în parte,
acțiunea civilă formulată de SC L.
C. SRL Tulcea și a fost obligată inculpata, în solidar cu
partea
responsabilă
civilmente SC C. SA Galați, să plătească părții
civile suma de 2.363.906.250
lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală, calculată de la data însușirii
sumei până la achitarea integrală
a
debitului.
A fost respinsă cererea părții civile privind
obligarea inculpatei la plata de daune morale.
În fine, inculpata a fost obligată, în
solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare, în
sumă de 3.500 lei către stat și de 2.000 lei, către partea civilă SC L.C. SRL
Tulcea.
Pentru a hotărî astfel,
s-au reținut, în esență, că:
La 18 februarie 2004,
inculpata O.V.C., având calitatea de administrator al SC C. SA Galați, pe
fondul unor
neînțelegeri
ivite în derularea, fără contracte scrise, a unor afaceri
comerciale cu SC L.C. SRL Tulcea, administrată de
numitul T.V., a emis factura
fiscală seria GLAXB nr. 1235280
, în care a menționat, contrar realității, mai
multe sume pe
care i le-ar fi datorat, pentru felurite „cauze juridice”,
dovedite,
toate, nereale, SC L.C. SRL
Tulcea, sume care totalizau
2.363.906.250 lei, înserând, totodată,
precizarea potrivit cu care „
suma totală de
plată se achită cu fila C.E.C. seria BE 300-00837191, emisă de B.C.R. Tulcea,
scadentă la data de 18 februarie 2004”; în
aceeași zi, o copie a facturii a fost expediată prin poștă la un punct
secundar de lucru (din Galați) al prezumtivei
debitoare (SC L.
C. SRL Tulcea), ai
cărei reprezentanți au primit-o la 19 februarie
2004.
În continuarea firească
a conduitei sale dolosive, inculpata a
completat cu toate mențiunile necesare fila C.E.C. seria BE 300-837191,
care purta deja semnătura administratorului SC L.
C. S.R.L. Tulcea (numitul T.V.) și ștampilele, una
dreptunghiulară și una rotundă, ale aceleași SC L.C.
SRL
Tulcea, filă C.E.C. în baza căreia, în ziua de 19 februarie 2004,
Sucursala Județeană Tulcea a B.C.R. i-a plătit
suma menționată în
cuprinsul ei, 2.369.906.250 lei.
În apelul declarat
împotriva sentinței de condamnare, inculpata
O.V.C. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen., susținând că nu
sunt întrunite
elementele constitutive ale nici uneia din infracțiunile
reținute în
sarcină, sub aspectul laturii obiective.
Prin decizia penală 187
din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel
lași, secția penală, a apreciat ca neîntemeiate susținerile privind
incidența art. 10 lit. d) C. proc. pen., dar,
pentru alte motive,
a admis apelul
declarat de inculpată, a desființat, în parte, sentința
penală apelată
și, rejudecând, a descontopit pedepsele aplicate a redus, de la 4 ani la 3 ani
închisoare, pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune, prevăzută de art. 215
alin. (1),
(2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen.,
a recontopit, în baza art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen.,
pedepsele
aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute
pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicere a
drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., iar în baza art.
86
1
C. pen., a dispus suspendarea
executării pedepsei sub
supraveghere, pe un termen de încercare de 6
ani, pe durata acestui termen de încercare inculpata urmând să se supună
măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86
3
lit. a) - d) C. pen.; totodată, inculpatei i-a fost atrasă atenția asupra
dispozițiilor art. 86
4
C.
pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea
pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art.
64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea unei
copii de pe decizie
judecătorului delegat cu supravegherea din cadrul
Tribunalului Galați.
În fine, au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei instanței de apel au
declarat recurs, în termen legal, partea responsabilă civilmente SC C. SA
Galați, care nu a formulat, în scris, motive de
casare, și inculpata
O.V.C., care și-a motivat, în scris, calea de atac,
depunând, la dezbateri, și concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat:
- schimbarea încadrării
juridice a faptei de înșelăciune, din art.
215 alin. (1), (2) și (5) în art. 215 alin. (1) și (2)
C. pen., în raport cu un
prejudiciu în sumă
de numai 1.802.106.250 lei (înscrisă ca atare, în rubrica „total de plată” -
col. 5 + col. 6 a facturii falsificate) în loc de
2.363.906.250 lei
(sumă înscrisă în C.E.C.-ul prezentat băncii), urmată de pronunțarea unei
soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2
lit.
a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fapta neîntrunind,
sub
aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii reținute;
- achitarea, pentru
același temei de drept, chiar fără schimbarea
încadrării juridice;
- achitarea, tot în baza art. 10 lit. d) C.
proc. pen., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.,
nici
această faptă neîntrunind, sub
aspectul laturii obiective, elementele
constitutive ale unei
infracțiuni.
Recursul părții
responsabile civil mente SC C. SA.
Galați este inadmisibil
deoarece recurenta nu a
exercitat, în cauză,
calea de
atac a apelului și potrivit art. 385
1
alin. (4) C. proc. pen., nu
avea posibilitatea să declare recurs decât dacă prin decizia pronunțată în apel
ar fi fost modificată, se subînțelege că într-o manieră de natură a-i afecta
interesele, soluția din sentință,
ceea ce
nu s-a întâmplat, modificarea sentinței prin decizia instanței
de apel
privind numai individualizarea tratamentului sancționator
penal aplicat inculpatei, modificarea ce, în mod
evident, nu poate legitima utilizarea de către partea responsabilă civilmente, omisso
medio, a căii de atac a recursului.
Cu privire la criticile
formulate de inculpat O.V.C.
;
a)
Abstracție făcând de
constatarea că schimbarea încadrării juridice
, în una mai ușoară, în raport
cu un prejudiciu pretins mai mic (sub două miliarde lei) decât cel reținut în
rechizitoriu și în hotărârile judecătorești pronunțate (sentință, decizie în
apel) este solicitată
pentru
prima dată în recursul de față, Înalta Curte apreciază că
încadrarea juridică sub care inculpata a fost
trimisă în judecată și
condamnată [(alin. (5) al art. 215 C. pen.)],
este cea corectă,
prejudiciul în raport cu
care această încadrare juridică s-a impus a fi
reținută fiind de 2.363.906.250 lei, adică suma efectiv exoperată din
conturile
bancare ale părții civile și intrată, prin fraudă, în cele ale
părții responsabile civilmente,
menționarea în acea rubrică a facturii
falsificate
a unei sume mai mici neputând avea, în circumstanțele mai sus arătate, chiar
dacă nu ar fi rezultatul unei erori, nici o semnificație sub aspectul
încadrării juridice.
Așa fiind, prima
critică se învederează neîntemeiată.
b)
Fără a deduce din formularea motivului de casare
examinat mai sus asumarea (recunoașterea) implicită de către inculpată a
infracțiunii de înșelăciune, Înalta Curte
apreciază că elementele
constitutive ale acesteia au fost corect
stabilite, activitatea infracțională realizându-se prin „mijloace frauduloase”,
care, la rândul lor, constituie o infracțiune [(falsificarea, în însuși
conținutul
său, cu prilejul redactării, fals
intelectual, a unui înscris, document
financiar,
contabil, sub semnătură privată, faptă încadrată corect în
art. 290 alin.
(1) C. pen.)], ipoteză la care se referă alin. (2) al art.
215 C. pen.; în context, Înalta Curte apreciază,
în vădit dezacord
cu inculpata că inducerea în eroare a băncii
plătitoare a existat și ea
a constat în
însăși prezentarea, spre încasare, a unui C.E.C. emis în baza unui facturi
false, prilej cu care inculpata a exploatat în folosul
său prezumția, în fond, inexactă în speță, că
suma înscrisă în acel
C.E.C. chiar era datorată de „trăgător” (partea
civilă) „beneficiarului”
(partea
responsabilă civilmente), încât „trasul” (banca) nu avea nici
un motiv să refuze operațiunea, cu atât mai mult
cu cât „creditul” (în
înțelesul de „încredere”) este de esența
activității comerciale”; în
raport cu cele
expuse și această critică este neîntemeiată.
c) în fine, nu este
întemeiată nici cea de a treia critică, prin care
se susține că fapta încadrată de organele judiciare (procuror,
instanță) în prevederile art. 290 alin. (1)
C. pen., nu ar întruni, sub
aspectul laturii obiective, elementele
constitutive ale acestei infracțiuni. Sub acest aspect este decisiv să se
observe că, în
dezacord flagrant cu rubricația
standardizată („Demunirea produselor
sau
a serviciilor”), factura fiscală a fost emisă pentru sume care
reprezintă
nu „livrări de produse” sau „prestări de servicii” definite, ci, fie
„despăgubiri” (primele trei mențiuni), fie „returnări de plăți” (ultimele două,
care pe deasupra pot fi și suspectate că au fost adăugate ulterior completării
rubricii” Total de plată !”), „cauze
juridice”
potențial litigioase, care nu o îndreptățeau pe inculpată să
valorifice
fila C.E.C. în discuție, chiar admițând că ar fi intrat și ar fi
rămas în mod licit în posesia acestei file, și
aceasta cu atât mai mult
cu cât, de
principiu, garanțiile nu pot fi valorificate decât cu concursul
justiției.
Față de cele ce
precedă, urmează a se respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpată și, ca inadmisibil, recursul
declarat de
partea responsabilă civilmente,
cu obligarea recurentelor, potrivit
dispozitivului,
la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpata O.V.C.
împotriva deciziei
penale nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel lași, secția penală.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat
de partea responsabilă civilmente SC C. SA împotriva aceleiași deciziei penale.
Obligă recurenta
inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte responsabilă
civilmente la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 aprilie 2008.